Cartea Cântarea cântărilor (complet)

Cântarea cântărilor 1

1 Cântarea cântărilor, aceea a lui Solomon. 2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Pentru că este mai bună iubirea ta decât vinul, 3 Mirosul parfumului tău este plăcut; numele tău este ca parfumul turnat. Nu e de mirare că fecioarele te adoră! 4 Ia-mă cu tine, hai să ne grăbim! Mă duce ”regele” (mirele) în odăile lui… Ne vom înveseli şi ne vom bucura cu tine (notă: e vorba de nuntă); vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit. 5 Neagră sunt, dar drăguţă, fiice ale Ierusalimului. Ca şi corturile Chedarului, ca şi perdelele lui Solomon. 6 Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au făcut păzitoare la vii. Dar via proprie n-am păzit-o. 7 „Spune-mi, tu pe care-l iubește sufletul meu: Unde îți paşti turma? Unde o faci să culce la amiază? Căci de ce să fiu ca una care se învelește lângă turmele tovarășilor tăi?”8 - „Dacă nu știi, cea mai corectă dintre femei, urmăreşte urmele turmei şi paște-ți micuţele căpriţe pe la corturile ciobanilor. 9 Cu o iapă înhămată la carele lui Faraon, te-am asemănat, iubita mea. 10 Obrajii tăi sunt frumoși între șiruri de cercei, gâtul tău cu coliere. 11 Îți vom face șiruri de aur cu picături de argint.” 12 „Pe când regele era încă la masa lui, nardul meu își răspândea mireasma. 13 Un mănunchi de smirnă este pentru mine iubitul meu; între sânii mei va sta culcat. 14Un ciorchine de henna este pentru mine iubitul meu, în viile din En-Gedi.” 15 „Iată, ești frumoasă, iubita mea; iată, ești frumoasă; ochii tăi sunt ca niște porumbei.” 16 „Iată, ești frumos, iubitul meu, da, plăcut; și patul nostru este pajiștea. 17 Grinzile caselor noastre sunt cedrii; bolțile noastre sunt chiparoșii.”

Cântarea Cântărilor 2

1 „Eu sunt o narcisă din Saron, un crin din văi.” 2 „Ca un crin printre spini, așa este iubita mea printre fiice.” 3 „Ca un măr printre copacii pădurii, așa este iubitul meu printre fii; la umbra lui m-am desfătat și am șezut, și rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele. 4 M-a dus în sala de ospăț și atracția lui pentru mine [a fost un simbol al] iubirii lui. 5 Întăriți-mă cu ulcioare de vin, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste. 6 Mâna lui stângă a fost sub capul meu și mâna lui dreaptă m-a îmbrățișat. 7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazele sau pe cerboaicele câmpului, să nu treziți, nici să nu stârniți iubirea cât timp nu-și dorește. 8 Glasul iubitului meu! Iată, vine, sărind peste munți, sărind peste dealuri. 9 Iubitul meu seamănă cu o gazelă sau cu un pui de cerboaică; iată, stă în spatele zidului nostru, privind pe ferestre, uitându-se prin zăbrele. 10 Iubitul meu și-a ridicat glasul și mi-a zis: „Scoală-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino! 11 Căci iată, iarna a trecut; ploaia s-a terminat și s-a dus. 12 Florile au apărut în țară, a sosit vremea cântării și glasul turturelei se aude în țara noastră. 13 Smochinul și-a dat smochinele verzi, și vița cu strugurii ei mici își răspândește mireasma. Scoală-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino! 14 Porumbița mea, în crăpăturile stâncii, în acoperământul treptelor, arată-mi înfățișarea ta, fă-mi să-ți aud glasul, căci glasul tău este plăcut și înfățișarea ta este frumoasă. 15 Prindeți-ne vulpile, vulpițele mici, care distrug viile, căci viile noastre sunt cu struguri mici. 16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui, care păstorește printre crini. 17 Până se va întinde soarele și vor fugi umbrele, umblă și asemănă-te, iubitul meu, cu o gazelă sau cu un pui de căprioară din munții depărtați.”

Cântarea cântărilor 3

1 În patul nopții (în vis), l-am căutat pe cel pe care sufletul meu îl iubește; l-am căutat, dar nu l-am găsit. 2 Mă voi scula acum și voi umbla prin cetate, prin piețe și prin piețe. Îl voi căuta pe cel pe care sufletul meu îl iubește; l-am căutat, dar nu l-am găsit. 3 Străjerii care străjuiesc cetatea m-au găsit: „L-ați văzut pe cel pe care sufletul meu îl iubește?” 4 Tocmai trecusem pe lângă ei când l-am găsit pe cel pe care sufletul meu îl iubește. L-am ținut în brațe și nu l-am lăsat, până nu l-am adus în casa mamei mele și în odaia celei care m-a zămislit (notă: aici e vorba de vis de noapte). 5 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe gazele sau pe cerbii de pe câmp, să nu treziți, nici să nu stârniți dragostea cât timp nu-și dorește. 6 Cine este aceasta care se suie din pustie, ca niște coloane de fum, parfumată cu smirnă și tămâie, cu tot felul de pulbere de negustor de mir? 7 Iată leagănul lui Solomon! Șaizeci de oameni viteji sunt în jurul lui, dintre oamenii viteji ai lui Israel. 8 Toți țin sabia, iscusiți la război; fiecare cu sabia la coapsă, de frica nopții. 9 Regele Solomon și-a făcut o lectică de lemn din Liban. 10 Stâlpii lui i-a făcut din argint, patul lui din aur, perdeaua lui din purpură, iar interiorul lui a fost împodobit cu dragoste, din fiicele Ierusalimului. 11 Ieșiți, fiice ale Sionului, și priviți pe regele Solomon; coroana cu care l-a încoronat mama lui în ziua nunții lui și în ziua bucuriei inimii lui.

Cântarea cântărilor 4

1 „Iată, ești frumoasă, iubita mea, iată, ești frumoasă; ochii tăi sunt ca niște porumbei după vălul tău; părul tău este ca o turmă de capre care se pogoară din Muntele Ghiladului. 2 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi la fel de frumoase, care se suie de la spălat; toate sunt fără prihană și nu este niciun dor de copii printre ele. 3 Buzele tale sunt ca un fir stacojiu și vorbirea ta este frumoasă; tâmpla ta este ca o rodie despicată din mijlocul batistului tău. 4 Gâtul tău este ca Turnul lui David, zidit după un model; o mie de scuturi atârnă de el, toate tolbele de săgeți ale vitejilor. 5 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de căprioară, gemeni ai unei gazele, care pasc printre crini. 6 Până se va răsări soarele și vor fugi umbrele, eu voi merge la muntele mirului și la dealul tămâiei. 7 Ești frumoasă în întregime, iubita mea, și nu este nici un cusur în tine. 8 Cu mine din Liban, mireasa mea, cu mine din Liban vei veni.” Vino; vei privi de pe vârful Amana, de pe vârful Senirului și al Hermonului, din vizuinile leilor, din munții leoparzilor. 9 Mi-ai robit inima, sora mea, mireasa mea; mi-ai robit inima cu o singură privire din ochii tăi, ca o verigă din colierele tale. 10 Cât de frumoasă este dragostea ta, sora mea, mireasa mea! Cu cât mai bună este dragostea ta decât vinul, și parfumul untdelemnului tău decât toate mirodeniile! 11 Buzele tale picură miere, mireasa mea; miere și lapte sunt sub limba ta și parfumul hainelor tale este ca parfumul Libanului. 12 O grădină închisă este sora mea, mireasa mea; un izvor închis, o fântână pecetluită. 13 Câmpurile tale aride sunt ca o livadă de rodii cu rod dulce, cu henna și nard. 14 Nard și șofran, potam și scorțișoară, cu toți copacii de tămâie, smirnă și aloe, cu toate mirodeniile cele mai bune. 15 O fântână de grădină, un izvor de ape vii, și pâraie care curg din Liban.” 16 „Trezește-te, vânt de miazănoapte, vino, vânt de miazăzi! Suflă peste grădina mea, ca să-i picure miresmele! Să vină iubitul meu în grădina lui și să-i mănânce roadele dulci!”

Cântarea cântărilor 5

1 „Am venit în grădina mea, sora mea, mireasa mea; mi-am cules smirna cu mirodeniile mele, mi-am mâncat fagurul cu mierea mea, mi-am băut vinul cu laptele meu. Mâncați, prieteni, beți și beți din belșug, iubiților mei!” 2 „Dorm, dar inima mea este trează (visează). Ascultați! Preaiubitul meu bate: Deschide-mi, sora mea, iubita mea, porumbița mea, fiica mea desăvârșită, căci capul meu este plin de rouă, părul meu de picăturile nopții!” 3 „Mi-am scos tunica; cum aș putea s-o îmbrac? Mi-am spălat picioarele; cum aș putea să le murdăresc?” 4 Preaiubitul meu și-a întins mâna din deschizătură și măruntaiele mi s-au mișcat din cauza lui. 5 M-am sculat să deschid iubitului meu, dar mâinile mele picurau smirnă și degetele mele smirnă curgătoare, pe mânerele încuietorii. 6 Am deschis iubitului meu, dar iubitul meu s-a ascuns și a plecat; sufletul mi s-a stins când a vorbit el; L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am chemat, dar nu mi-a răspuns. 7 Străjerii care străjuiesc cetatea m-au găsit; m-au lovit și m-au rănit; străjerii zidurilor mi-au luat vălul (notă: poate fi interpretat că a fost un vis). 8 „Vă jur, fiice ale Ierusalimului, dacă îl găsiți pe iubitul meu, ce-i veți spune? Că sunt bolnavă de dragoste.” 9 „Ce este iubitul tău mai mult decât orice iubit, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce este iubitul tău mai mult decât orice iubit, de ne-ai jurat așa?” 10„Preaiubitul meu este alb și roșu la față, deosebindu-se între miriade. 11 Capul lui este ca aurul cel mai fin; pletele lui sunt buclate, negre ca ale corbului. 12Ochii lui sunt ca niște porumbei lângă pâraie de apă, scăldându-se în lapte, așezați cum trebuie. 13 Falcile lui sunt ca un strat de mirodenii, niște creșteri de plante aromatice; buzele lui sunt ca niște trandafiri, din care picurează smirnă. 14 Mâinile lui sunt ca niște drugi de aur, încrustate cu crisolit; pântecele lui este ca un bloc de fildeș, acoperit cu safire. 15 Picioarele lui sunt ca niște stâlpi de marmură, întemeiați pe socluri de aur fin; înfățișarea lui este ca Libanul, ales ca cedrii. 16 Gustul lui este dulce și el este întru totul dorit; acesta este iubitul meu și acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalimului.”

Cântarea cântărilor 6

1 „Unde s-a dus iubitul tău, o, cea mai frumoasă dintre femei? Unde s-a îndreptat iubitul tău, ca să-l căutăm împreună cu tine?” 2 „Iubitul meu s-a pogorât în ​​grădina lui, în straturile de mirodenii, pentru păscut în grădini și să culeagă trandafiri. 3 Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu, el paște printre trandafiri.” 4 „Ești frumoasă, iubita mea, ca Tirța, frumoasă ca Ierusalimul, înfricoșătoare ca legiunile cu steaguri. 5 Întoarce-ți ochii de la mine, căci mă tulbură; părul tău este ca o turmă de capre care se pogoară din Galaad. 6 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi care se suie de la spălătorie, în două șiruri strânse, toate fără prihană. 7 Obrajii tăi sunt ca o rodie despicată de sub vălul tău. 8 Sunt șaizeci de regine și optzeci de concubine și nenumărate fecioare. 9 Porumbița mea, cea desăvârșită a mea, este una singură; este una singură la mama ei, este aleasa celei care a născut-o; fiicele au văzut-o lăudându-i fericirea, reginele și concubinele i-au cântat laude. 10 Cine este aceasta care se arată ca zorii, frumoasă ca luna, senină ca soarele, înfricoșătoare ca legiunile cu steaguri?” 11„M-am pogorât în ​​grădina nucilor ca să văd plantele verzi din vale, ca să văd dacă via a înflorit și dacă rodiile sunt înflorite. 12 Nu știam; sufletul meu m-a dus ca și carele la omul meu nobil.” 13 „Întoarce-te, întoarce-te, Sulamita; întoarce-te, întoarce-te și la față să te privim!” „De ce vreți să vă uitați la Sulamita, ca la dansul din Mahanayim?

Cântarea cântărilor 7

1 Cât de frumoase sunt picioarele tale în sandale, fiică nobilă! Curbura coapselor tale sunt ca niște bijuterii, lucrarea meșteșugarului. 2 Buricul tău este ca un potir rotund, în care nu lipsește vin amestecat; pântecele tău este ca o stivă de grâu împrejmuită cu crini. 3 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de căprioară, gemenii unei gazele. 4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca niște iazuri în Heșbon, lângă poarta Bat-Rabim; fața ta este ca turnul Libanului, îndreptat spre Damasc. 5 Capul tău este ca Carmelul, și șuvițele împletite ale capului tău sunt ca purpura; regele ar fi robit de ele... 6 Cât de frumoasă și cât de plăcută ești, o iubită încântătoare! 7 Înălțimea ta este ca un palmier, și sânii tăi sunt ca niște ciorchini. 8 Am zis: „Eu voi urca în palmier, și îi voi apuca crengile, și fie sânii tăi ca ciorchinii de viță, și mireasma feței tale ca a merelor!” 9 Gustul gurii tale este ca vinul cel mai bun, care alunecă spre al tău iubit, și se mișcă ușor pe buzele adormite.” 10 Eu sunt a iubitului meu și dorința lui este asupra mea. 11 Vino, iubitul meu, haidem să ieșim la câmp, să găzduim noaptea în sate. 12 Să ne sculăm dis-de-dimineață la vii, să vedem dacă a înflorit vița, dacă s-au dezvoltat strugurii mici, dacă rodiile și-au pierdut florile; acolo îți voi da dragostea mea. 13 Mandragorele își răspândesc mireasma, și pe ușile noastre sunt tot felul de flori plăcute, noi și vechi, pe care le-am pus pentru tine, iubitul meu.”

Cântarea cântărilor 8

1 „O, de ai fi ca fratele meu, care a supt sânii mamei mele! Te-aș găsi afară, te-aș săruta și n-aș fi disprețuită. 2 Te-aș conduce, te-aș aduce în casa mamei mele, m-ai învăța, ți-aș da să bei vin aromat, din sucul rodiei mele. 3 Mâna lui stângă ar fi sub capul meu și mâna lui dreaptă m-ar îmbrățișa. 4 Vă rog, fiice ale Ierusalimului, pentru ce să stârniți și pentru ce să treziți iubirea, până când nu e poftită?” 5„Cine este aceasta care se suie din pustie și își îmbrățișează iubitul?” „Sub măr te-am trezit; acolo mama ta a suferit pentru tine, acolo a suferit cea care te-a născut.” 6 „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău, căci dragostea este crudă ca moartea, gelozia ei este tare ca mormântul; flacăra ei o flacără de foc, ca flacăra lui Yah! 7 Apele multe nu pot stinge dragostea, nici râurile nu o pot inunda; chiar dacă un om ar da toată averea casei sale pentru dragoste, ar cădea în dispreț. 8 Avem o soră mai mică, și sâni încă n-are; ce vom face pentru sora noastră în ziua în care va fi curtată? 9 Dacă va fi un zid, vom zidi peste ea un turn de argint; iar dacă va fi o ușă, o vom împrejmui cu scânduri de cedru. 10 ”Eu sunt un zid, iar sânii mei sunt ca niște turnuri”; atunci în ochii lui am fost ca una care găsise pacea. 11 Solomon avea o vie în Baal-Hamon; a dat via păzitorilor; fiecare aducea pentru rodul ei o mie de arginți. 12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea; ție, Solomoane, ți se vor aduce o mie, și celor ce păzesc roadele ei, două sute. 13 Tu, cel care stai în grădini, prietenii tăi îți ascultă glasul; fă-mă să-l aud și eu!” 14 Vino degrabă, iubitul meu, asemănător cu o gazelă sau cu un pui de căprioară din munții de mirodenii.”