Epistola Către Evrei (mostră)

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

Epistola Către Evrei

1:1 Dumnezeu, după ce în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit odinioară părinților noștri prin proroci, 2 în aceste zile din urmă ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. 3 El, fiind strălucirea slavei Sale și chipul persoanei Sale și susținând toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, după ce a ispășit prin Sine păcatele noastre, S-a așezat la dreapta Măririi în locurile înalte. 4 Fiind făcut cu atât mai presus decât îngerii, cu cât are prin moștenire un nume mai înalt decât al lor. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut?” (Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, iar El Îmi va fi Fiu?” (este un citat care se referă la Solomon, fiul împăratului David: El va zidi Numelui Meu o casă şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Versetul 16: Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie. (2 Samuel 7:12-14, 16)) 6 (Dar iarăși, când aduce în lume pe Cel întâi născut, zice: („Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine Lui.” (nu există această frază în Vechiul Testament)))

7 Iar îngerilor le zice: Care face pe îngerii Săi duhuri, Și pe slujitorii Săi flacără de foc; 8 Dar Fiului: Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru totdeauna și în veci, Și toiagul împărăției Tale este un toiag al dreptății. (textul ebraic are doar ”Dumnezeu”, fără sufixul ”-le”, care este tradus de evrei ca ”Tronul tău dat de Dumnezeu” JPS Tanakh)

9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea; De aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, Te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de tovarășii tăi. (așa apare în Vechiul Testament și în unele texte vechi ale Noului Testament). 10 Și Tu, Doamne, ai pus la început temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi; și toate se vor învechi ca o haină, 12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt, și ca o haină se vor schimba; dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor termina. (acest psalm, din care este citat, nu este un psalm mesianic, care s-ar putea aplica Fiului) 

13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta Mea, până când voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale?”

14 Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească celor ce vor moșteni mântuirea? (semnele din paranteze, arată că acest capitol a fost prelucrat și îmbogățit cu elemente textuale, care nu au existat în textul autograf)

Tag: Controversele din Epistola către Evrei

2:1 De aceea, ar trebui să luăm cu atât mai mult aminte la cele ce am auzit, ca să nu cădem. 2 Căci, dacă cuvântul vestit prin îngeri a fost vrednic de încredere, și orice fărădelege și neascultare a primit o dreaptă răsplată, 3 cum vom scăpa noi, dacă vom neglija mântuirea? Mântuirea aceasta, care a început să fie vestită de Domnul și ne-a fost confirmată de cei ce au auzit-o, 4 și Dumnezeu a mărturisit-o prin semne și minuni, prin felurite puteri și prin daruri ale Duhului Sfânt, după voia Lui. 5 Căci nu îngerilor a supus El lumea viitoare, despre care vorbim. 6 Căci cineva undeva a mărturisit, zicând: ”Ce este omul, că-Ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi? 7 L-ai făcut puțin mai prejos decât îngerii, L-ai încununat cu slavă și cinste, 8 I-ai pus toate lucrurile sub picioare.” Căci, supunându-I toate lucrurile, n-a lăsat nimic care să nu-I fie supus. Dar acum vedem toate lucrurile supuse Lui. 9 Dar pe Isus, care a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, din pricina suferinței morții, îl vedem încoronat cu slavă și cu cinste, așa că, prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea pentru toți. 10 Căci se cuvenea ca El, pentru care sunt toate lucrurile și prin care sunt toate lucrurile, ca să ducă mulți fii la slavă, acea Căpetenie a mântuirii lor, să se facă desăvârșit prin suferințe. 11 Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt toți una. De aceea nu-i este rușine să-i numească frați, 12 zicând: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta laude în mijlocul Adunării. 13 Și iarăși: „Eu voi nădăjdui în El.” Și iarăși: „Iată, eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” 14 Așadar, fiindcă copiii au fost părtași la trup și la sânge, tot El Însuși a fost de asemenea părtaș la ele, ca prin moarte să nimicească pe cel ce avea puterea morții, adică pe diavolul, 15 și să-i izbăvească pe cei ce, prin frica morții, erau toată viața lor supuși robiei. 16 Căci, într-adevăr, nu de îngeri se leagă, ci de sămânța lui Avraam se leagă. 17 De aceea a trebuit să fie asemenea fraților Săi în toate, ca să fie un mare preot milostiv și credincios în cele ce privesc pe Dumnezeu, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18 Căci, prin faptul că El Însuși a fost ispitit, poate să ajute pe cei ce sunt ispitiți.

 3:1 De aceea, frați sfinți, părtași chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Isus, 2 care a fost credincios Celui ce l-a făcut (același cuvânt ca în Apocalipsa 3:7), așa cum și Moise a fost în toată casa Lui. 

(Smith's Literal Translation, Faithful to him having made him, as also Moses in his whole house. Douay-Rheims Bible, Who is faithful to him that made him, as was also Moses in all his house. Catholic Public Domain Version, He is faithful to the One who made him, just as Moses also was, with his entire house.)

3 Căci Acesta este socotit vrednic de mai multă slavă decât Moise, cu cât Cel ce a zidit casa are mai multă cinste. 4 Căci orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Și Moise a fost credincios în toată casa Lui, ca slujitor, ca o mărturie pentru cele ce aveau să fie destăinuite. 6 Dar Hristos este ca Fiu peste casa Lui, a cărui casă suntem noi, dacă ținem tare până la sfârșit îndrăzneala și lauda nădejdii. 7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, 8 nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, în ziua ispitei, în pustie, 9 unde părinții voștri M-au ispitit, M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani.10 De aceea am fost mânios pe această generație și am zis: „Întotdeauna se rătăcesc în inima lor; căci nu cunosc căile Mele, 11 așa că am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea.” 12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea și necredincioasă, ca să se depărteze de Dumnezeul cel Viu. 13 Ci îndemnați-vă pe voi înșivă în fiecare zi, cât timp se numește ”Astăzi”, ca nu cumva vreunul dintre voi să se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtași lui Hristos, dacă de la începutul temeliei ținem cu tărie până la sfârșit. 15 Când se spune: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui”, nu vă împietriți inimile, ca în timpul răzvrătirii. 16 Căci cine dintre ei, după ce l-au auzit, s-au răzvrătit? Doar nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise? 17 Și pe cine a nenorocit El patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri le-a făcut să cadă în pustie? 18 Și cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor ce n-au ascultat? 19 Și vedem că n-au putut intra din cauza necredinței lor.