Care este sursa versiunii BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU?

RESURSE PENTRU LANSAREA PROIECTULUI "BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU"

 

Pentru Vechiul Testament am folosit Textul Masoretic (ebraic), ce se poate studia pe BIBLEHUB, uneori în comparaţie cu diferite traduceri, cum ar fi cele pe care le găsiţi pe site-ul BIBLEHUB: JPS Tanakh 1917 de limbă engleză şi alte versiuni literale, cum ar fi American Standard şi Young. The Holy Scriptures, Tanakh 1917 edition (OJPS), este disponibilă ca o carte electronică gratuită, dar conţine diferite erori.

 

Pentru textele controversate am luat în vedere mărturiile din Manuscrisele de la Marea Moartă şi notele din Textul Masoretic şi Talmud, despre cele trei versiuni ebraice din timpul celui de Al Doilea Templu din Ierusalim şi adnotările la amendamentele textuale ale soferimilor (a se vedea Apendicele din The Companion Bible și informațiile din Biblia Hebraica Stuttgartensia). O adnotare este o informație suplimentară asociată cu un anumit punct dintr-un document sau altă informație. În cazul Bibliei este o notă marginală care include un comentariu sau o explicație la un verset. Adnotările sunt uneori prezentate în marginea paginilor manuscriselor, cum ar fi Textul Masoretic (ebraic) al Bibliei, care sesizează diferite nuanţe ale textul din timpul Marii Sinagogi. Simeon cel Drept a fost un Mare Preot evreu în perioada celui de-al Doilea Templu, din perioada elenistică timpurie, fiind considerat ultimul membru din Marea Sinagogă (Marea Adunare). El este, de asemenea, menționat în Mishnah, unde este descris ca fiind unul dintre ultimii membri ai Marii Sinagogi, formată din 120 de învăţaţi. În timpul acestei perioade, foarte probabil în timpul perioadei elenistice timpurii, anumite texte ale Bibliei ebraice au fost redate diferit pe alocuri, după ce urmaşii Marii Sinagogi s-au rupt în trei partide (saduchei, boethusieni şi farisei), ceea ce a dus la apariţia celor trei versiuni ebraice. Unii savanți i-au identificat pe boethusieni cu esenienii, secta care a produs Manuscrisele de la Marea Moartă. Unele dintre suluri exprimă opinii similare cu cele atribuite boethusienilor de către Talmud. Conform acestei teorii, cuvântul „boetusian” este o corupție a lui „Beit Essaya”, adică „Casa Esenienilor”. Apoi, din consultarea celor trei versiuni ale acestor trei partide s-a creat o a patra versiune, considerată azi standard, care este cunoscută ca Textul Masoretic. Pentru textul Pentateuhului din Derbent, Dagestan, considerat de unii un text pre-masoretic, am contactat Biblioteca Națională a Rusiei, pentru a ne face o fotocopie și a vedea cum este redarea din Geneza 18:1, dar manuscrisul nu poate fi accesat de public.

De exemplu, până acum am întâlnit mai multe variante de redare la Geneza 18:1, după cum urmează:

"Domnul i-a apărut..." Cornilescu+Ortodoxă,

"DOMNUL i-a apărut..." Cornilescu Revizuită,

"Yehowah i-a aparut..." (Textul Masoretic),

"Dumnezeu (Theos) i-a apărut..." Septuaginta.

Mai poate fi şi o altă variantă?

Da. Este posibil să fi fost „Îngerul lui Iehova i-a apărut...”

Dacă mergem pe aceste variante tradiţionale - indiferent pe care - cad două afirmaţii foarte clare ale Bibliei:

Ioan 1:18. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; şi din Evrei 13:2. Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri (deci nu pe Dumnezeu).

Aşadar apariţia şi găzduirea lui Dumnezeu cade. Dacă totuşi apare astfel, este din cauza unei distorsii scribale. Avem un indiciu. Unele dintre Sulurile de la Marea Moarta arată o altă formă textuală la diferite versete. Voi lua ca exemplu fragmentul de manuscris numit 4Q1 Genesis-Exodus.

Limba în care a fost scris: Ebraica.

Data copierii: 125-100 înainte de Hristos.

Locaţia: Qumran, Pestera 4

Conform textului de pe un site al Sulurilor de la Marea Moartă în limba engleză la Geneza 22:14 versiunea 4Q1 avem următorul text:

„Abraham called the name of that place “God Will Provide”.” (Avraam a numit acel loc „Dumnezeu va purta de grijă”.)

