Biblia cu numele lui Dumnezeu – Prefaţă

DE CE SĂ FOLOSIM O BIBLIE CU NUMELE LUI DUMNEZEU?

 

Importanţa Bibliei

2Timotei 3:16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

 

Referitor la întrebarea pusă, răspunsul este simplu: pentru că aşa este în Biblie. Numele lui Dumnezeu este Iehova şi acest nume înseamnă „Cel ce este şi cel ce va fi”, însă deoarece verbul din numele ebraic al lui Dumnezeu este construit la viitor activ, implică şi o activitate a Celui care îl poartă - a se compara cu Apocalipsa 1:8 - arătând că El este singurul Dumnezeul adevărat care s-a implicat, se implică şi se va implica în treburile acestei lumi (Exodul 20 – Ioan 17:1-3), Cel care există dintotdeauna, El fiind singurul care este „Cel Etern” (1Timotei 6:16). Nu poate exista principiul Sola Scriptura fără numele lui Dumnezeu în Biblie, aşa cum ne-a fost lăsat de Dumnezeu însuşi.

 

Exodul 3:13. Moise a zis lui Dumnezeu (Elohim): "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: "Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi"; şi mă vor întreba: "Care este Numele Lui?" Ce le voi răspunde?"

14. Dumnezeu (Elohim) a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt (Ehyeh aşer ehyeh)." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce este (Ehyeh)", m-a trimis la voi."

15. Dumnezeu a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Iehova (Cel ce este şi cel ce va fi), Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam."

16. Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: "Mi S-a arătat Iehova (Cel ce este şi cel ce va fi), Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: "V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt,

 

O BIBLIE ADEVĂRATĂ TREBUIE SĂ FILTREAZE TOATE MODIFICĂRILE FĂCUTE DE EVREI, ORTODOCŞI, CATOLICI, PROTESTANŢI, NEO-PROTESTANŢI, CORNILESCU ŞI ALŢII, FĂCUTE SĂ SCHIMBE NUMELE LUI DUMNEZEU CU ALTE CUVINTE, DINTR-UN MOTIV SAU ALTUL.

 

Cuvintele puse în paranteze (Adonay, Elohim, El-Şhadday, etc.). nu sunt numele lui Dumnezeu, deoarece El are un singur nume, Iehova, care reflectă forma transliterată a literelor care există în numele lui Dumnezeu din ebraică. Biblia are numele lui Dumnezeu şi există note şi clarificări interesante despre numele lui Dumnezeu şi locul lui în The Biblia Hebraica Stuttgartensia - Academic Bible, unele descrise mai pe larg de cunoscutul cercetător şi traducător al Sulurilor de la Marea Moartă, rabinul karait Nehemia Gordon şi alţii.

 

O revenire la o Biblie cu numele lui Dumnezeu, nu este numai benefică, ci şi obligatorie, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează:

N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. - (Proverbe 30:6)

 

STUDIU PE CAZ: BIBLIILE MAI VECHI ROMÂNEŞTI CU NUMELE LUI DUMNEZEU

 

Contrariat că unii folosesc numele Iehova, un baptist pe nume Iosif Ladar, din Arad, a făcut anumite cercetări să vadă de unde vine acest nume. Şi astfel a aflat că în Bibliile mai vechi româneşti, chiar exista acest nume.

De exemplu:

În Biblia de la Blaj 1795 cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română. Numele lui Dumnezeu apare în Exodul 6:3 la nota de subsol: 3. (a) în jidovie, Ehova (se pronunţa tot Iehova).  

Apare în Biblia de la Iaşi, din 1871, numită Santa Scriptura a Vechiului si Noului Testamentu, in patru tomuri, tradusa si publicata de Societatea Biblica pentru Britania si Strainatate, Jassy, 1871.

Apare în Biblia de la Pesta, din 1873, numită  Sânta Scriptură a Vechiului şi  Noului Testamentu. Ediţiune nouă revedãuta după tecsturile originale, şi  publicată  de  Societatea  Biblică  pentru  Britania  şi  Străinătate, Pesta,  1873, 1148 p. Biblia de la Pesta nu avea referinţe, nici deutero-canonicele.

La  Iaşi,  în  1874,  au  fost  tipărite  două  ediţii  din  Sânta  Scriptură a  Vechiului  şi  Noului  Testamentu. Ediţiune  nouă  revedãuta  după  tecsturile  originale,  şi  publicată  de  Societatea  Biblică pentru Britania şi Străinătate. Toate aceste ediţii  din  1871-1874 au scris Numele Divin ca Jehova, unde textul masoretic o cere.

Sursa: P. Dr. MIRCEA REMUS BIRTZ,

OBSS, OHSG, OV - Consideraţii asupra unor traduceri biblice româneşti din sec. XIX – XX

Ulterior s-a făcut o ediţie cu numele lui Dumnezeu Iehova, deoarece mai înainte traducătorii români foloseau forma Jehova. Această traducere s-a făcut sub domnia lui Carol I (a fost domnitor între 1866- 1881; după care primeşte titlul de rege, fiind rege între anii 1881-1914);

Traducerea s-a realizat în perioada 1893-1895, fiind Mitropolit D.D. Ghenadie (1893-1895). Traducător: N. Nitzulescu (1837-1904)

Editarea a fost realizată în 1909 de Societatea Biblică Britanică şi Straina la Bucureşti.

 

După această experienţă inedită, baptistul Iosif Ladar, a scris poezia „Numele lui Dumnezeu”.

 

 

Numele Lui Dumnezeu
                                      de Iosif Ladar, autor baptist, Arad

Astăzi ies la provocare
Să vă-ncerc cu ceva ...greu,
Şi vă-ntreb dacă cunoaşte-ţi
Numele ... lui Dumnezeu!

 

Mulţi vorbesc… c-ar fi-n…uitare
Într-un fel indiferent
Şi mai spun: … că nu contează
Cu un aer confident …

 

Eu observ că-i nepăsare
Şi nu pot să înţeleg
Cum un NUME atât de mare
N-are loc în TESTAMENT!

 

Este vorba despre… TATĂL
Domnul Dumnezeul nost’
Ce-a Lui existenţă mare
Nu o vede doar …cel prost!

 

Adonai, e al Său nume
Spune-o soră… am reţinut!
Oare ea atât nu ştie
C-Adonai e-un atribut?

 

El Shaddai … îmi spune altul
… Nici acesta n-a ştiut
Si acesta este sigur
Un alt mare atribut !

 

Şi o listă de-alte „nume”
Sunt aduse rând pe rând.
Fraţilor, acestea toate
Sunt, doar câte-un atribut.

 

Unul singur este însă
Numele Lui Dumnezeu:
Cel cu care se prezintă
EL, la marele evreu

 

EL din rug la Moise-i spuse
IEHOVA, Mă numesc EU
Şi să ştie tot poporul
Că-n Etern, .. Eu Sunt, .. mereu

 

Numele acesta mare
Ce-i al Tatălui de sus
Este Numele Lui Veşnic
De la neam la altul spus

 

Dar prin ani traducătorii
L-au pierdut din conţinut,
De-am ajuns să-I spunem „Domnul”
Ce nu-i nume, ci-atribut

 

Aud des in adunare
„Numele Lui să-L slăvim”
Care nume , frate dragă
Dacă noi nici nu-L rostim ?

 

Suntem prefăcuti cu totii ?
Sau fricoşi să ne numim ?
Dacă-a-L său Nume-L cunoaştem
Dar noi nici nu-L amintim ?

 

Iar acum findcă-l cunoaştem
Numele Lui veşnic Sfânt
Haideti într-un singur suflet
Să-l repunem în …CUVÂNT

 

 

Sfinţească-se numele Tău (Matei 6:9)

 

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos ne-a învățat să ne rugăm astfel "sfinţească-se numele Tău". Înseamnă că Dumnezeu are un nume. Care este acest nume? De ce şi cum trebuie sfinţit?

 

În poezia „Numele lui Dumnezeu”, care este un mic tractat despre numele lui Dumnezeu, fratele baptist Iosif Ladar ne atrage atenţia că Adonai (Domnul) şi El Shaddai (Dumnezeul Atotputernic) – precum şi lista cu celelalte aşa-zise nume - nu sunt numele ci atributele  lui Dumnezeu.  Oricărui demnitar omenesc, i se atribuie un nume şi apoi funcţia şi ereditatea, ca de exemplu: „Ştefan Cel Mare, Domn al Ţării Moldovei.” Din titulatura de mai sus, oricine ar putea găsi cu uşurinţă, care este numele acestui domn moldovean vestit şi ne-ar putea spune de ce cuvântul „domn” din această titulatură nu este numele său. Nu este greu să găsim explicaţii cu privire la diferenţa dintre numele lui Dumnezeu şi titlurile onorifice sau altfel spus atributele ce le găsim în acestea. Numele Creatorului nu este „Dumnezeu” (în ebraică Elohim), nu este nici “Domnul” (în ebraică Adonai) ci Iehova.

Atât cuvântul Dumnezeu (Elohim) cât şi Domnul (Adonai) este un titlu, ce însoţeste uneori numele lui Dumnezeu.

Există o altă greşeală când unii suţin că Dumnezeu are un nume compus: Iehova – Nisi, Iehova – Rafa, etc.. Dar dacă mergem pe o stradă şi vedem o casă cu inscripţia „Casa Darius”, nu vom spune că „casa” face parte din numele lui Darius. La fel, este ciudat să spui că „steagul” (în ebraică „nisi”) face parte din numele lui Dumnezeu, deoarece apare lângă numele lui Dumnezeu, ca Iehova-Nisi, sau că „vindecă” (în ebraică „rafa”) face parte sau este din numele lui Dumnezeu, deoarece se asociază cu numele Iehova (ca Iehova-Rafa, Exodul 15:26). Deci, numele lui Dumnezeu este numai Iehova. Atît. Acest nume trebuie sfinţit. Ce înseamnă sfinţirea unui nume? Înseamnă punerea deoparte pentru închinare, mărire, onorare şi laudă, fără a-l folosi nedemn, în batjocură sau în mod nepotrivit. Când noi spunem Aleluia (în ebraică „Hallelu-Yah”), tocmai asta facem. „Yah” este o prescurtare poetică în formă de alint, a numelui Creatorului, care în ebraică este Yehowah. De aici s-a restrâns la „Y....ah” (Yah). În limbile semitice există acest tip de prescurtare, prin care se crează forme de alint, ca de exemplu Al-illah (Dumnezeul), este redus la Allah.

Încă din antichitate la Cina de paşti, evreii cântau câţiva psalmi ai lui David, unde era frecvent întâlnit numele lui Dumnezeu, fie în forma lungă, fie în forma scurtă de alint. Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos n-ar fi spus să sfinţim numele Tatălui său, dacă nici El n-ar fi făcut-o:

"După ce au cântat imnuri de laudă, au ieşit pe Muntele Măslinilor." (Marcu 14:26)

Când la Ierusalim începea seara Paştelui - şi pentru o parte din populaţie începea sărbătoarea Paștelui evreiesc mai târziu - căci în această privinţă oraşul era divizat în două - evreii pioşi, la fel ca Domnul Isus (Yeşhua în ebraică) şi apostolii săi cântau psalmii de laudă învățate încă din copilăria lor. Erau nişte psalmi din Sfintele Scripturi, nu alese după spânceană, ci alese special pentru această ocazie, pe care fiecare participant era obligat să le cânte. Era colecția Psalmilor 113-118, intitulată Lauda ieşirii din robia egipteană. Primii doi se cântau înainte de masa pascală iar ceilalți patru după terminarea ei.

 

Psalmul 113:

1 Lăudaţi-l pe YAH!

Lăudaţi, slujitori ai lui YEHOWAH,

lăudaţi numele lui YEHOWAH!

2 Să fie numele lui YEHOWAH binecuvântat,

de acum şi până-n veci!

3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui,

binecuvântat să fie numele lui YEHOWAH!

(...)

Psalmul 117

1 Lăudaţi-L pe YEHOWAH, voi toate popoarele!

Lăudaţi-l pe El, voi toate triburile!

2. Căci mare este faţă de noi a Lui bunătate-miloasă, şi adevărul Lui YEHOWAH ţine în veci. Lăudaţi-l pe YAH!

 

Numele lui Dumnezeu în Bibliile din lume

 

Prima dată numele lui Dumnezeu יהוה a apărut în Biblia ebraică (Tanakh) şi apoi în versiunea greacă Hebdomateka, versiune ce în limba latină se numeşte Septuaginta (sigla LXX). Un creştin erudit din secolul II, pe nume Clement din Alexandria, spune în a sa carte numită Stromata, că numele lui Dumnezeu, atât la evrei, cât şi la greci este compus din patru litere (a se vedea יהוה) şi ne spune ce înseamnă sau care este traducerea semantică pentru acest nume: „Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146).

În cartea Stromata apare de două ori această informaţie (în cartea a III-a şi a V-a) despre semnificaţia (traducerea) numelui lui Dumnezeu – dar deoarece verbul din numele ebraic al lui Dumnezeu, este construit la viitor activ, implică şi o activitate a celui care îl poartă, a se compara cu Apocalipsa 1:8. De aceea, o redare dinamică a numelui lui Dumnezeu,  precum „Eternul” - încercat de biblistul elveţian Louis Segond (1810 – 1885), nu cuprinde al său înţeles complet.

O carte evreiască numită Talmudul din jurul secolului V AD, susţine că nişte evrei foloseau numele lui Dumnezeu în cărţile numite Gilion (o abreviere a cuvântului grec Evanghelion) şi dădea instrucţiuni cum să se procedeze cu aceste cărţi.

De foarte mult timp numele lui Dumnezeu, a obținut o utilizare largă în traducerile Bibliei şi se regăseşte în multe limbi, ca de exemlu în versiunea Bibliei Standard Americană din 1901, de aceea ar fi prea multe de menţionat.

 

Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost redat numele lui Dumnezeu:

 

Pralia de la Orăştie – considerat de unii un monument al limbii române, este prima traducere parțială a Vechiului Testament în limba română, demers realizat în anul 1582.

Biblia de la 1705 – o ediţie nu prea cunoscută, posibil o variantă a Bibliei de la București (1688), a lui Șerban Cantacuzino sau o continuare a Praliei de la Orăştie

Biblia de la Blaj (doar nota de subsol) - a apărut la 1795 şi a fost tradusă de Samuil Micu-Klein

Biblia de la Pesta, 1873, publicată de Societatea Biblică pentru Britania şi Străinătate.

Biblia de la Iaşi, 1874, fiind tipărită în două ediţii.

Noul Testament cu Psalmii, ediţie de buzunar, având Numele lui Dumnezeu în Psalmi, editat în 1877, de Societatea Biblică pentru Britania şi Străinătate.

 

Societatea Biblică Britanică Şi Străină (prescurtat SBB) este o societate care edită Biblii, membră a Alianței Biblice Universale. A fost fondată pe 7 martie 1804, pentru a edita Biblii pentru întreaga lume.

Numele lui Dumnezeu a mai apărut în:

Biblia de la 1911

Biblia de la 1913

Biblia, Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, 1921 (N. Nitzulescu)

 

De ce nu are versiunea lui Dumitru Cornilescu Numele lui Dumnezeu?

 

Biblia Cornilescu 1924 (la notă), Numele lui Dumnezeu fiind eliminat din versete nu din raţiuni teologice, ci economice. Dumitru Cornilescu fiind întrebat „De ce aţi scos Numele lui Dumnezeu din Biblie?” Traducătorul a răspuns: „Ca să se vândă mai bine la fraţii ortodocşi.” (Sursa traducătorul Viorel Raţiu, Arad).

       Părerea autorului este că nu se poate face o „trezire finală” sau o „reformaţiune finală” - dacă vă place să o numiţi astfel, fără a repune „Numele” măreţ al lui Dumnezeu la locul lui de renume, slavă, laudă şi sfinţire în Biblie şi prin ea în vieţile credincioşilor. Reţineţi: Nu poate exista principiul Sola Scriptura (Numai Scriptura) fără numele lui Dumnezeu în Biblie, aşa cum ne-a fost lăsat de Dumnezeu însuşi.

 

 

Dacă sunteţi de acord cu regele David, psalmistul psalmiştilor şi cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, spuneţi un „Amin! Aleluia!” după ce veţi citi următoarele:

"Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşător, căci este sfânt! (Psalmul 99:3)

”Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău! Vie împărăţia Ta! Facă-se voia Ta!” (Matei 6:9)

Amin! Aleluia!

 

Diferite versiuni PDF ale Sfintei Scripturi, cum ar fi  PRIMA Biblie românească cu litere LATINE (4 volume), având numele lui Dumnezeu, le puteţi găsi pe blogul MUZEUL BIBLIEI.

https://muzeulbibliei.blogspot.com/

Notă: Cine doreşte să se implice în această lucrare de restabilire a numelui lui Dumnezeu în Biblie, într-o nouă ediţie românească, să-mi lase un comentariu.