Cartea Exodul (mostră)

Am păstrat topica (ordinea cuvintelor în propoziție) după textul ebraic.

Exodul  1

1 Şi acestea sunt numele fiilor lui Israel, care au venit în Egipt (ebr. Mițraim) împreună cu Iacov – fiecare bărbat cu casa lui veniseră: 2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda, 3 Isahar, Zabulon și Beniamin, 4 Dan și Neftali, Gad și Așer. 5 Şi toate sufletele care au ieșit din coapsele lui Iacov erau șaptezeci de suflete; și Iosif era în Egipt. 6 Și a murit Iosif și toți frații săi și toată generația aceea. 7 Iar copiii lui Israel au fost roditori și au crescut din belșug și s-au înmulțit și au devenit foarte puternici; iar ţara s-a umplut de ei. 8 Şi acolo s-a ridicat un rege nou peste Egipt, care nu-l cunoscuse pe Iosif. 9 Și a spus poporului său: „Iată, poporul copiilor lui Israel numeros și mai puternic decât noi. 10 Veniți, să ne purtăm cu înțelepciune față de ei, ca nu cumva să se înmulțească, și să se întâmple ca, atunci când se va întâmpla vreun război, să se alăture și el dușmanilor noștri și să lupte împotriva noastră și să iasă din țară.” 11 De aceea au pus peste ei niște slujbaşi, care să-i asuprească cu poverile lor. Așa au zidit pentru Faraon orașe-magazin, Pitom și Ramses. 12 Și cu cât îi asupreau mai mult, cu atât se înmulțeau și creșteau. Și s-au înspăimântat din cauza copiilor lui Israel. 13 Iar egiptenii i-au făcut pe copiii lui Israel să slujească cu asprime. 14 Și le-au amărât viața prin slujire grea, în mortar și în cărămidă și în orice fel de slujire pe câmp, în tot serviciul lor, în care i-au pus să slujească cu asprime. 15 Și a vorbit regele Egiptului moașelor evreice, cea numită prima Șifra și a doua  Pua; 16 Şi le-a zis: „Când veți moși la evreice, și le vedeți pe scaunul de naștere, dacă este fiu, să-l omorâți și dacă va fi o fiică, atunci să trăiască.” 17 Dar s-au temut moașele de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit regele Egiptului, ci i-au lăsat în viaţă pe pruncii de parte bărbătească. 18 Deci a chemat regele Egiptului moașele și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat în viață pruncii de parte bărbătească?” 19 Și i-au zis moașele lui Faraon: „Pentru că nu-s ca femeile egiptene evreicele, căci sunt vioaie. Înainte să vină la ele moașa, ele nasc.” 20 De aceea a făcut bine Dumnezeu moașelor, înmulțind poporul, crescând foarte mult. 21 S-a întâmplat că, temându-se moașele de Dumnezeu, le-a făcut lor case. 22 Și a poruncit Faraon întregului său popor, zicând: „Orice fiu care se va naște, în Nil să-l aruncați și orice fiică să o lăsaţi în viață.”

Exodul 2

1 Și a mers un bărbat din casa lui Levi și a luat o fiică a lui Levi. 2 A rămas însărcinată femeia și a născut un fiu; și când l-a văzut că-i frumos, l-a ascuns trei luni. 3 Dar când ea nu a mai putut să-l ascundă, a luat pentru el un chivot de papură și l-a uns cu asfalt și smoală; și ea a pus copilul acolo și l-a așezat în stufărișul de lângă malul Nilului. 4 Și a stat sora lui departe, ca să știe ce avea să i se facă lui. 5 Și a coborât fiica lui Faraon să se scalde în Nil, iar roabele ei mergeau pe malul Nilului; și când a văzut chivotul printre stufăriş, a trimis o roaba să-l aducă. 6 Și când ea l-a deschis atunci a văzut copilul; și iată, micuţul plângea. Și ei i s-a făcut milă de el și a zis: „Dintre copiii evreilor e acesta.” 7 Atunci a zis sora lui fiicei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o femeie doică dintre evreice, ca să-ți alăpteze copilul?” 8 Și i-a zis fiica lui Faraon: „Du-te.” Și s-a dus fecioara și a chemat-o pe mama copilului. 9 Și i-a zis fiica lui Faraon: „Ia copilul acesta și alăptează-l pentru mine și-ți voi da plata.” Și a luat femeia copilul și l-a alăptat. 10 Și a crescut copilul și ea l-a adus la fiica lui Faraon, iar el a devenit al ei fiu. Și ea i-a pus numele Moise și a zis: „Pentru că din apă l-am scos”. 11 S-a întâmplat  în acele zile, când a crescut Moise, a ieșit la frații săi și s-a uitat la poverile lor; și a văzut un egiptean lovind un evreu, pe unul dintre frații săi. 12 Și s-a uitat într-un loc și în altul și, când a văzut că nu era niciun bărbat, l-a lovit pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13 A ieșit în a doua zi și, iată, doi oameni dintre evrei se luptau; și a zis celui care a greșit: „De ce îl lovești pe tovarășul tău?” 14 Și el a zis: „Cine te-a pus căpetenie și judecător peste noi? Să mă omori ai de gând, cum ai omorât pe egiptean?’ Și s-a temut Moise și a zis: „Cu siguranță, este cunoscut acest lucru.” 15 Când a auzit Faraon acest lucru, a căutat să-l omoare pe Moise. Dar a fugit Moise de fața lui Faraon și s-a adăpostit în țara Midian; și s-a așezat lângă o fântână. 16 Al preotului din Midian șapte fiice veniseră și au scos apă și au umplut jgheaburile pentru turma tatălui lor. 17 Însă venind păstorii le-au alungat; dar s-a ridicat Moise, le-a ajutat, adăpând turma lor. 18 Venind la Reuel, tatăl lor, a zis: „Cum de v-ați întors așa de vreme astăzi?” 19 Și ele au zis: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor 19. Ele au răspuns: "Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma." 19 Și ele au zis: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și, de asemenea, chiar el a scos apă pentru noi, adăpând turma.” 20 Zis-a fiicelor lui: „Și unde-i? Cum de l-ați părăsit pe bărbat? Chemaţi-l, ca să mănânce pâine.” 21 S-a învoit Moise să locuiască la acel bărbat, dând-o pe Sefora, fiica sa, lui Moise. 22 Ea a născut un fiu, căruia i-a pus numele Gherșom, căci el a spus: „Am fost pribeag într-o țară străină.” 23 Și s-a întâmplat, după zile multe ale acestora, că a murit regele Egiptului. Copiii lui Israel gemeau din cauza robiei și au strigat. Iar strigătul lor s-a ridicat la Dumnezeu din cauza robiei. 24 Așa că Dumnezeu a auzit gemetele lor, amintindu-și  Dumnezeu de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov. 25 Și s-a uitat Dumnezeu peste fii lui Israel și a luat cunoștință Dumnezeu.

Exodul 3

Notă: Se pare că textul ebraic din acest capitol a fost modificat în perioada elenistică, adăugându-se cuvântul ”înger” unde nu era cazul, în ideea panteistă (preluată și de primii saduchei) că îngerii sunt de fapt epifanii (revelații) ale aceluiași Dumnezeu.

1 Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul lui Midian; și a dus turma până la capătul cel mai îndepărtat al pustiei și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2 Și Iehova i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul unui tufiș; și s-a uitat și iată că rugul ardea cu foc și nu se mistuia. 3 Și zise Moise: „Mă voi întoarce acum și voi vedea această priveliște mare, de ce nu este ars tufișul”. 4 Când a văzut Iehova, că s-a întors să vadă, l-a chemat din mijlocul tufișului, zicând: „Moise! Moise!” El a zis: „Iată-mă!”. 5 Și El a zis: „Nu te apropia aici; scoate-ți sandalele de la picioarele tale, căci locul pe care stai pământ sfânt este”. 6 Și a zis: „Eu sunt Dumnezeului tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”. Și Moise și-a ascuns fața; căci se temea să privească la Dumnezeu. 

Notă: O altă versiune ebraică redă ”căci se temea să privească la slava Lui”.  

7 Zise Iehova: „Cu siguranță am văzut nenorocirea poporului Meu care este în Egipt și le-am auzit strigătele din pricina asupritorului lor; căci le cunosc durerea. 8 Și m-am coborât să-i eliberez din mâna Egiptului, să-l scot din țara aceea într-o țară bună și largă, într-o țară în care curge lapte și miere; în ținutul canaanit, și hetit, și amorit, și ferezit, și hevit şi iebusit. 9 Și acum, iată, strigătul copiilor lui Israel a venit la Mine; și de asemenea, am văzut asuprirea cu care Egiptul îi asuprește. 10 Acum, vino, și te voi trimite la Faraon, ca să duci pe poporul Meu, fiii lui Israel, din Egipt.” 11 Și zise Moise lui Dumnezeu: „Cine-s eu, ca să mă duc la Faraon și să scot pe fiii lui Israel din Egipt?” 12 El a zis: „Cu siguranță voi fi cu tine; și acesta-i pentru tine semnul că Eu te-am trimis: când vei aduce poporul din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” 13 A zis Moise lui Dumnezeu: „Iată, eu voi veni la fiii lui Israel și le spun lor: Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi; și ei îmi vor spune: Care este numele Lui? Ce să spun lor?” 14 A zis Dumnezeu lui Moise: „Este (ehyeh) cel ce (așer) este (ehyeh)”. Zise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: Cel ce este (ehyeh) m-a trimis la voi”. 15 A zis iarăși Dumnezeu lui Moise: „Așa să le spui fiilor lui Israel: Iehova (în ebraică הָיָה, înseamnă ”Cel ce este și va fi”), Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi; acesta este Numele Meu pentru totdeauna și acesta este pomenirea Mea la toate generațiile. 16 Du-te și adună pe bătrânii lui Israel și spune lor: Iehova (הָיָה), Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, mi s-a arătat și a zis: Cu siguranță că am cercetat și ce se face vouă în Egipt. 17 Și am zis: Vă voi scoate din necazul Egiptului la pământul canaanit, și hetit, și amorit, și ferezit, și hevit și iebusit, la un pâmânt în care curge lapte şi miere. 18 Și ei vor asculta de glasul tău. Și vei veni, tu și bătrânii lui Israel, la regele Egiptului și îi vei spune: Iehova (הָיָה), Dumnezeul Evreilor, s-a întâlnit cu noi. Și acum lasă-ne, rogu-te, la drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe lui Iehova (הָיָה), Dumnezeului nostru. 19 Dar eu sunt sigur că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât printr-o mână puternică. 20 Și Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele pe care le voi face în mijlocul lui. Și după aceea va da drumul vouă. 21 Și voi da favoare poporului acestuia înaintea egiptenilor. Și se va întâmpla că, atunci când veți merge, să nu mergeți cu mâinile goale. 22 Și să ceară femeia de la vecină, de la aceea stând în casa ei, bijuterii de argint, bijuterii de aur și haine; și le veți pune pe fiii voștri și pe fiicele voastre. Așa veţi prăda Egiptul. 

Notă la textul din Exodul 3:14. În textul ebraic nu există fraza folosită de D. Cornilescu "Cel ce Se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi." Textul original din ebraică sună ca în Biblia folosită de ortodocși la Exodul 3:14 ”Cel ce este m-a trimis la voi!" - adică, fără fraza ”cel ce se numește”. Cornilescu folosește ceea ce textul ebraic nu are, că numele lui Dumnezeu este "Eu sunt", adică în ebraică ”Ehyeh”, pe când în ebraică numele Tatălui este Iehova (הָיָה). Sunt două cuvinte diferite. Cuvântul ”Ehyeh” înseamnă ”Este”, iar cuvântul ”Iehova” înseamnă ceva mai mult: ”Cel ce este și va fi”, ultima frază ”va fi”, fiind o construcție a verbului la viitor activ, deci nu este cineva care stă pasiv.

Exodul 20 

CELE ZECE PORUNCI (VARIANTA ORIGINALĂ)

PORUNCA ÎNTÂI

1 Și a rostit Dumnezeu (Elohim) toate aceste cuvinte, zicând: 

PORUNCA ÎNTÂI

2 Eu sunt Iehova (הָיָה), Dumnezeul tău (Eloheka), care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei.

IEHOVA: NOTĂ EXPLICATIVĂ

Se spune că liderii religioşi ai evreilor din secolul III și II î.Hr. - la instigarea filozofilor păgâni aflaţi la curtea regală din Antiochia Siriei și Alexandia Egiptului, pe atunci sub dominație elenistică (grecească), au descurajat folosirea numelui lui Dumnezeu şi au recomandat poporului să se adreseze lui Dumnezeu folosind cuvântul „Adonay” - care înseamnă „Domn”, cuvânt care în limba română vine din latinescul Dominus. Totuşi, acest nume al lui Dumnezeu nu s-a pierdut, deoarece era rostit în mod public de marele preot în fiecare an - în Templul de la Ierusalim, la ceremonialul din Ziua Ispăşirii:

„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot numele (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate)." Talmud - Yoma 39b

Astfel se explică o sursă antică care menţionează că după cucerirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului, rabinii au dat mai departe în taină Numele lui Dumnezeu ucenicilor din şcolile de rabini. Aşa că atunci când creştinii din oraşul Alexandria, Egipt, au întrebat pe rabinii evrei despre semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu, au primit următorul răspuns: „Acest nume misterios care se numeşte „Tetragrama” (în greacă ”cele patru litere”), ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146). În cartea Stromata apare de două ori această informaţie despre semnificaţia (traducerea) numelui lui Dumnezeu (a se compara cu Apocalipsa 1:8).

În timpul celui de al treilea război iudeo-roman dintre anii 132-136, din cauza restricţiilor religioase dure, impuse de romani - care au scos în afara legii închinarea la Iehova Dumnezeu şi folosirea Vechiului Testament, evreii au fost forţaţi de aceste îmrejurări grele să folosească o aluzie „Haşhem” (Numele) în loc de Numele lui Dumnezeu, iar creştinii au început să folosească „Kyrios” (Domnul). Cei ce erau prinşi în această perioadă că deţineau copii ale Vechiului Testament, se închinau sau foloseau titlurile şi Numele lui Dumnezeu erau pedepsiţi cu moartea, prin diferite metode cumplite (arşi pe rug, jupuiţi de viu), iar membrii familiei lor pedepsiți aspru, pentru că nu i-au denunțat (biciuiți până la moarte, vânduți ca sclavi și sclave, sau prostituate).

PORUNCA A DOUA

3 Nu vei avea dumnezei (elohim) alți înaintea Mea. 

4 Nu vei face pentru tine chip cioplit, nici vreo asemănare, cu nimic din ce este în ceruri sus, sau pe pământ jos, sau în apele de mai jos de pământ; 

5 Nu te vei închina lor și nici sluji lor, căci Eu, Iehova (הָיָה), Dumnezeul tău (Eloheka), Dumnezeu (El) gelos, pedepsesc nelegiuirea părinţilor la fii până la al treilea şi al patrulea, la cei ce Mă urăsc.

6 Și arăt mila miilor celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 

PORUNCA A TREIA

7 Nu vei lua în zadar numele lui Iehova (הָיָה), Dumnezeului tău (Eloheka), căci Iehova (הָיָה) nu-l va ţine nevinovat pe cel ce ia numele Lui în zadar.

PORUNCA A PATRA

8 Îți vei aduce aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.

9 Șase zile vei lucra și face toată lucrarea ta.

10 Dar ziua a șaptea este o odihnă pentru Iehova (הָיָה), Dumnezeul tău (Eloheka). În ea nu vei face nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul tău care este înăuntrul porților tale.

11 Căci în șase zile a făcut Iehova (הָיָה) cerurile și pământul, marea și tot ce este în ele, și S-a odihnit în ziua a șaptea. De aceea a binecuvântat Iehova (הָיָה) ziua odihnei și a sfințit-o. 

PORUNCA A CINCEA

12 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să lungească șirul zilelor tale în țara pe care Iehova, Dumnezeul tău, îți dă ție.  

PORUNCA A ŞASEA

13 Nu vei ucide.

PORUNCA A ŞAPTEA

14 Nu vei face adulter.

PORUNCA A OPTA

15 Nu vei fura.

PORUNCA A NOUA

16 Nu vei da împotriva aproapelui tău o mărturie falsă. 

PORUNCA A ZECEA

17 Nu vei pofti la casa aproapelui tău; nu vei pofti la soţia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la boul lui, nici la măgarul lui, nici la nimic care este al aproapelui tău. 

18 Și tot poporul a văzut tunetele și fulgerele și sunetul trâmbiței și muntele fumegând; și când a văzut poporul, s-au cutremurat și au stat departe.  

19 Și i-au spus lui Moise: „Vorbește tu cu noi și vom auzi și să nu vorbească cu noi Dumnezeu, ca nu cumva să murim”. 

20 Și a zis Moise poporului: „Nu vă temeți; căci să vă încerce a venit Dumnezeu, ca frica Lui să fie înaintea voastră, ca să nu păcătuiţi. 

21 A stat poporul departe; dar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era Dumnezeu.

22 Și a zis Iehova lui Moise: „Așa să le spui fiilor lui Israel: Voi înșivă ați văzut că din ceruri am vorbit cu voi”.

23 Nu veți face alături de Mine dumnezei de argint. Și dumnezei de aur, nu veți face pentru voi.

24 Un altar de pământ vei face pentru Mine și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de mulțumire, oaia ta și boul tău; în orice loc în care voi face să se pomenească numele Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta.

25 Și dacă un altar din piatră faci Mie, nu îl vei zidi din piatră cioplită; căci dalta pe ea punând, ai pângărit-o. 

26 Și nu te vei sui pe trepte la altarul Meu, ca să nu îți fie descoperită goliciunea pe el.