Sulurile de la Marea Moartă conţin două redări, una pe care o întâlnim şi în textul Masoretic şi una aparte în sulul nr 4Q1 din peştera nr 4. Aici, în acest sul, soferimul a redat forma originală a textului şi nu a modificat nimic. Este şi normal ca Avraam să fi numit acel loc Elohim-jireh (Dumnezeu va purta de grijă) şi nu Yehowah-jireh (Iehova va purta de grijă), pentru că nu cunoştea numele lui Dumnezeu. Conform tradiţiei, textele sunt scrise de Moise, căruia i s-a dat taina descoperirii numelui lui Dumnezeu:

„Eu M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca "Iehova." (Exodul 6:3)

Deci Moise nu ar fi scris că oamenii de înaintea lui l-au chemat pe Dumnezeu cunoscând numele "Yehowah", cum crează impresia versiunea Textului Masoretic de la Geneza capitolul 18. Care dintre oameni l-a văzut vreodată pe Dumnezeu? Nimeni. Mărturia Noului Testament este clară în această privinţă:

1 Ioan 4:12. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

 

Sorin Rosen fostul Rabin-şef al României, menţiona pe siteul DVARTORA existenţa a 13 schimbări făcute de traducătorii primului text în greacă a Torei (primele cinci cărţi din Biblie, atribuite lui Moise), iar într-un comentariu din Talmud ni se spune că Dumnezeu a dezagreat traducerea trimiţând asupra locului unde s-a tradus, un întuneric de trei zile. Un alt comentariu din Talmud arată că în timpul existenţei celui de al doilea templu de la Ierusalim, era o camera specială unde se verificau manuscrisele copiate, dacă existau erori de redare în ele, ceea ce arată că în timpul copierii unui manuscris biblic se puteau strecura în text modificări intenţionate sau din neglijenţă. Din această cauză, un traducător trebuie să fie şi un bun cunoscător al problemelor textuale şi să ofere cea mai rezonabilă reconstituire a unui text biblic, acolo unde manuscrisele biblice diferă între ele.

 

Pentru Noul Testament am folosit Noul Testament în limba greacă, editat de Eberhard Nestle şi publicat în 1904 de Societatea Biblică Britanică și Străină, în comparaţie cu textul de pe BIBLEHUB. Dețin și textul tipărit al acestui aparat textual, ediția 27. Textul listat pe care îl avem este comparat cu textul publicat de Nestle în 1913, diferenţele de la ediţia mai nouă fiind puse în paranteze. Noul Testament în limba greacă, editat de Eberhard Nestle şi publicat în 1904 este în domeniul public la nivel mondial, fiind o marcă de domeniu public (gratuit).

 

Pentru diferenţele de redare existente între manuscrise am folosit metoda "cel mai bun text este textul cel mai vechi" (JJ Griesbach), dacă este susţinută de contextul apropiat şi cel general al Bibliei. Evaluarea textului original (numit textul autograf) nu are reguli fixe, el fiind un "nod gordian", pentru a căurui descâlcire, este nevoie de ştiinţă şi artă (Alfred E. Housman).

 

De asemenea am luat în considerare enunţul experţilor textuali, care susţin că de obicei (cu anumite excepţii), textele cele mai scurte şi cele mai simple în redare sunt cele originale.

De exemplu, la Faptele Apostolilor 16:7 avem patru variante textuale întâlnite în manuscrisele şi citatele biblice antice. Care este textul cel mai probabil? Conform unui aparat critic textual, cel mai scurt şi cel mai simplu în înţeles este varianta 4, “duhul”, restul cuvintelor – “sfânt”, “Domnului”, “lui Isus” – fiind adnotări (inserții, adăugiri), făcute de cei care au copiat textul ulterior.

1.Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul Sfânt (duhul sfânt) nu le-a dat voie.

2. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul (duhul) Domnului nu le-a dat voie.

3. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul (duhul) lui Isus nu le-a dat voie.

4. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul (duhul) nu le-a dat voie.

"Duhul" în cauză a fost unul dintre îngerii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu şi ai Domnului Isus Christos sunt prezenţi în mai multe acţiuni ale apostolilor. Aceşti îngeri sunt numiţi "duhuri slujitoare" prin care se trimit porunci şi înştiinţări apostolilor. De exemplu, unul dintre ei apare ca un om cu o haină strălucitoare în faţa sutaşului Corneliu şi îi dă o poruncă din partea lui Dumnezeu, ca el să îl cheme pe apostolul Petru, apoi îngerul acesta, numit "duhul" îl înştiinţează pe apostolul Petru, că a trimis la el nişte oameni pe care trebuie să îi primească (Fapte 10:3,4,7,19,20,22,30, Evrei 1:14).

 Cu prețuire pentru toți prietenii Bibliei,

 Ionică Takacs 

Editor, BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU