Cartea Exodul (complet)
Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Fiul Său, Domnul Isus Christos, tuturor iubitorilor de adevăr,
Voi prezenta în continuare patru mostre (capitolele 1,2,3 și 20) din Cartea Exodul (Șhemot), numită și A doua cartea a lui Moise, în versiunea BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU. Cartea Exodul (în ebraică „Șhemot”) este a doua carte a Torei (așa sunt numite în ebraică primele cinci cărți din Biblie), textul fundamental al iudaismului. Cartea descrie sclavia israeliților în Egipt, nașterea lui Moise și fuga lui în Midian (nu Madian ca în versiunea din Biblia Cornilescu și Biblia Ortodoxă, căci Midian și Madian erau două țări diferite), trimiterea lui Moise ca eliberator și descoperirea Numelui lui Dumnezeu pentru prima dată în istorie (necunoscut până atunci), răscumpărarea lor miraculoasă prin cele zece plăgi și despicarea Mării Roșii, pentru eliberarea lor definitivă. În aceste capitole am păstrat topica (ordinea cuvintelor în propoziție) și numărul singular, dual sau plural, după textul ebraic, excepție făcând în cazul cuvântului ”dumnezeu”, care poate fi singular sau plural după caz, ca în limba română cuvântul ”dumneavoastră”.
Tuturor, o lectură binecuvântată!
Exodul 1
1 Iată numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt (Mițraim); împreună cu Iacov – fiecare bărbat cu casa lui veniseră: 2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda, 3 Isahar, Zabulon și Beniamin, 4 Dan și Neftali, Gad și Așer. 5 Şi toate sufletele care au ieșit din coapsele lui Iacov erau șaptezeci de suflete; și Iosif era în Egipt. 6 A murit Iosif și toți frații săi și toată generația aceea. 7 Pentru că fiii lui Israel au fost roditori, s-au mărit, s-au înmulțit și au devenit foarte, foarte puternici; iar ţara s-a umplut de ei. 8 Şi acolo s-a ridicat un rege nou peste Egipt, care nu-l cunoștea pe Iosif. 9 El a zis poporului său: „Iată, poporul fiilor lui Israel este mai numeros și mai puternic decât noi! 10 Veniți să ne purtăm cu viclenie împotriva lor, ca nu cumva să se înmulțească și să ne atingă război, să se alăture dușmanilor noștri, să facă război împotriva noastră și să plece din țară.” 11 Au pus peste ei inspectori ca să-i asuprească cu poverile lor și au zidit pentru Faraon cetăți pentru provizii, și anume Pitom și Ramses.12 Pe măsură ce îi asupreau, pe atât se înmulțeau și creșteau în putere. Și s-au înspăimântat din cauza fiilor lui Israel. 13 Egiptenii i-au înrobit pe copiii lui Israel cu o muncă grea. 14 Și și-au amărât viața cu muncă grea, cu lut și cu cărămizi și cu tot felul de munci la câmp, în toată munca pe care o făceau cu ei, cu o muncă istovitoare. 15 Și a vorbit regele Egiptului moașelor evreice, prima numită Șifra și a doua numită Pua. 16 Şi le-a zis: „Când veți moși pe evreice, și veți vedea pe scaunul nașterii, dacă este fiu, să-l omorâți; și dacă este fiică, atunci să trăiască.” 17 Dar s-au temut moașele de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit regele Egiptului, ci i-au lăsat în viaţă pe băieții de parte bărbătească. 18 Deci a chemat regele Egiptului moașele și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat în viață băieții de parte bărbătească?” 19 Și i-au zis moașele lui Faraon: „Pentru că nu sunt ca femeile egiptene, evreicele, căci sunt vioaie. Înainte să vină la ele moașa, deja au născut.” 20 De aceea a făcut bine Dumnezeu moașelor, și poporul s-a înmulțit și a devenit foarte puternic. 21 S-a întâmplat că, temându-se moașele de Dumnezeu, El le-a făcut lor case (clanuri, familii). 22 Așa că a poruncit Faraon întregului său popor, zicând: „Pe orice fiu care se naște, în Nil să-l aruncați și pe orice fiică să o lăsaţi în viață.”
Exodul 2
1 Și s-a dus un bărbat din casa lui Levi și a luat de nevastă o fiică a lui Levi. 2 A rămas însărcinată femeia și a născut un fiu; și, când l-a văzut că-i frumos, l-a ascuns trei luni. 3 Dar când ea nu l-a mai putut ascunde, i-a luat un coș de papură și l-a uns cu asfalt și smoală; a pus copilul în el și l-a așezat în stufărișul de lângă malul Nilului. 4 Și a stat sora lui departe, ca să vadă ce avea să i se facă lui. 5 Și a coborât fiica lui Faraon să se scalde în Nil, iar roabele ei se plimbau pe malul Nilului; când a văzut coșul printre stufăriş, a trimis o roaba să-l aducă. 6 Când ea l-a deschis atunci a văzut copilul; și iată, micuţul plângea. Și ei i s-a făcut milă de el și a zis: „Dintre copiii evreilor e acesta!” 7 Și a zis sora lui fiicei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o femeie doică dintre evreice, ca să-ți alăpteze copilul?” 8 Și i-a zis fiica lui Faraon: „Du-te.” Și s-a dus fecioara și a chemat-o pe mama copilului. 9 Și i-a zis fiica lui Faraon: „Ia copilul acesta și alăptează-l pentru mine și-ți voi da plata ta.” A luat femeia copilul și l-a alăptat. 10 A crescut copilul și ea l-a adus la fiica lui Faraon, iar el a devenit al ei fiu. Și ea i-a pus numele Moise și a zis: „Pentru că din apă l-am scos”. 11 S-a întâmplat în acele zile, când a crescut Moise, că a ieșit la frații săi și s-a uitat la poverile lor; și a văzut un egiptean lovind un evreu, pe unul dintre frații săi. 12 S-a uitat încoace și încolo și, când a văzut că nu era niciun bărbat, l-a lovit pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13 A ieșit în a doua zi și, iată, doi oameni dintre evrei se luptau; și a zis celui care a greșit: „De ce îl lovești pe tovarășul tău?” 14 Și el a zis: „Cine te-a pus căpetenie și judecător peste noi? Să mă omori ai de gând, cum ai omorât pe egiptean?’ Și s-a înspăimântat Moise și a zis: „Cu siguranță, s-a cunoscut acest lucru.” 15 Când a auzit Faraon acest lucru, a căutat să-l omoare pe Moise. Dar a fugit Moise de fața lui Faraon și s-a adăpostit în țara Midian; și s-a așezat lângă o fântână. 16 Avea preotul din Midian șapte fiice. Ele veniseră și au scos apă și au umplut jgheaburile pentru turma tatălui lor. 17 Însă venind păstorii le-au alungat; dar s-a sculat Moise, ajutându-le să adape turma lor. 18 Venind ele la Reuel, tatăl lor, el a zis: „Cum de v-ați întors așa de vreme astăzi?” 19 Și ele au zis: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și, de asemenea, chiar el a scos apă pentru noi, adăpând turma.” 20 El le-a zis fiicelor lui: „Și unde-i? Cum de l-ați părăsit pe bărbat? Chemaţi-l, ca să mănânce pâine.” 21 S-a învoit Moise să locuiască la acel bărbat, el dând-o pe Sefora, fiica sa, lui Moise. 22 Ea a născut un fiu, căruia i-a pus numele Gherșom, căci el a spus: „Am ajuns pribeag într-o țară străină.” 23 Și s-a întâmplat, după zile multe de la acestea, că a murit regele Egiptului. Copiii lui Israel gemeau din cauza robiei și au strigat. Iar strigătul lor s-a suit până la Dumnezeu din cauza robiei. 24 Așa că Dumnezeu a auzit vaietele lor, amintindu-și Dumnezeu de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov. 25 Și s-a uitat Dumnezeu peste fiii lui Israel și a luat cunoștință Dumnezeu.
Exodul 3
1 Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul lui Midian; și a dus turma până la capătul cel mai îndepărtat al pustiei și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2 Și îngerul lui Iehova i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul unui tufiș; și s-a uitat și iată că rugul ardea cu foc și nu se mistuia. 3 Și zise Moise: „Mă voi întoarce acum și voi vedea această priveliște mare, de ce nu este ars tufișul”. 4 Când a văzut Iehova, că s-a întors să vadă, l-a chemat din mijlocul tufișului, zicând: „Moise! Moise!” El a zis: „Iată-mă!”. 5 Și El a zis: „Nu te apropia aici; scoate-ți sandalele de la picioarele tale, căci locul pe care stai pământ sfânt este”. 6 Și a zis: „Eu sunt Dumnezeului tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”. Și Moise și-a ascuns fața; căci se temea să privească la Dumnezeu.
Notă: O altă versiune ebraică redă ”căci se temea să privească la slava Lui”.
7 Și a zis Iehova: „Cu siguranță am văzut nenorocirea poporului Meu care este în Egipt și le-am auzit strigătele din pricina asupritorului lor; căci le cunosc durerea. 8 Și m-am coborât să-i eliberez din mâna Egiptului, să-l scot din țara aceea într-o țară bună și largă, într-o țară în care curge lapte și miere; în ținutul canaanit, și hetit, și amorit, și ferezit, și hevit şi iebusit. 9 Pentru că acum, iată, strigătul copiilor lui Israel a venit la Mine; și de asemenea, am văzut asuprirea cu care Egiptul îi asuprește. 10 Acum, vino, și te voi trimite la Faraon, ca să duci pe poporul Meu, fiii lui Israel, din Egipt.” 11 Și zise Moise lui Dumnezeu: „Cine-s eu, ca să mă duc la Faraon și să scot pe fiii lui Israel din Egipt?” 12 Și El i-a zis lui: „Cu siguranță voi fi cu tine; și acesta-i pentru tine semnul că Eu te-am trimis: când vei aduce poporul din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” 13 A zis Moise lui Dumnezeu: „Iată, eu voi veni la fiii lui Israel și le spun lor: Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi; și ei îmi vor spune: Care este numele Lui? Ce să spun lor?” 14 A zis Dumnezeu lui Moise: „Este (ehyeh) cel ce (așer) este (ehyeh)”. Zise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: Cel ce este (ehyeh) m-a trimis la voi”. 15 Și a zis iarăși Dumnezeu lui Moise: „Așa să le spui fiilor lui Israel: Iehova (în ebraică הָיָה, înseamnă ”Cel ce este și va fi”), Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi; acesta este Numele Meu pentru totdeauna și acesta este pomenirea Mea la toate generațiile. 16 Du-te și adună pe bătrânii lui Israel și spune lor: Iehova (הָיָה), Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, mi s-a arătat și a zis: Cu siguranță că am cercetat și ce se face vouă în Egipt. 17 Și am zis: Vă voi scoate din necazul Egiptului la pământul canaanit, și hetit, și amorit, și ferezit, și hevit și iebusit, la un pâmânt în care curge lapte şi miere. 18 Și ei vor asculta de glasul tău. Și vei veni, tu și bătrânii lui Israel, la regele Egiptului și îi vei spune: Iehova (הָיָה), Dumnezeul Evreilor, s-a întâlnit cu noi. Și acum lasă-ne, rogu-te, la drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe lui Iehova (הָיָה), Dumnezeului nostru. 19 Dar eu sunt sigur că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât printr-o mână puternică. 20 Și Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele pe care le voi face în mijlocul lui. Și după aceea va da drumul vouă. 21 Și voi da favoare poporului acestuia înaintea egiptenilor. Și se va întâmpla că, atunci când veți merge, să nu mergeți cu mâinile goale. 22 Așadar să ceară femeia de la vecină, de la aceea stând în casa ei, bijuterii de argint, bijuterii de aur și haine; și le veți pune pe fiii voștri și pe fiicele voastre. Așa veţi prăda Egiptul.
Notă la textul din Exodul 3:14. În textul ebraic nu există fraza folosită de D. Cornilescu "Cel ce Se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi." Textul original din ebraică sună ca în Biblia folosită de ortodocși la Exodul 3:14 ”Cel ce este m-a trimis la voi!" - adică, fără fraza ”cel ce se numește”. Cornilescu folosește ceea ce textul ebraic nu are, că numele lui Dumnezeu este "Eu sunt", adică în ebraică ”Ehyeh”, pe când în ebraică numele Tatălui este Iehova (הָיָה). Sunt două cuvinte diferite. Cuvântul ”Ehyeh” înseamnă ”Este”, iar cuvântul ”Iehova” înseamnă ceva mai mult: ”Cel ce este și va fi”, ultima frază ”va fi”, fiind o construcție a verbului la viitor activ, deci nu este cineva care stă pasiv.
Exodul 4
1 Și Moise a răspuns și a zis: „Dar iată, ei nu Mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu; căci ei vor zice: „Iehova nu ţi s-a arătat”. 2 Și Iehova i-a zis: „Ce este asta în mâna ta?” Iar el a spus: „Un toiag”. 3 El a zis: Aruncă-l pe pământ. Și l-a aruncat pe pământ și a devenit șarpe; și Moise a fugit dinaintea lui. 4 Și Iehova a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și ia-o de coadă - și el și-a întins mâna și a apucat-o și s-a făcut un toiag în mâna lui - 5 ca să creadă că ţi s-a arătat Iehova, Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 6 Și Iehova a mai spus: „Pune acum mâna în sânul tău”. Și și-a băgat mâna în sân; și când l-a scos, iată, mâna lui era leproasă, albă ca zăpada. 7 Și El a spus: „Pune-ți mâna înapoi în sânul tău. — Și el și-a băgat mâna înapoi în sânul său; și când l-a scos din sân, iată, s-a întors din nou ca celălalt din carnea lui. 8 Și se va întâmpla, dacă nu te vor crede și nu vor asculta de glasul primului semn, vor crede glasul celui din urmă semn. 9 Și se va întâmpla, dacă nu vor crede nici măcar în aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei din apa râului și să o torni pe uscat; și apa pe care o vei scoate din râu se va transforma în sânge pe uscat”. 10 Și Moise a spus lui Iehova: „O, Iehova, nu sunt un om de cuvinte, nici până acum, nici de când i-ai vorbit robului Tău; căci sunt lent în vorbire și în limba lent. 11 Și Iehova i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Sau cine face pe om mut, sau surd, sau vede sau orb? Nu sunt eu, Iehova? 12 Acum, deci, du-te, și eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui. 13 Iar el a zis: „O, Iehova, trimite, te rog, pe cel care îl vei trimite”. 14 Și mânia lui Iehova s-a aprins împotriva lui Moise și a zis: „Nu este Aaron, fratele tău, levitul? Știu că poate vorbi bine. Și de asemenea, iată, el iese în întâmpinarea ta; și când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Să-i vorbești și să-i pui cuvintele în gura; și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și te voi învăța ce vei face. 16 Și el va fi purtătorul tău de cuvânt pentru popor; şi se va întâmpla că el îţi va fi o gură, iar tu vei fi pentru el în locul lui Dumnezeu. 17 Să iei în mână această toiag, cu care vei face semnele. 18 Moise s-a dus și s-a întors la socrul său Ietro și i-a zis: „Lasă-mă să plec, te rog, să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt și să văd dacă sunt încă în viață”. Și Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace”. 19 Iehova a zis lui Moise în Midian: „Du-te, întoarce-te în Egipt; căci toţi oamenii care ţi-au căutat viaţa sunt morţi. 20 Și Moise și-a luat soția și fiii săi și i-a pus pe un măgar și s-a întors în țara Egiptului; și Moise a luat în mână toiagul lui Dumnezeu. 21 Și Iehova a zis lui Moise: „Când te vei întoarce în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care le-am pus în mâna ta; dar îi voi împietri inima și nu va lăsa poporul să plece. 22 Și să-i spui lui Faraon: Așa vorbește Iehova: Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Și eu îţi spun ţie: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească, și dacă vei refuza să-i dai drumul, iată, voi omorî pe fiul tău, întâiul tău născut.” 24 Și s-a întâmplat, pe drum, la locul de cazare, că îngerul lui (LXX) YEHOWAH l-a întâmpinat și a căutat să-l omoare. 25 Atunci Sefora a luat un cremene și a tăiat prepuțul fiului ei și l-a aruncat la picioarele lui; și ea a spus: „Cu siguranță, mire de sânge ești tu pentru mine”. 26 Așa că l-a lăsat în pace. Apoi ea a spus: „Un mire de sânge în ceea ce privește circumcizia”. 27 Iehova a zis lui Aaron: „Du-te în pustiu să-l întâlnești pe Moise”. Și s-a dus și l-a întâlnit pe muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28 Și Moise i-a spus lui Aaron toate cuvintele lui Iehova cu care l-a trimis și toate semnele de care i-a poruncit. 29 Moise și Aaron s-au dus și au adunat pe toți bătrânii copiilor lui Israel. 30 Și Aaron a rostit toate cuvintele pe care Iehova le spusese lui Moise și a făcut semnele înaintea ochilor poporului. 31 Și poporul a crezut; și când au auzit că Iehova și-a adus aminte de copiii lui Israel și că le-a văzut necazul, și-au plecat capetele și s-au închinat.
Exodul 5
1 După aceea, Moise și Aaron au intrat și i-au zis lui Faraon: „Așa vorbește Iehova, Dumnezeul lui Israel: Trimte pe poporul Meu să meargă și să țină o sărbătoare pentru Mine în pustie”; 2 Și Faraon a zis: „Cine este Iehova, ca să ascult glasul Lui, ca să trimit pe Israel? Eu nu l-am cunoscut pe Iehova și nici nu-l trimit pe Israel.” 3 Și ei au spus: „Dumnezeul Evreilor s-a întâlnit cu noi; Te rog lasă-ne să mergem într-o călătorie de trei zile în pustie și să aducem jertfe Dumnezeului nostru Iehova, ca să nu ne întâmpine cu ciuma sau cu sabia.” 4 Și regele Egiptului le-a zis: „De ce, Moise și Aaron, eliberați poporul de lucrările lui? Duceţi-vă la poverile voastre!” 5 Faraon a mai spus: „Iată, poporul țării este acum numeros și voi i-aţi făcut să înceteze de la poverile lor!” 6 Și în ziua aceea, Faraon a poruncit celor care stăpâneau poporul și autorităţilor lui, spunând: 7 „Nu continuaţi să mai dați poporului paie pentru a face cărămizile, ca mai înainte; lăsaţi pe ei să se ducă și să strângă paie pentru ei înșiși; 8 Şi trebuie pusă peste ei cantitatea potrivită din cărămizile pe care le făceau ei mai înainte; nu îi slăbiţi, căci sunt trândavi, de aceea strigă, zicând: Să mergem, să aducem jertfe Dumnezeului nostru! 9 Să fie pusă mai multă muncă pentru oameni, ca să lucreze la ea și nu-i lăsaţi să priveascasă cuvintele, falsul.” 10 Și stăpânitorii poporului și autorităţile lui au ieșit și au vorbit poporului, spunând: „Așa a zis Faraon: Eu nu vă dau paie! 11 Voi, mergeți, luați paie pentru voi de unde le puteți găsi, totuşi nu este nimic scăzut din serviciul vostru.” 12 Poporul s-a împrăștiat în toată țara Egiptului, ca să adune paie de pe miriște, 13 Şi stăpânii peste lucrări îi grăbeau zicând: „Îndepliniți-vă lucrările, zi de zi, ca atunci când era paie.” 14 Și maiştrii fiilor lui Israel, pe care stăpânitorii lui Faraon i-au pus peste ei, au fost bătuţi. I-au întrebat: „De ce nu v-aţi împlinit partea - făcând cărămidă ca înainte - și ieri și astăzi?” 15 Și maiştrii fiilor lui Israel au intrat și au strigat lui Faraon, zicând: „De ce faci așa robilor tăi? 16 Paie nu se dă robilor tăi, și ei ne spun: „Faceţi cărămizi! Şi cu adevărat, robii tăi sunt loviți, dar vina e la poporul tău.” 17 Iar el a zis: „Trândavilor, sunteţi trândavi, de aceea ziceţi: Să mergem, să aducem jertfe lui Iehova! 18 Aşadar, plecaţi, munciţi! Căci paie nu vi se va da și totuşi voi va trebui să daţi partea de cărămizi.” 19 Și maiştrii fiilor lui Israel au văzut necazul lor, după ce li s-a spus: „Nu va trebui să reduceţi din cărămizile voastre, partea e zi după zi.” 20 Și i-au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care stăteau acolo în întâmpinarea lor, la ieșirea lor de la Faraon. 21 Iar ei le-au zis lor: „Iehova să se uite la voi și să judece; pentru că ați făcut ca mirosul nostru să fie dezgustător în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi; pentru că aţi pus o sabie în mâna lor ca să ne ucidă.” 22 Și Moise s-a întors la Iehova și a zis: „Iehova, de ce ai Te-ai purtat rău cu acest popor? De ce m-ai trimis? 23 Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în Numele Tău, el a făcut rău acestui popor; şi nici nu ai izbăvit pe poporul Tău, deloc!”
Exodul 6
1 Şi Iehova a zis lui Moise: „Acum vei vedea ce voi face lui Faraon; căci printr-o mână puternică îi va lăsa să plece și printr-o mână puternică îi va izgoni din țara lui. 2 Și Dumnezeu a vorbit lui Moise și i-a zis: „Eu sunt Iehova; 3 Şi M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, ca Dumnezeu Cel Preaânalt, dar prin Numele Meu de Iehova nu M-am făcut cunoscut lor. 4 Și, de asemenea, am stabilit legământul Meu cu ei, ca să le dau țara Canaanului, țara călătoriilor lor, în care au fost ca străini. 5 În plus, am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care egiptenii îi țin în robie; şi mi-am adus aminte de legământul Meu. 6 De aceea spuneți copiilor lui Israel: Eu sunt Iehova și vă voi scoate de sub poverile egiptenilor și vă voi izbăvi din robia lor și vă voi izbăvi cu braț întins și cu mari judecăți; 7 Vă voi lua la Mine ca un popor, și vă voi fi un Dumnezeu; și veți ști că Eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru, care v-am scos de sub poverile egiptenilor. 8 Și vă voi aduce în țara despre care Mi-am ridicat mâna ca să o dau lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov; și vă voi da ca moștenire, Eu, Iehova. 9 Și Moise a vorbit așa copiilor lui Israel; dar ei nu l-au ascultat pe Moise din pricina amărăciunii duhului lor și a sclaviei crude. 10 Și Iehova a vorbit lui Moise și a zis: 11 „Intră și vorbește lui Faraon, regele Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara lui”. 12 Moise a vorbit înaintea lui Iehova, zicând: „Iată, copiii lui Israel nu m-au ascultat. Atunci cum mă va auzi Faraonul, căci eu am buze netăiate împrejur? 13 Iehova a vorbit lui Moise și lui Aaron și le-a dat o poruncă pentru copiii lui Israel, lui Faraon, regelui Egiptului, să scoată pe copiii lui Israel din țara Egiptului. 14 Aceștia sunt căpeteniile caselor părinților lor: fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Hanoh și Palu, Hețron și Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 15 Și fiii lui Simeon: Iemuel și Iamin și Ohad și Iachin și Țohar și Șaul, fiul unei femei canaanite. Acestea sunt familiile lui Simeon. 16 Și acestea sunt numele fiilor lui Levi, după neamul lor: Gherșon și Chehat și Merari. Și anii vieții lui Levi au fost o sută treizeci și șapte de ani. 17 Fiii lui Gherșon: Libni și Șimei, după familiile lor. 18 Și fiii lui Chehat: Amram și Ițehar, Hebron și Uziel. Și anii vieții lui Chehat au fost o sută treizeci și trei de ani. 19 Și fiii lui Merari: Mahli și Muși. Acestea sunt familiile leviților, după generațiile lor. 20 Amram a luat de soție pe Iochebed, sora tatălui său; și ea i-a născut pe Aaron și pe Moise. Și anii vieții lui Amram au fost o sută treizeci și șapte de ani. 21 Și fiii lui Ițehar: Core și Nefeg și Zicri. 22 Și fiii lui Uziel: Mișael, Elțafan și Sitri. 23 Aaron a luat de soție pe Eliseba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahșon; și ea i-a născut pe Nadab și Abihu, Eleazar și Itamar. 24 Și fiii lui Core: Asir, Elcana și Abiasaf; acestea sunt familiile Corehiților. 25 Și Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de soție pe una dintre fiicele lui Putiel; și ea i-a născut pe Fineas. Aceștia sunt căpeteniile caselor părintești ale leviților, după familiile lor. 26 Aceștia sunt Aaron și Moise, cărora Iehova a zis: „Scoateți pe copiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.” 27 Aceștia sunt cei care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Acest Moise și Aaron. 28 Și s-a întâmplat în ziua când Iehova a vorbit lui Moise în țara Egiptului: 29 că Iehova a vorbit lui Moise, zicând: „Eu sunt Iehova; spune-i lui Faraon, regele Egiptului, tot ce-ți spun eu”. 30 Moise a zis înaintea lui Iehova: „Iată, eu am buze netăiate împrejur și cum mă va asculta Faraon?”
Exodul 7
1 Iehova a zis lui Moise: „Iată, te-am făcut dumnezeu (elohim) la Faraon, iar fratele tău Aaron va fi profetul tău. 2 Tu vei spune tot ce-ți poruncesc și Aaron, fratele tău, va vorbi lui Faraon să lase copiii lui Israel să plece din țara lui. 3 Și Eu voi împietri inima lui Faraon și voi înmulți semnele Mele și minunile Mele în țara Egiptului. 4 Dar Faraon nu te va asculta și Îmi voi pune mâna asupra Egiptului și îmi voi scoate oștirile Mele, poporul Meu, copiii lui Israel, din țara Egiptului, prin judecăți mari. 5 Și egiptenii vor ști că Eu sunt Iehova, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului și îi voi scoate pe copiii lui Israel din mijlocul lor. 6 Și Moise și Aaron au făcut așa cum le-a poruncit Iehova, așa au făcut. 7 Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani, când au vorbit cu Faraon. 8 Și Iehova a vorbit lui Moise și lui Aaron, zicând: 9 Când Faraon vă va vorbi, zicând: Arătaţi o minune pentru voi, atunci îi vei spune lui Aaron: „Ia-ți toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon, ca să devină șarpe”. 10 Moise și Aaron au intrat la Faraon și au făcut așa cum poruncise Iehova; și Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi și acesta a devenit un șarpe. 11 Atunci Faraon a chemat și pe înțelepți și pe vrăjitori și ei au făcut la fel; vrăjitorii Egiptului au făcut cu descântecele lor în acelaşi fel. 12 Căci fiecare bărbat și-a aruncat toiagul și au devenit șerpi; dar toiagul lui Aaron le-a înghițit toiegele lor. 13 Și inima lui Faraon s-a împietrit și nu ia ascultat, cum spusese Iehova. 14 Aşa că Iehova i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este încăpăţânată, el refuză să lase poporul să plece. 15 Du-te la Faraon dimineaţa; iată, el iese la apă. Şi vei sta lângă malul râului ca să-l întâmpinești, iar toiagul care s-a prefăcut în șarpe să-l iei în mână. 16 Și îi vei spune: Iehova, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine, zicând: Lasă poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Şi, iată, până acum nu ai ascultat. 17 Așa zice Iehova: „Prin aceasta vei ști că Eu sunt Iehova. – Iată, voi lovi cu toiagul care este în mâna mea apele care sunt în râu și ele se vor preface în sânge. 18 Și peștii care sunt în râu vor muri și râul va fi împuţit, iar egiptenii vor detesta să bea apa din râu”. 19 Și Iehova a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna peste apele Egiptului, peste râurile lor, peste pâraiele lor și peste iazurile lor și peste toate bălţile lor de apă, ca acestea să poată deveni sânge; și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vase de lemn, cât și în vase de piatră. 20 Și Moise și Aaron au făcut așa, așa cum a poruncit Iehova; şi a ridicat toiagul şi a lovit apele care erau în râu, în ochii lui Faraon şi în ochii slujitorilor săi și toate apele care erau în râu s-au transformat în sânge. 21 Și peștii care erau în râu au murit și râul s-a împuţit și egiptenii nu au putut să bea apă din râu; și sângele era în toată țara Egiptului. 22 Și vrăjitorii Egiptului au făcut la fel cu descântecele lor, iar inima lui Faraon s-a împietrit şi el nu i-a ascultat, cum spusese Iehova. 23 Și Faraon s-a întors și a intrat în casa lui, și nici măcar nu și-a pus la inimă aceasta. 24 Și toți egiptenii au săpat în jurul râului, ca să bea apă; căci nu puteau bea din apa râului. 25 Și s-au împlinit șapte zile după ce Iehova a lovit râul.
Exodul 8
1 Și Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: Așa a zis Iehova: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi poată sluji. 2 Dar dacă refuzi să-i laşi, iată, voi lovi cu broaște tot hotarul tău. 3 Și râul va mişuna de broaște, care se vor urca și vor intra în casa ta și în dormitorul tău și pe patul tău și în casa robilor tăi și peste poporul tău și în cuptoarele tale și în frământările tale. 4 Și broaștele se vor urca și peste tine și peste poporul tău și peste toți slujitorii tăi. 5 Iehova a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste canale și peste iazuri și fă să se suie broaște pe țara Egiptului”. 6 Și Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului; și s-au ridicat broaștele și au acoperit țara Egiptului. 7 Și vrăjitorii au făcut la fel cu descântecele lor și au adus broaște în țara Egiptului. 8 Atunci Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Rugați-vă lui Iehova, ca să ia broaștele de la mine și de la poporul meu; şi voi lăsa poporul să plece, ca să aducă jertfe lui Iehova. 9 Și Moise a zis lui Faraon: „Accept această onoare peste mine: În ce timp mă voi ruga pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie nimicite de la tine și din casele tale și să rămână numai în râu? 10 Şi el a zis: „Mâine”. Iar el i-a spus: „Fie după cuvântul tău; ca să știi că nu este nimeni ca Iehova, Dumnezeul nostru. 11 Și broaștele se vor îndepărta de la tine și de la casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; vor rămâne numai în râu.” 12 Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon; și Moise a strigat către Iehova cu privire la broaștele pe care le adusese asupra lui Faraon. 13 Iar Iehova a făcut după cuvântul lui Moise și broaștele au murit din case, din curți și din câmpuri. 14 Și i-au adunat în grămezi; iar grămezile au împuţit ţara. 15 Dar când a văzut Faraon că s-a uşurat, și-a împietrit inima și nu ia ascultat, după cum spusese Iehova. 16 Şi Iehova a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, ca să devină păduchi în toată țara Egiptului”. 17 Și au făcut așa; și Aaron și-a întins mâna cu toiagul și a lovit țărâna pământului și s-au făcut păduchi peste oameni și peste animale; toată țărâna pământului s-a făcut păduchi, în toată țara Egiptului. 18 Și vrăjitorii au făcut așa cu descântecele lor, ca să dea naștere la păduchi, dar n-au putut; și au fost păduchi peste oameni și peste animale. 19 Atunci vrăjitorii i-au spus lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu”. Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi el nu i-a ascultat, după cum spusese Iehova. 20 Şi Iehova a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraon; iată, el iese la apă. Şi spune-i: Aşa vorbeşte Iehova: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi poată sluji. 21 Altfel, dacă nu vei lăsa poporul Meu să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine și peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale; și casele egiptenilor vor fi pline de roiuri de muște, precum și pământul pe care se află. 22 Și voi pune deoparte în ziua aceea țara Gosen, în care locuiește poporul Meu, ca să nu fie acolo roiuri de muște; ca să știi că eu sunt Iehova în mijlocul ţării. 23 Şi Eu voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Mâine va fi semnul acesta." 24 Și Iehova a făcut așa. Şi au venit roiuri mari de muște în casa lui Faraon și în casele slujitorilor lui; și în toată țara Egiptului, țara a fost acoperită din cauza roiurilor de muște. 25 Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Duceți-vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară”. 26 Și Moise a zis: „Nu este drept să facem așa; căci va fi o urâciune în Egipt dacă vom aduce jertfe lui Iehova, Dumnezeului nostru. Dacă noi aducem jertfe ca o urâciune în Egipt, înaintea ochilor lor, nu ne vor ucide ei cu pietre? 27 Vom merge trei zile de călătorie în pustie și vom aduce jertfe lui Iehova, Dumnezeului nostru, după cum ne va porunci El. 28 Și a zis: „Eu Faraonul, vă voi lăsa să plecați, ca să aduceți jertfe lui Iehova, Dumnezeului vostru în pustie; numai că nu veți merge prea departe. Plecaţi, mijlociţi pentru mine.” 29 Și Moise a zis: „Cu adevărat, eu ies de la tine și mă voi ruga lui Iehova ca mâine muștele să plece de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui; numai ca Faraon să nu ne mai înșele și să nu lase poporul să meargă să aducă jertfe lui Iehova. 30 Iar Moise a ieșit de la Faraon și l-a rugat pe Iehova. 31 Şi Iehova a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul său; nu a ramas nici una. 32 Dar Faraon și-a împietrit inima și de data aceasta și nu a lăsat poporul să plece.
Exodul 9
1 Atunci Iehova a zis lui Moise: „Intră la Faraon și spune-i: Așa vorbește Iehova, Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi poată sluji. 2 Căci dacă refuzi să îi lași să plece și îi vei tot ține pe loc, 3 Iată, mâna lui Iehova va fi peste vitele tale, care sunt pe câmp, peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; o ciumă foarte gravă. 4 Și Iehova va face o deosebire între vitele lui Israel și vitele Egiptului; şi nu va muri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel. 5 Și Iehova a rânduit un timp stabilit, zicând: Mâine va face Iehova lucrul acesta în țară. 6 A şi făcut Iehova lucrul acesta ziua următoare, și toate vitele Egiptului au murit; dar din vitele copiilor lui Israel nu a murit nici una. 7 Şi Faraon a trimis și, într-adevăr, nu era nici măcar una moartă din vitele israeliților. Dar inima lui Faraon s-a făcut grea și nu a lăsat poporul să plece. 8 Și Iehova a zis lui Moise și lui Aaron: „Luați la voi pumni de funingine din cuptor și Moise să o arunce spre cer în fața lui Faraon. 9 Și va deveni praf peste toată țara Egiptului și va fi un furuncul care va izbucni în bube peste om și peste animal, în toată țara Egiptului. 10 Și au luat funingine din cuptor și au stat înaintea lui Faraon; și Moise a aruncat-o în sus; și s-a făcut un furuncul izbucnind cu bube peste om și peste animal. 11 Iar vrăjitorii nu au putut sta înaintea lui Moise din cauza furunculului, pentru că era furuncul asupra magicienilor și în tot Egiptul. 12 Dar a împietrit Iehova inima lui Faraon și el nu i-a ascultat, așa cum îi spusese Iehova lui Moise. 13 Și Iehova a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraon și spune-i: „Așa vorbește Iehova, Dumnezeul Evreilor: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi poată sluji”. 14 „Căci de data aceasta voi trimite toate plăgile Mele asupra persoanei tale, asupra slujitorilor tăi și asupra poporului tău; ca să știi că nu este nimeni ca Mine pe tot pământul. 15 Pentru că dacă acum mi-aş fi întins mâna Mea și te-aş fi lovit pe tine și pe poporul tău cu ciumă, ai fi fost tăiat de pe pământ. 16 Dar tocmai pentru aceasta te-am făcut să stai în picioare, ca să-ți arăt puterea Mea și ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul. 17 Încă te înalți împotriva poporului Meu, ca să nu-i dai drumul? 18 Iată, mâine, pe la această oră, voi face să plouă o grindină foarte puternică, cum n-a mai fost în Egipt din ziua când a fost întemeiat și până acum. 19 Aşadar acum, trimite, adună-ți vitele și tot ce ai pe câmp; căci pe orice om și animal care se vor găsi pe câmp și nu vor fi aduse acasă, va cădea grindina și vor muri”. 20 Cel ce se temea de Cuvântul lui Iehova dintre slujitorii lui Faraon și-a făcut slujitorii și vitele să fugă în case; 21 Dar cel ce nu a ascultat de Cuvântul lui Iehova și-a lăsat slujitorii și vitele la câmp. 22 Și Iehova a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, ca să fie grindină în toată țara Egiptului, peste om și peste animal și peste toată iarba câmpului, în toată țara Egiptului 23 Și Moise și-a întins toiagul spre cer; și Iehova a trimis tunete și grindină și a aruncat foc pe pământ; și a plouat Iehova grindă peste țara Egiptului. 24 Așa că a fost grindină și un foc strălucit în mijlocul grindinii, foarte îngrozitor, așa cum nu mai fusese în toată țara Egiptului de când a devenit națiune. 25 Și grindina a lovit în toată țara Egiptului tot ce era pe câmp, atât pe om, cât și pe animal; şi grindina a bătut orice iarbă de pe câmp şi a rupt orice pom de pe câmp. 26 Numai în țara Gosen, unde erau copiii lui Israel, nu a fost grindină. 27 Și Faraon a trimis să cheme pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „De data aceasta am păcătuit; Iehova este drept, iar eu și poporul meu suntem răi. 28 Imploră-l pe Iehova și să fie destul din aceste tunete puternice și din grindină; și vă voi lăsa să plecați și nu veți mai rămâne. 29 Și aşa i-a zis Moise: „De îndată ce voi ieși din cetate, îmi voi întinde mâinile către Iehova; tunetele vor înceta și nu va mai fi grindină; ca să ştii că pământul este al lui Iehova. 30 Dar tu și slujitorii tăi, știu că încă nu vă temeţi de Iehova Dumnezeu. 31 Și inul și orzul au fost bătute, căci orzul era în spic, iar inul era în floare. 32 Dar grâul și alacul nu au fost bătute; căci se coc târziu. 33 Și Moise a ieșit din cetate de la Faraon și și-a întins mâinile către Yehowah; și tunetele și grindina au încetat și ploaia nu a fost turnată pe pământ. 34 Și când a văzut Faraon că ploaia, grindina și tunetele au încetat, a păcătuit și mai mult și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui. 35 Și împietrită era inima lui Faraon și nici n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Iehova prin Moise.
Exodul 10
1 Şi a zis Iehova lui Moise: „Intră la Faraon, căci i-am împietrit inima şi inima slujitorilor lui, ca să arăt aceste semne ale Mele în mijlocul lor. 2 Şi să spui în auzul fiului tău și fiului fiului tău ce am făcut asupra Egiptului și semnele Mele pe care le-am făcut între ei; ca voi să ştiţi că Eu sunt Iehova. 3 Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Iehova, Dumnezeul Evreilor: Până când vei refuza a te smeri înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi poată sluji. 4 Altfel, dacă refuzi să lași pe poporul Meu să plece, iată, mâine voi aduce lăcuste în hotarul tău. 5 Şi vor acoperi faţa pământului, încât nimeni nu va putea vedea pământul; și vor mânca restul din ceea ce a scăpat, care v-a rămas după grindină și vor mânca din orice copac care va crește în câmp. 6 Şi casele tale vor fi umplute și casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor, precum n-au văzut nici părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi, din ziua când au fost pe pământ până în ziua de azi. Și s-a întors și a ieșit de la Faraon. 7 Și slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când va fi aceasta o cursă pentru noi? Lasă oamenii să plece, ca să slujească lui Iehova, Dumnezeului lor. Încă nu știi, că Egiptul este nimicit? 8 Și Moise și Aaron au fost aduși din nou la Faraon. Şi el le-a zis: „Duceţi-vă, slujiţi lui Iehova, Dumnezeului vostru. Dar cine sunt cei care vor merge? 9 Și Moise a zis: „Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii și cu fiicele noastre, cu oile noastre și cu boile noastre; căci trebuie să ținem o sărbătoare pentru iehova. 10 Și le-a zis: „Așa să fie bine Iehova cu voi, când vă voi da drumul vouă și micuţilor voștri; aveţi grijă pentru că răul este pe fețele voastre. 11 Nu așa. Duceţi-vă acum, voi oamenii, şi slujiţi lui Iehova, căci aceasta este ceea ce doriţi.” Și au fost alungați din prezența lui Faraon. 12 Și Iehova a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului pentru lăcuste, ca să se suie în țara Egiptului și să mănânce toate ierburile țării, chiar și tot ce a lăsat grindina”. 13 Și Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului și Iehova a adus un vânt de răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Şi când s-a făcut dimineața, vântul de răsărit a adus lăcuste. 14 Și lăcustele s-au urcat peste toată țara Egiptului și s-au odihnit în toate hotarele Egiptului – aşa de grozav, cum înaintea lor nu au fost asemenea lăcuste ca ele, nici după ele nu vor mai fi asemenea lăcuste. 15 Căci au acoperit toată suprafața pământului, încât țara s-a întunecat. Şi au mâncat toate ierburile pământului și toate fructele pomilor pe care i-a lăsat grindina; și nu a rămas nimic verde, nici copac, nici iarbă de câmp, prin toată țara Egiptului. 16 Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron, și a spus: „Am păcătuit împotriva lui Iehova, a Dumnezeului tău și împotriva ta. 17 Acum, te rog, iartă-mi păcatul numai de această dată și imploră-l pe Iehova, Dumnezeul tău, ca El să ia de la mine numai moartea aceasta. 18 Și a ieșit de la Faraon și l-a rugat pe Iehova. 19 Și Iehova a întors un vânt de apus foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a mai rămas nici măcar o lăcustă în tot hotarul Egiptului. 20 Dar Iehova a împietrit inima lui Faraon și el nu a lăsat pe copiii lui Israel să plece. 21 Și Iehova a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, ca să fie întuneric peste țara Egiptului, întuneric care se poate simți”. 22 Și Moise și-a întins mâna spre cer; și a fost un întuneric dens în toată țara Egiptului trei zile; 23 Ei nu s-au văzut unul pe altul, nici nu s-au sculat de la locul lor timp de trei zile; dar toți copiii lui Israel aveau lumină în locuințele lor. 24 Și Faraon a chemat pe Moise și a zis: „Duceți-vă, slujiți lui Iehova. Numai oile voastre și turmele voastre să stea; deasemenea și micuții voştrii pot să meargă. 25 Dar Moise a zis: „Tu trebuie să ne dai nouă şi jertfe și arderi de tot, ca să aducem jertfe lui Iehova, Dumnezeului nostru. 26 Şi vitele noastre vor merge cu noi, nu va rămâne nici o copită în urmă, căci din ele trebuie să luăm ca să slujim lui Iehova, Dumnezeului nostru; și nu știm cu ce trebuie să slujim lui Iehova, până când vom ajunge acolo. 27 Dar Iehova a împietrit inima lui Faraon și el nu a vrut să-i lase să plece. 28 Și Faraon i-a zis: „Ieși de la mine, ai grijă de tine și să nu-mi mai vezi fața, căci în ziua în care vei vedea faţa mea, vei muri. 29 Şi Moise a zis: „Bine ai vorbit. Nu-ți voi mai vedea fața.”
Exodul 11
1 Și a zis Iehova lui Moise: „Voi aduce încă o urgie asupra Faraonului și asupra Egiptului, după aceea vă va lăsa să plecaţi de aici. Când te va lăsa să pleci, cu siguranță vă va alunga de aici cu totul. 2 Vorbește acum în urechile poporului și să ceară fiecare bărbat de la aproapele său și fiecare femeie de la vecina ei, lucruri de argint și lucruri de aur. 3 Şi Iehova a dat poporului har înaintea egiptenilor. Mai mult, bărbatul Moise era foarte mare în țara Egiptului, în ochii slujitorilor lui Faraon și în ochii poporului. 4 Și Moise a zis: „Așa vorbește Iehova: Pe la miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului. 5 Și toți întâi-născuții din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon, care stă pe tronul său, până la întâiul născut al roabei care este în spatele morii; și toți întâii născuți de vite. 6 Și va fi un strigăt mare în toată țara Egiptului, așa cum nu a mai fost și nici nu va mai fi asemenea lui. 7 Dar între copiii lui Israel nici măcar un câine nu va mişca limba, de la om până la animal, ca să știți cum Iehova face deosebire între egipteni și Israel. 8 Și toți acești slujitori ai tăi se vor pogorî la mine și se vor proşterne înaintea mea, spunând: Ieși tu și tot poporul care te urmează! Iar după aceea voi ieși afară. Și a ieșit de la Faraon cu mânie fierbinte. 9 Și Iehova a zis lui Moise: „Faraon nu te va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului.” 10 Deci Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Şi Iehova a împietrit inima lui Faraon și el nu i-a lăsat pe copiii lui Israel să iasă din țara lui.
Exodul 12
1 Și Iehova a vorbit lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului, zicând: 2 „Luna aceasta va fi pentru voi începutul lunilor; va fi prima lună a anului pentru voi. 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi: „În a zecea zi a acestei luni să ia fiecare bărbat câte un miel, după casele părinţilor lor, câte un miel pentru o casă; 4 Şi dacă familia este prea mică pentru un miel, atunci el și vecinul său de lângă casa lui să ia unul după numărul sufletelor; după mâncarea fiecăruia bărbat să vă socotiţi mielul. 5 Mielul să fie fără cusur, de parte bărbătească de un an. Să fie al vostru, să-l iei de la oi sau de la capre. 6 Şi să-l păstrați până în a paisprezecea zi a aceleiași luni, şi toată adunarea obştii lui Israel să-l omoare la amurg. 7 Să ia din sânge și să-l pună pe amândoi stâlpii uşii și pe pragul de sus, pe casele în care îl vor mânca. 8 Și ei vor mânca carnea în noaptea aceea, friptă pe foc și azime; cu ierburi amare o vor mânca. 9 Nu mâncaţi din el crud, nici fiert, nici fiert cu apă, ci prăjit la foc, cu capul său, cu picioarele lui și cu interiorul acestuia. 10 Și să nu lăsați nimic din el până dimineața, iar ce rămâne din el până dimineața să-l ardeți în foc. 11 Și așa să-l mâncați: cu coapsele încinse, cu sandalele în picioare și cu toiegele în mână; și să-l mâncați în grabă.” – căci e Trecerea (Paştele) lui Iehova. 12 „Pentru că voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceea și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, deopotrivă de la oameni și animale. Şi voi împlini judecăți împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Iehova. 13 Și sângele vă va fi un semn pentru casele în care vă aflați; și când voi vedea sângele, voi trece peste voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră care să vă nimicească, când voi lovi țara Egiptului. 14 Și această zi vă va fi de pomenire și o sărbătoare lui Iehova, astfel sărbătorind în neamurile voastre prin rânduială pentru totdeauna. 15 Șapte zile să mâncați azime, dar în prima zi să îndepărtați aluatul din casele voastre, căci oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în ziua a șaptea, acel suflet va fi nimicit din Israel. 16 Și în prima zi să aveți o adunare sfântă, iar în ziua a șaptea o adunare sfântă; nici un fel de lucrare nu se va face în ele, în afară de ceea ce trebuie să mănânce fiecare suflet, numai aceasta va fi făcut de voi. 17 Și veți ține sărbătoarea azimelor, căci în această zi am scos oştirile voastre din ţara Egiptului. De aceea veți păzi această zi în neamurile voastre, printr-o rânduială pentru totdeauna. 18 În prima lună, în a paisprezecea zi a lunii, de seară, să mâncați azime, până în a douăzecea zi a lunii, de seară. 19 Șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, căci oricine mănâncă dospit, acel suflet va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie că este străin, fie că este născut în ţară. 20 Să nu mâncaţi nimic dospit; în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime”. 21 Atunci Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Scoateți și luați-vă miel după familiile voastre și junghiați mielul de trecere. 22 Și să luați un mănunchi de isop și să-l înmuiați în sângele care este în vas și să loviți pragul de sus și amândoi stâlpii uşii cu sângele care este în vas; și niciunul dintre voi să nu iasă pe ușa casei lui până dimineața. 23 Căci Iehova va trece ca să lovească pe egipteni și când va vedea sângele pe pragul de sus și pe amândoi stâlpii uşii, Iehova va trece peste ușă și nu va lăsa nimicitorul să intre în casele voastre să vă lovească. 24 Și veți păzi acest lucru ca o poruncă pentru tine și pentru fiii tăi pentru totdeauna. 25 Și se va întâmpla, când veți ajunge în țara pe care ți-o va da Iehova, după cum a promis El, să împliniți această slujbă. 26 Și se va întâmpla, când copiii voștri vă vor spune: Ce înțelegeți voi prin această slujbă? 27 Să spuneţi: „Este jertfa trecerii lui Iehova, pentru că El a trecut peste casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit egiptenii şi ne-a izbăvit casele.” Și oamenii și-au plecat capul și s-au închinat. 28 Și copiii lui Israel au mers și au făcut așa precum Iehova poruncise lui Moise și Aaron, așa au făcut ei. 29 Și s-a întâmplat că la miezul nopții, Iehova a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al Faraonului, care ședea pe tronul său, până la întâiul născut al captivului care era în temniță și toți întâii născuți de la şeptel. 30 Și Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii și s-a auzit un strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fi fost niciun mort. 31 Și a chemat pe Moise și pe Aaron noaptea și a zis: „Sculaţi-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel; și duceţi-vă, slujiţi lui Iehova, așa cum aţi spus. 32 Luați-vă și oile voastre și turmele voastre, precum ați spus, și plecați și binecuvântaţi-mă și pe mine. 33 Și egiptenii au silit poporului, trimiţându-l din țară în grabă, căci ei ziceau: „Murim cu toţii”. 34 Și poporul și-a luat aluatul înainte ca acesta să fie dospit, bolurile de frământat legându-le în haine pe umeri. 35 Și copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise și au cerut egiptenilor lucruri de argint și lucruri de aur și haine. 36 Iar Iehova a dat poporului har înaintea ochilor egiptenilor, ca să le dea ceea ce au cerut. Astfel i-au prădat pe egipteni. 37 Și copiii lui Israel au plecat de la Ramses la Sucot, aproximativ șase sute de mii de oameni pe jos, în afară de copii. 38 Și o mulțime amestecată s-a suit cu ei; şi turme şi şeptel, chiar foarte deosebite. 39 Și au copt turte nedospite din aluatul pe care l-au scos din Egipt, pentru că nu era dospit, deoarece au fost alungați din Egipt și nu au putut zăbovi, nici nu și-au pregătit nicio mâncare. 40 Timpul cât au locuit copiii lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 Și s-a întâmplat, la sfârșitul a patru sute treizeci de ani, chiar în aceeași zi, că toată oștirea lui Iehova a ieșit din țara Egiptului. 42 A fost o noapte de veghe pentru Yehowah, pentru ca i-a scos din ţara Egiptului. Aceeași noapte este o noapte a vegherii pentru Iehova, la toți copiii lui Israel din generațiile lor. 43 Şi Iehova a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată rânduiala Trecerii (Paştelui): niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Dar slujitorul oricărui bărbat care este cumpărat cu bani, când îl vei tăia împrejur, să mănânce din el. 45 Un străin și un slujitor angajat să nu mănânce din el. 46 Într-o singură casă să fie mâncat. Să nu scoți nimic din carne afară din casă şi nici un os să nu rupeţi. 47 Toată adunarea lui Israel să-l păzească. 48 Și când un străin va locui la tine și va prăznui Trecerea lui Iehova, să fie tăiați împrejur toți cei de partea bărbătească a lui, apoi să se apropie și să le țină și va fi ca unul născut în țară. Dar nici un netăiat împrejur să nu mănânce din el. 49 O singură lege va fi pentru cel născut în casă și pentru străinul care locuiește printre voi. 50 Astfel au făcut toţi copiii lui Israel, precum Iehova i-a poruncit lui Moise și Aaron, așa au făcut ei. 51 Și s-a întâmplat chiar în aceeași zi, că Iehova a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului; pe oștirile lor.
Exodul 13
1 Și Iehova a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărească înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, înaintea Baal-Țefonului; 3 Și Faraon va zice despre copiii lui Israel: Ei sunt încurcaţi în țară, pustiul i-a închis. 4 Și voi împietri inima lui Faraon și el îi va urma; și Îmi voi câştiga slava pe Faraon și peste toată oștirea lui; şi egiptenii vor şti că Eu sunt Iehova.” Și așa au făcut. 5 Și i s-a spus regelui Egiptului că poporul a fugit; și inima lui Faraon și a slujitorilor săi s-a întors faţă de popor și au zis: „Ce am făcut noi, că am lăsat pe Israel să plece de la a ne sluji? 6 Aşa că și-a pregătit carul și și-a luat poporul lui cu el. 7 Și a luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului, având căpetenii peste fiecare. 8 Și Iehova a împietrit inima lui Faraon, regelui Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel; căci copiii lui Israel au ieşit cu îndrăzneală. 9 Și egiptenii i-au urmărit, toți caii și carele lui Faraon, călăreții lui și oastea lui și i-au ajuns tăbărând lângă mare, lângă Pi-Hahirot, în fața lui Baal-Țefon. 10 Când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii mergeau după ei și s-au speriat îngrozitor; iar copiii lui Israel au strigat către Iehova. 11 Și i-au zis lui Moise: „Fiindcă nu erau morminte în Egipt, ne-ai luat tu să murim în pustie? De ce ai procedat astfel cu noi, ca să ne scoți din Egipt? 12 Nu este acesta cuvântul pe care ți l-am spus în Egipt, zicând: Lăsați-ne, ca să slujim egiptenilor? Căci mai bine ar fi pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie.” 13 Și Moise a zis poporului: „Nu vă temeți, stați pe loc și vedeți mântuirea lui Iehova, pe care El o va face pentru voi, azi; căci după cum aţi văzut pe egipteni astăzi, nu-i veţi mai vedea pentru totdeauna. 14 Iehova va lupta pentru voi, iar voi să vă păstraţi pacea.” 15 Și Iehova a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Spune-le copiilor lui Israel să meargă înainte. 16 Și ridică-ți toiagul și întinde mâna peste mare și despică-o; și copiii lui Israel vor intra în mijlocul mării pe pământ uscat. 17 Și eu, iată, voi împietri inimile egiptenilor și vor intra după ei; și Îmi voi câştiga slavă pe Faraon și peste toată oștirea lui, pe carele lui și pe călăreții lui. 18 Și egiptenii vor ști că Eu sunt Iehova, când Mă voi slăvi pe Faraon, pe carele lui și pe călăreții lui.” 19 Și îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, s-a îndepărtat și a mers în spatele lor; și stâlpul de nor s-a îndepărtat dinaintea lor și a stat în spatele lor 20 Şi a fost între tabăra Egiptului și tabăra lui Israel; și aici era norul și întunericul, dar dincolo i-a luminat noaptea; iar nici unul nu s-a apropiat de celălalt toată noaptea. 21 Și Moise și-a întins mâna peste mare; și Iehova a făcut să se întoarcă marea printr-un vânt puternic de răsărit toată noaptea și a făcut marea uscată și apele s-au despărțit. 22 Și copiii lui Israel au intrat în mijlocul mării pe pământ uscat; și apele erau pentru ei ca un zid la dreapta și la stânga lor. 23 Și egiptenii i-au urmărit și au intrat după ei în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele lui și călăreții lui. 24 Și s-a întâmplat că, în straja dimineții, Iehova a privit oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a zdruncinat oștirea egiptenilor. 25 Și le-a luat roțile carului și i-a făcut să conducă greoi; încât egiptenii au zis: „Să fugim de fața lui Israel, căci Iehova luptă pentru ei împotriva egiptenilor.” 26 Și Iehova i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste mare, ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.” 27 Și Moise și-a întins mâna peste mare și marea s-a întors la puterea ei când a apărut dimineața; şi egiptenii au fugit din faţa ei; şi Iehova a răsturnat pe egipteni în mijlocul mării. 28 Și apele s-au întors și au acoperit carele și călăreții, toată oștirea lui Faraon care a intrat după ei în mare; nu a rămas nici unul dintre ei. 29 Dar copiii lui Israel au umblat pe uscat, în mijlocul mării; și apele erau pentru ei un zid la dreapta și la stânga lor. 30 Așa a mântuit Iehova pe Israel în ziua aceea din mâna egiptenilor; și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe malul mării. 31 Și Israel a văzut lucrarea cea mare pe care a făcut-o Iehova asupra egiptenilor și poporul s-a temut de Iehova; și au crezut în Iehova și în robul Său Moise.
Exodul 15
1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat lui Iehova cântecul acesta și au zis: „Voi cânta lui Iehova, căci El este foarte înălțat; El a aruncat în mare calul și călărețul lui. Tăria și lauda mea este Iah, căci El ma scăpat (o altă versiune: Tăria și răzbunarea Lui Iah, au fost mântuirea mea); acesta este Dumnezeul meu și Îl voi face o locuință, Dumnezeul tatălui meu și ÎI voi înălța. 3 Iehova este un Bărbat al războiului; Iehova este Numele Lui. 4 Carele lui Faraon și armata lui le-a aruncat în mare și cei mai buni dintre căpeteniile lui s-au scufundat în Marea Roșie. 5 Adâncurile i-au acoperit; s-au coborât în adâncuri ca o piatră. 6 Dreapta Ta, Iehova, este preaputernică; dreapta Ta, Iehova, zdrobește în bucăți pe vrăjmaș. 7 Și cu marea Ta mândrie îi dărâmi pe cei ce se ridică împotriva Ta; Îți trimiți mânia Ta aprinsă; ea îi mistuie ca paiul. 8 Și cu suflarea nărilor Tale s-au îngrămădit apele; Apele curgătoare stăteau drepte ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării. 9 Vrăjmașul a zis: „Voi urmări, voi ajunge, voi împărți prada; dorința mea se va sătura de ei; îmi voi scoate sabia, mâna mea îi va sărăci.” 10 Ai suflat cu duhul Tău, marea i-a acoperit; s-au scufundat ca plumbul în apele puternice. 11 Cine este ca Tine printre cei puternici, Iehova? Cine este ca Tine, puternic în locul sfânt? Prea înfricoșător pentru laude, făcând minuni! 12 Ți-ai înclinat dreapta și pământul i-a înghițit. 13 Cu bunătatea Ta iubitoare ai călăuzit poporul pe care l-ai mântuit, i-ai condus cu puterea Ta la locașul Tău cel sfânt. 14 Poporele au auzit, au tremurat; un fior i-a cuprins pe locuitorii Filistiei. 15 Atunci puternicii Edomului s-au înfiorat, pe oamenii puternici ai Moabului i-a cuprins tremurul; toți locuitorii Canaanului s-au topit. 16Să-i cuprindă groaza și groaza! Să se împietrească ca piatra, cu brațul măriei Tale, până va trece poporul Tău, Doamne, până va trece neamul acesta pe care l-ai dobândit. 17 Tu îi vei aduce și îi vei sădi pe muntele moștenirii Tale, spre locuința Ta, pe care ai făcut-o, Iehova, spre sanctuarul pe care l-au întemeiat mâinile Tale, Iehova. 18 Iehova va domni în veci de veci. 19 Când au intrat caii lui Faraon cu carele și călăreții lui în mare și Iehova a adus apele mării înapoi peste ei, iar copiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării, 20 Miriam, prorocița, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână, și toate femeile au ieșit după ea cu tamburine și dansând. 21 Miriam le-a strigat: „Cântați lui Iehova, căci El este foarte înălțat! Calul și călărețul lui l-a năpustit în mare.” 22 Moise a condus pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustiul Șur; au mers trei zile prin pustiu, dar n-au găsit apă. 23 Au ajuns la Mara, dar n-au putut bea apă din Mara, pentru că era amară; de aceea a fost numită Mara. 24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce să bem?” 25 Atunci el a strigat către Iehova, și Iehova i-a poruncit cu privire la o bucată de lemn, pe care a aruncat-o în apă, și apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat o lege și o poruncă și acolo i-a pus la încercare. 26 Și a zis: „Dacă veți asculta de glasul lui Iehova, Dumnezeului vostru, și dacă veți face ce este plăcut înaintea Lui și dacă veți asculta cu atenție de poruncile Lui și veți păzi toate legile Lui, nu voi aduce asupra ta nicio boală cu care am lovit asupra Egiptului, căci Eu, Domnul, te vindec.” 27 Au ajuns la Elim; acolo erau doisprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri și au tăbărât acolo, lângă apă.
Notă la versetul 2: Yah este prescurtare semitică de alint pentru ”Y(ehov)ah”.
Exodul 16
1 Au plecat din Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustiul Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului. 2 Toată adunarea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron în pustiu. 3 Fiii lui Israel le-au zis: „De-am fi murit de mâna lui Iehova în țara Egiptului, când ședeam lângă oale cu carne și mâncam pâine până ne săturam! Căci ne-ați adus în pustiul acesta ca să înfometați toată această adunare!” 4 Iehova i-a zis lui Moise: „Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși și va strânge ce va fi necesar pentru ziua aceea, ca să-i pun la încercare și să vadă dacă vor urma învățătura Mea sau nu. 5 În ziua a șasea, când vor pregăti ce vor aduce, va fi dublu față de ce strâng în fiecare zi. 6 Moise și Aaron au zis tuturor fiilor lui Israel: „Seara veți ști că Iehova v-a scos din țara Egiptului. 7 Dimineața veți vedea slava lui Iehova, căci El a auzit plângerile voastre împotriva lui Iehova. Dar ce importanță avem noi, ca să-i faceți pe oameni să plângă împotriva noastră? 8 Moise a zis: „Iehova vă va da seara carne de mâncare și dimineața pâine să vă săturați, căci Iehova a auzit plângerile voastre, pe care le faceți de plângeți împotriva Lui. Dar ce importanță avem noi? Plângerile voastre nu sunt împotriva noastră. 9 Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: «Apropiați-vă înaintea lui iehova, căci El v-a auzit plângerile.»” 10 Când a vorbit Aaron întregii adunări a fiilor lui Israel, ei s-au întors spre pustie și iată! Slava lui Iehova s-a arătat în nor. 11 Iehova a vorbit lui Moise și a zis: 12 Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le: «După-amiaza veți mânca carne, iar dimineața vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru.» 13 Seara au venit prepelițele și au acoperit tabăra. Și dimineața era un strat de rouă împrejurul taberei. 14 Stratul de rouă s-a ridicat și iată că pe fața pustiei era o substanță fină, goală, măruntă ca bruma pe pământ. 15 Fiii lui Israel au văzut-o și au zis unii către alții: «Este mană!», pentru că nu știau ce este. Moise le-a zis: «Este pâinea pe care v-a dat-o Iehova să o mâncați.» 16 Iată ce a poruncit Iehova: „Să strângeți din ea fiecare bărbat după puterea lui de mâncare: un omer pentru fiecare persoană, după numărul de persoane; fiecare bărbat să luați câte unul pentru cei din cortul vostru.” 17 Așa au făcut fiii lui Israel. Au adunat unii mai mult, și unii au adunat mai puțin. 18 Au măsurat-o cu un omer; cine a adunat mult n-a avut mai mult, și cine a adunat puțin n-a avut mai puțin; fiecare bărbat a adunat după puterea fiecăruia de mâncare. 19 Moise le-a zis: „Nici un bărbat să nu lase din ea până dimineața.” 20 Dar unii n-au ascultat de Moise și au lăsat din ea până dimineața; și a făcut viermi și s-a făcut putreziciune. Și Moise s-a mâniat pe ei. 21 Au adunat-o dimineață de dimineață, fiecare bărbat după puterea lui de mâncare; și când se încingea soarele, se topea. 22 În ziua a șasea au adunat o porție dublă de pâine, doi omeri pentru fiecare. Și toți conducătorii adunării au venit și i-au spus lui Moise. 23 El le-a zis: „Așa a zis Iehova: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Iehova. Coaceți ce vreți să coaceți și gătiți ce vreți să gătiți; iar restul să-l păstrați până dimineața.» 24 Au lăsat-o până dimineața, așa cum poruncise Moise; și nu s-a putrezit și n-a mai fost niciun vierme în ea. 25 Moise a zis: „Mâncați-o astăzi, căci astăzi este Sabatul pentru Iehova; astăzi n-o veți găsi pe câmp. 26 Șase zile s-o adunați, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.» 27 În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să adune mană, dar n-au găsit. 28 Iehova i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile Mele și învățăturile Mele?” 29 Vedeți că Iehova v-a dat Sabatul. De aceea, în ziua a șasea vă dă pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui; nimeni să nu se îndepărteze de locul lui în ziua a șaptea. 30 Așadar, poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31 Casa lui Israel a numit-o mană; și era ca o sămânță de coriandru, albă și avea gust ca o plăcintă cu miere. 32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Iehova: «Să se păstreze un omer plin din el pentru generațiile voastre, ca să vadă pâinea care v-am dat-o să mâncați în pustie, când v-am scos din țara Egiptului.» 33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un urcior, pune în el un omer plin de mană și pune-l înaintea lui Iehova, ca să fie păstrat pentru generațiile voastre.» 34 Aaron a pus-o înaintea mărturiei, ca să fie păstrată, așa cum i-a poruncit Iehova lui Moise. 35 Fiii lui Israel au mâncat mana timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o țară locuită. Au mâncat mana până au ajuns la granița țării Canaanului. 36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă.
Exodul 17
Exodul 20
CELE ZECE PORUNCI (VARIANTA ORIGINALĂ)
PORUNCA ÎNTÂI
1 Și a rostit Dumnezeu (Elohim) toate aceste cuvinte, zicând:
PORUNCA ÎNTÂI
2 Eu sunt Iehova (הָיָה), Dumnezeul tău (Eloheka), care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei.
IEHOVA: NOTĂ EXPLICATIVĂ
Se spune că liderii religioşi ai evreilor din secolul III și II î.Hr. - la instigarea filozofilor păgâni aflaţi la curtea regală din Antiochia Siriei și Alexandia Egiptului, pe atunci sub dominație elenistică (grecească), au descurajat folosirea numelui lui Dumnezeu şi au recomandat poporului să se adreseze lui Dumnezeu folosind cuvântul „Adonay” - care înseamnă „Domn”, cuvânt care în limba română vine din latinescul Dominus. Totuşi, acest nume al lui Dumnezeu nu s-a pierdut, deoarece era rostit în mod public de marele preot în fiecare an - în Templul de la Ierusalim, la ceremonialul din Ziua Ispăşirii:
„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot numele (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate)." Talmud - Yoma 39b
Astfel se explică o sursă antică care menţionează că după cucerirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului, rabinii au dat mai departe în taină Numele lui Dumnezeu ucenicilor din şcolile de rabini. Aşa că atunci când creştinii din oraşul Alexandria, Egipt, au întrebat pe rabinii evrei despre semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu, au primit următorul răspuns: „Acest nume misterios care se numeşte „Tetragrama” (în greacă ”cele patru litere”), ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146). În cartea Stromata apare de două ori această informaţie despre semnificaţia (traducerea) numelui lui Dumnezeu (a se compara cu Apocalipsa 1:8).
În timpul celui de al treilea război iudeo-roman dintre anii 132-136, din cauza restricţiilor religioase dure, impuse de romani - care au scos în afara legii închinarea la Iehova Dumnezeu şi folosirea Vechiului Testament, evreii au fost forţaţi de aceste îmrejurări grele să folosească o aluzie „Haşhem” (Numele) în loc de Numele lui Dumnezeu, iar creştinii au început să folosească „Kyrios” (Domnul). Cei ce erau prinşi în această perioadă că deţineau copii ale Vechiului Testament, se închinau sau foloseau titlurile şi Numele lui Dumnezeu erau pedepsiţi cu moartea, prin diferite metode cumplite (arşi pe rug, jupuiţi de viu), iar membrii familiei lor pedepsiți aspru, pentru că nu i-au denunțat (biciuiți până la moarte, vânduți ca sclavi și sclave, sau prostituate).
PORUNCA A DOUA
3 Nu vei avea dumnezei (elohim) alți înaintea Mea.
4 Nu vei face pentru tine chip cioplit, nici vreo asemănare, cu nimic din ce este în ceruri sus, sau pe pământ jos, sau în apele de mai jos de pământ;
5 Nu te vei închina lor și nici sluji lor, căci Eu, Iehova (הָיָה), Dumnezeul tău (Eloheka), Dumnezeu (El) gelos, pedepsesc nelegiuirea părinţilor la fii până la al treilea şi al patrulea, la cei ce Mă urăsc.
6 Și arăt mila miilor celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
PORUNCA A TREIA
7 Nu vei lua în zadar numele lui Iehova (הָיָה), Dumnezeului tău (Eloheka), căci Iehova (הָיָה) nu-l va ţine nevinovat pe cel ce ia numele Lui în zadar.
PORUNCA A PATRA
8 Îți vei aduce aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.
9 Șase zile vei lucra și face toată lucrarea ta.
10 Dar ziua a șaptea este o odihnă pentru Iehova (הָיָה), Dumnezeul tău (Eloheka). În ea nu vei face nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul tău care este înăuntrul porților tale.
11 Căci în șase zile a făcut Iehova (הָיָה) cerurile și pământul, marea și tot ce este în ele, și S-a odihnit în ziua a șaptea. De aceea a binecuvântat Iehova (הָיָה) ziua odihnei și a sfințit-o.
PORUNCA A CINCEA
12 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să lungească șirul zilelor tale în țara pe care Iehova, Dumnezeul tău, îți dă ție.
PORUNCA A ŞASEA
13 Nu vei ucide.
PORUNCA A ŞAPTEA
14 Nu vei face adulter.
PORUNCA A OPTA
15 Nu vei fura.
PORUNCA A NOUA
16 Nu vei da împotriva aproapelui tău o mărturie falsă.
PORUNCA A ZECEA
17 Nu vei pofti la casa aproapelui tău; nu vei pofti la soţia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la boul lui, nici la măgarul lui, nici la nimic care este al aproapelui tău.
18 Și tot poporul a văzut tunetele și fulgerele și sunetul trâmbiței și muntele fumegând; și când a văzut poporul, s-au cutremurat și au stat departe.
19 Și i-au spus lui Moise: „Vorbește tu cu noi și vom auzi și să nu vorbească cu noi Dumnezeu, ca nu cumva să murim”.
20 Și a zis Moise poporului: „Nu vă temeți; căci să vă încerce a venit Dumnezeu, ca frica Lui să fie înaintea voastră, ca să nu păcătuiţi.
21 A stat poporul departe; dar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era Dumnezeu.
22 Și a zis Iehova lui Moise: „Așa să le spui fiilor lui Israel: Voi înșivă ați văzut că din ceruri am vorbit cu voi”.
23 Nu veți face alături de Mine dumnezei de argint. Și dumnezei de aur, nu veți face pentru voi.
24 Un altar de pământ vei face pentru Mine și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de mulțumire, oaia ta și boul tău; în orice loc în care voi face să se pomenească numele Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta.
25 Și dacă un altar din piatră îmi faci Mie, nu îl vei zidi din piatră cioplită; căci dalta pe ea punând, ai pângărit-o.
26 Și nu te vei sui pe trepte la altarul Meu, ca să nu îți fie descoperită goliciunea pe el.
Exodul 21
1 Iată poruncile pe care le vei pune înaintea lor. 2 Dacă vei cumpăra un rob evreu, el va lucra șase ani, iar în al șaptelea an, va ieși în libertate fără plată. 3 Dacă vine singur, va ieși singur; dacă este căsătorit, soția lui va ieși cu el. 4 Dacă stăpânul lui îi dă o soție și ea îi naște fii sau fiice, soția și copiii ei vor fi ai stăpânului ei, iar el va ieși singur. 5 Dar dacă robul zice: „Îmi iubesc stăpânul, soția mea și copiii mei; nu vreau să ies liber!” 6 Stăpânul lui să-l aducă la judecători și să-l aducă la ușă sau la stâlpul ușii, stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă și el îi va sluji pe vecie. 7 Dacă un om își vinde fiica ca roabă, ea nu va ieși liberă cum ies liberi robii. 8 Dacă ea nu este pe placul stăpânului ei, care nu a desemnat-o ca soție, atunci el o va lăsa să fie răscumpărată; nu va stăpâni peste ea ca să o vândă altuia, dacă o trădează. 9 Și dacă o desemnează pentru fiul său, va face cu ea după legea fiicelor.10 Dacă își ia o altă soție pentru sine, nu va scădea din hrana ei, nici din hainele ei, nici din drepturile ei de soție. 11 Și dacă nu face aceste trei lucruri pentru ea, ea va ieși liberă fără nicio taxă, fără niciun ban. 12 Cine lovește un bărbat și îl omoară va fi pedepsit negreșit cu moartea. 13 Dar pe cel care nu l-a pândit, ci Dumnezeu i-a adus fapta, vă voi face un loc unde va putea fugi. 14 Dar dacă un bărbat urzește cu viclenie împotriva semenului său ca să-l ucidă, de la altarul Meu să-l luați ca să-l omorâți. 15 Cine lovește pe tatăl său sau pe mama sa va fi pedepsit cu moartea. 16 Cine răpește pe un bărbat și îl vinde, și este găsit în posesia lui, va fi pedepsit negreșit cu moartea. 17 Cine blestemă pe tatăl său sau pe mama sa va fi pedepsit negreșit cu moartea. 18 Dacă niște oameni se ceartă și un bărbat lovește pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, și acesta nu moare, ci este ținut la pat, 19 dacă se ridică și umblă afară sprijinit pe el, atacatorul va fi nevinovat; va plăti doar pentru zilele nelucrate și va îngriji de vindecarea lui. 20 Dacă un bărbat lovește pe robul său sau pe roaba sa cu un toiag și acesta moare sub mâna lui, va fi pedepsit cu moartea. 21 Dar dacă trăiește o zi sau două zile, nu va fi pedepsit cu moartea, pentru că este proprietatea lui. 22 Dacă un bărbat se ceartă și lovește o femeie însărcinată, iar ea pierde un copil, dar nu este vorba de o moarte, el va fi pedepsit, dacă soțul femeii îl va cere, și el va plăti conform [hotărârilor] judecătorilor. 23 Dar dacă este o moarte, veți da suflet pentru suflet, 24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25 arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. 26 Dacă un bărbat lovește ochiul robului său sau ochiul robei sale și îl distruge, să-l lase liber pentru ochiul lui. 27 Și dacă îi scoate dintele robului său sau dintele robei sale, să-l lase liber pentru dintele lui. 28 Dacă un bou împunge un bărbat sau o femeie și moare, taurul să fie ucis cu pietre, iar carnea lui să nu fie mâncată și stăpânul taurului este nevinovat. 29 Dar dacă este un taur care împunge de ieri și alaltăieri, și stăpânul lui a fost avertizat, dar nu l-a păzit, și omoară un bărbat sau o femeie, taurul să fie ucis cu pietre și, de asemenea, stăpânul lui să fie dat la moarte. 30 În măsura în care se va cere o răscumpărare pentru sufletul său, va plăti răscumpărarea după tot ce se cere pentru el. 31 Dacă împunge un băiat sau o fată, i se va face după această rânduială. 32 Dacă taurul împunge un rob sau o roabă, să dea stăpânului său treizeci de sicli de argint, iar taurul să fie ucis cu pietre. 33 Dacă cineva deschide o groapă sau sapă o groapă și nu o acoperă, și cade în ea un taur sau un măgar, 34 stăpânul gropii va plăti; va da înapoi banii stăpânului ei, iar trupul mort va fi al lui. 35 Dacă boul cuiva lovește boul semenului său și acesta moare, vor vinde boul viu și vor împărți banii primiți pentru el și vor împărți și trupul mort. 36 Sau dacă se știa că era un taur care împungea de ieri și alaltăieri, și stăpânul lui nu-l păzește, va plăti un taur pentru taur, iar trupul mort va fi al lui.
Exodul 22
1 Dacă cineva fură un taur sau un miel și-l junghie sau îl vinde, va plăti cinci vite pentru taur sau patru oi pentru miel.2 Dacă, în timp ce sparge o casă, hoțul este descoperit și este lovit și moare, n-are vină de sângele vărsat. 3 Dacă soarele a strălucit peste el, este vinovat de sânge vărsat; va plăti negreșit. Dacă n-are [bani], va fi vândut pentru fapta sa. 4 Dacă lucrul furat este găsit în posesia lui, fie că este un taur, un măgar sau un miel viu, va plăti îndoit. 5 Dacă un om își duce animalele într-un câmp sau într-o vie, sau își lasă animalul liber și acesta mănâncă în câmpul altuia, va plăti ce e mai bun din câmpul său sau ce e mai bun din via sa. 6 Dacă se ivește un foc și găsește mărăcini și o stivă de grâu sau grâu în picioare sau câmpul este mistuit, cel care a aprins focul va plăti negreșit. 7 Dacă un bărbat dă aproapelui său bani sau lucruri pentru păstrare și acestea sunt furate din casa bărbatului, dacă hoțul este găsit, va plăti îndoit. 8 Dacă hoțul nu este găsit, proprietarul casei să se prezinte la judecători, că nu și-a pus mâna pe proprietatea aproapelui său. 9 Pentru orice fel de înșelăciune, pentru un taur, pentru un măgar, pentru un miel, pentru o haină, pentru orice lucru pierdut, despre care va spune că este vorba despre acesta, pledoaria ambelor părți va ajunge la judecători, pe oricine judecătorii îl vor declara vinovat va plăti dublu aproapelui său. 10 Dacă un bărbat dă aproapelui său un măgar, un taur, un miel sau orice alt animal spre păstrare, și acesta moare, își rupe un membru sau este luat cu sila și nimeni nu-l vede, 11 jurământul lui Iehova va fi între cei doi, cu condiția ca el să nu-și fi pus mâna pe proprietatea aproapelui său, iar proprietarul acestuia să-l primească și nu va plăti. 12 Dar dacă i se fură, el va plăti proprietarului. 13 Dacă este sfâșiat, el va aduce un martor pentru el; pentru cel sfâșiat nu va plăti. 14 Dacă un bărbat împrumută un animal de la semenul său și acesta îi rupe un membru sau moare, și stăpânul lui nu este cu el, va plăti. 15 Dacă stăpânul lui este cu el, nu va plăti; dacă este un animal închiriat, a venit pentru plata sa. 16 Dacă un bărbat seduce o fecioară care nu este logodită și se culcă cu ea, va da ei un contract de căsătorie ca soție. 17 Dacă tatăl ei refuză să i-o dea, va cântări banii conform zestrei fecioarelor. 18 Să nu lăsați o vrăjitoare să trăiască. 19 Oricine se culcă cu un animal va fi pedepsit negreșit cu moartea. 20 Cine junghie jertfă dumnezeilor va fi nimicit, excepție făcând numai lui Iehova. 21 Să nu vă purtați rău cu un străin și să nu-l asupriți, căci ați fost străini în țara Egiptului. 22 Să nu asuprești pe nicio văduvă sau orfan. 23 Dacă-l asuprești, de strigă către Mine, îi voi auzi negreșit strigătul. 24 Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia, iar nevestele voastre vor rămâne văduve și copiii voștri orfani. 25 Când împrumuți bani poporului Meu, săracului care este cu tine, să nu te porți cu el ca un împrumutat; să nu-i pui camătă. 26 Dacă iei haina aproapelui tău ca garanție, să i-o dai înapoi până la apusul soarelui. 27 Căci este singura lui învelitoare; este veșmântul lui peste pielea lui. Cu ce va dormi? Și se va întâmpla, dacă strigă către Mine, Eu îl voi asculta, pentru că sunt îndurător. 28 Să nu blestemi pe judecător și să nu blestemi pe prințul poporului tău. 29 Să nu întârzii să-ți dai darul secerișului și teascului; pe întâiul născut al fiilor tăi să-Mi-l dai. 30 Așa să faci și cu vitele tale și cu oile tale: șapte zile va fi cu mama lui, iar în ziua a opta să-l dai Mie. 31 Îmi veți fi un popor sfânt și să nu mâncați carne sfâșiată în câmp, ci s-o aruncați câinilor.
Exodul 23
1 Să nu primești o zvonire mincinoasă; să nu-ți pui mâna cu cel rău ca să fii martor mincinos. 2 Să nu urmezi pe cei mulți ca să faci rău și să nu răspunzi la un proces, urmând pe mulți ca să pervertești [dreptatea]. 3 Să nu ții partea la un sărac în procesul lui. 4 Dacă dai peste taurul vrăjmașului tău sau peste măgarul lui rătăcit, să i-l dai înapoi. 5 Dacă vezi măgarul vrăjmașului tău zăcând sub povară, te vei abține să-l ajuți? Să-l ajuți și tu. 6 Să nu pervertești judecata săracului tău în procesul lui. 7 Depărtează-te de o cauză mincinoasă și nu ucide pe cineva nevinovat sau declarat nevinovat, căci nu voi face dreptate unui vinovat. 8 Să nu iei mită, căci mita orbiește pe cel cu vedere limpede și strică vorbele drepte. 9 Să nu asuprești pe străin, căci cunoști sentimentele străinului, fiindcă ai fost străini în țara Egiptului. 10 Șase ani să semeni pământul tău și să-i aduni roadele. 11 Dar în al șaptelea an să-l lași; săracii poporului tău îl vor mânca, iar ce va rămâne, îl vor mânca fiarele câmpului. Tot așa să faci cu via ta și cu măslinul tău. 12 Șase zile să-ți faci treaba, dar în ziua a șaptea să te odihnești, pentru ca boul tău și măgarul tău să se odihnească și fiul roabei tale și străinul să se odihnească. 13 Să te ferești de tot ce ți-am spus și să nu pomenești numele dumnezeilor străini; să nu se audă din gura ta. 14 De trei ori să-Mi junghii jertfe în timpul anului. 15 Să ții sărbătoarea azimilor; timp de șapte zile să mănânci azimuri, așa cum ți-am poruncit, la vremea hotărâtă a luni Abib (prima lună a primăverii), căci atunci ai ieșit din Egipt și nimeni nu se va înfățișa înaintea Mea cu mâinile goale. 16 Și la sărbătoarea secerișului, a celor dintâi roade ale muncii tale, pe care le vei semăna în câmp, și la sărbătoarea strângerii roadelor de la sfârșitul anului, când îți vei strânge rodul muncii din câmp. 17 De trei ori pe an, toți bărbații tăi să se înfățișeze înaintea lui Iehova, Dumnezeului tău. 18 Să nu jertfești cu aluat sângele jertfei Mele și grăsimea jertfei Mele de sărbătoare să nu rămână peste noapte până dimineața. 19 Cele mai alese roade ale pământului tău să le aduci în Casa lui Iehova, Dumnezeului tău. Să nu gătești iedul în laptele mamei lui. 20 Iată, trimit un înger înaintea ta ca să te păzească pe drum și să te ducă la locul pe care l-am pregătit. 21 Fii cu luare aminte față de el și ascultă glasul lui; nu te răzvrăti împotriva lui, căci nu-ți va ierta fărădelegile, căci Numele Meu este în el. 22 Căci dacă vei asculta de glasul Lui și vei face tot ce-ți voi spune, voi urî pe dușmanii tăi și îi voi asupri pe potrivnicii tăi. 23 Căci îngerul Meu va merge înaintea ta și te va duce la amoriți, la hetiți, la periziți, la canaaniți, la heviți și la iebusiți și-i voi nimici. 24 Să nu te închini înaintea bumnezeilor lor, să nu li te închini și să nu le urmezi obiceiurile, ci să-i dărâmi și să le sfărâmi cu desăvârșire monumentele. 25 Să te închini lui Iehova, Dumnezeului tău și El îți va binecuvânta mâncarea și băutura, și voi îndepărta boala din mijlocul tău. 26 Nu va mai fi în țara ta nicio femeie fără copii sau stearpă; voi împlini numărul zilelor tale. 27 Voi trimite frica Mea înaintea ta și voi încâlci toate popoarele la care vei intra și voi face ca toți dușmanii tăi să-ți întoarcă spatele. 28 Voi trimite viespii înaintea ta și ea va izgoni pe heviți, pe canaaniți și pe hetiți dinaintea ta. 29 Nu-i voi izgoni dinaintea ta într-un an, ca nu cumva țara să devină pustie și fiarele câmpului să te întreacă la număr. 30 Îi voi izgoni dinaintea ta puțin câte puțin, până te vei înmulți și vei putea stăpâni țara. 31 Îți voi face hotarele de la Marea Roșie până la marea filistenilor și de la pustie până la Eufrat, căci îi voi da pe locuitorii țării în mâinile tale și-i vei izgoni dinaintea ta. 32 Să nu închei legământ pentru ei, nici pentru dumnezeii lor. 33 Ei să nu locuiască în țara ta, ca nu cumva să te facă să păcătuiești împotriva Mea și să te închini dumnezeilor lor, ceea ce va fi o cursă pentru tine.
Exodul 24
1Și lui Moise i-a zis: „Suie-te la Iehova, tu și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezeci dintre bătrânii lui Israel și închinați-vă de departe. 2 Moise să se apropie singur de Iehova, dar ei să nu se apropie și poporul să nu se suie cu el.” 3 Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele lui Iehova și toate poruncile. Și tot poporul a răspuns într-un glas și a zis: „Vom face toate cuvintele pe care le-a spus Iehova.” 4 Moise a scris toate cuvintele lui Iehova și s-a sculat dis-de-dimineață și a zidit un altar la poalele muntelui și doisprezece monumente pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 5 A trimis pe tinerii fiilor lui Israel și au adus arderi de tot și au junghiat jertfe de pace lui Iehova, tauri. 6 Moise a luat jumătate din sânge și l-a pus în lighene și jumătate din sânge a turnat-o pe altar. 7 A luat Cartea Legământului și a citit-o în auzul poporului, iar ei au zis: „Tot ce a spus Iehova, vom face și vom asculta.” 8 Moise a luat sângele și l-a stropit peste popor și a zis: „Iată sângele legământului pe care Iehova l-a încheiat cu voi după toate aceste cuvinte.” 9 Moise și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezeci dintre bătrânii lui Israel s-au suit. 10 Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare ca de piatră de safir, precum cerul în curăția lui. 11 Și El nu Și-a întins mâna peste nobilii fiilor lui Israel, ci L-au văzut pe Dumnezeu și au mâncat și au băut. 12 Iehova i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo, și îți voi da tablele de piatră, Legea și poruncile pe care le-am scris ca să-i învețe.” 13 Moise și Iosua, slujitorul său, s-au sculat, și Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. 14 Și bătrânilor le-a zis: „Așteptați-ne aici până ne vom întoarce la voi; iată că Aaron și Hur sunt cu voi; oricine are o neînțelegere, să se ducă la ei.” 15 Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. 16 Și slava lui Iehova s-a odihnit pe Muntele Sinai, și norul l-a acoperit timp de șase zile. Și în ziua a șaptea Iehova l-a chemat pe Moise din mijlocul norului. 17 Și înfățișarea slavei lui Iehova era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea ochilor fiilor lui Israel. 18 Și Moise a venit în mijlocul norului și s-a suit pe munte, și Moise a fost pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
Exodul 25
1 Iehova a vorbit lui Moise, zicând: 2 ”Vorbește fiilor lui Israel și spune-le să-Mi ia o ofrandă. De la orice persoană a cărei inimă este însuflețită de generozitate, să luați ofranda Mea. 3 Iată ofranda pe care o veți lua de la ei: aur, argint și aramă; 4 materie albastră, purpurie și cărămizie; de in și păr de capră; 5 piei de berbec vopsite în roșu, piei de vițel de mare și lemn de salcâm; 6 ulei pentru iluminat, mirodenii pentru untdelemnul de ungere și pentru tămâie; 7 pietre de onix și pietre de pus pentru efod și pieptar. 8 Și Îmi vor face un locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor; 9 după tot ce-ți arăt, modelul sanctuarului și modelul tuturor uneltelor lui; și așa să le faci. 10 Să facă un chivot din lemn de salcâm, lungimea lui de doi coți și jumătate, lățimea lui de un cot și jumătate și înălțimea lui de un cot și jumătate. 11Să-l acoperi cu aur curat; pe dinăuntru și pe dinafară să-l acoperi și să-i faci pe el o cunună de aur de jur împrejur. 12 Să-i torni patru inele de aur și să le pui în cele patru colțuri ale lui: două inele pe o parte a lui și două inele pe cealaltă parte. 13 Să faci drugi din lemn de salcâm și să-i acoperi cu aur. 14 Să bagi drugii în inelele de pe laturile chivotului, ca să duci chivotul cu ei. 15 Drugii chivotului vor fi în inele; nu se vor scoate de pe el. 16 Să pui în chivot mărturia, pe care ți-o voi da. 17 Să faci un capac al chivotului din aur curat, lung de doi coți și jumătate și lățime de un cot și jumătate. 18 Să faci doi heruvimi de aur, bătuți, la cele două capete ale capacului chivotului. 19 Să faci un heruvim la un capăt și un alt heruvim la celălalt capăt; să faci heruvimii la cele două capete ale lui. 20 Heruvimii să aibă aripile întinse în sus, acoperind capacul chivotului cu aripile lor, cu fețele una spre alta; fețele heruvimilor să fie întoarse spre capacul chivotului. 21 Să pui capacul chivotului deasupra chivotului și în chivot să pui mărturia pe care ți-o voi da. 22 Acolo voi avea întâlniri cu tine și voi vorbi cu tine de deasupra capacului chivotului, între cei doi heruvimi care sunt pe chivotul mărturiei, tot ce-ți voi porunci fiilor lui Israel. 23 Să faci o masă din lemn de salcâm, lungă de doi coți, lățime de un cot și înălțime de un cot și jumătate. 24 Să o acoperi cu aur curat și să-i faci o cunună de aur de jur împrejur. 25 Să-i faci o ramă de o palmă de jur împrejur și să-i faci o cunună de aur pentru ramă de jur împrejur. 26 Să-i faci patru inele de aur și să pui inelele în cele patru colțuri ale celor patru picioare ale lui. 27 Inelele să fie în fața ramei, ca niște mânere pentru drugii, cu care se va duce masa. 28 Să faci drugii din lemn de salcâm și să-i acoperi cu aur, și masa va fi purtată cu ei. 29 Să faci formele lui, lingurile lui, jumătățile lui de țeavă și suporturile lui cu care va fi acoperită; din aur curat să le faci. 30 Să pui pe masă pâinea punerii înaintea Mea în orice vreme. 31 Să faci un sfeșnic din aur curat. Sfeșnicul să fie făcută din aur bătut; baza lui, piciorul lui, pocalele lui, mânerele lui și florile lui să fie toate dintr-o bucată cu ea. 32 Și șase ramuri vor ieși din laturile lui: trei ramuri ale sfeșnicului de o parte a lui și trei ramuri ale sfeșnicului de a doua parte a lui. 33 Trei pocale împodobite pe o ramură, un mâner și o floare și trei pocale împodobite pe o ramură, un mâner și o floare; așa va fi pentru cele șase ramuri care ies din sfeșnic. 34 Și pe fusul sfeșnicului vor fi patru pocale împodobite, cu mânerii și florile lui. 35 Și un mâner sub cele două ramuri ale lui, și un mâner sub cele două ramuri ale lui și un mâner sub cele două ramuri ale lui; așa va fi pentru cele șase ramuri care ies din sfeșnic. 36 Mânerii și ramurile lor vor fi o singură bucată cu el; totul va fi o singură bucată bătută din aur curat. 37 Și să faci șapte candele ale lui și să aprindă candelele aruncând lumină spre fața lui. 38 Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat. 39 Să-l facă dintr-un talant de aur curat, împreună cu toate uneltele lui. 40 Vezi să faci după modelul care ți-a fost arătat pe munte.
Exodul 26
1 Să faci cortul (mișkanul) din zece covoare din in subțire răsucit și din lână albastră, purpurie și cărămizie. Să le faci în ele formă de heruvimi, după lucrarea unui țesător meșter. 2 Lungimea unui covor va fi de douăzeci și opt de coți și lățimea unui covor va fi de patru coți; aceeași măsură pentru toate covoarele. 3 Cinci dintre aceste covoare vor fi unite una cu alta și celelalte cinci covoare vor fi unite una cu alta. 4 Să faci cheițe de lână albastră pe marginea unui covor, la marginea primei seturi, și tot așa să faci și pe marginea covorului din afara celei de-a doua seturi. 5 Să faci cincizeci de cheițe pe marginea unui covor și cincizeci de cheițe pe marginea covorului celei de-a doua seturi; cheițele vor fi potrivite una cu cealaltă. 6 Să faci cincizeci de copci de aur și să prinzi covoarele una de alta cu copcile; astfel, cortul va deveni un singur cort. 7 Să faci covoare din păr de capră pentru un cort peste cort; să faci unsprezece covoare. 8 Lungimea unui covor va fi de treizeci de coți și lățimea unui covor de patru coți; aceeași măsură pentru cele unsprezece covoare. 9 Să unești cele cinci covoare separat și celelalte șase covoare separat; și să împăturești al șasea covor în fața cortului. 10 Să faci cincizeci de cheițe pe marginea unei covoare, care este la marginea primei seturi, și cincizeci de cheițe pe marginea covorului celei de-a doua seturi. 11 Să faci cincizeci de copci de aramă; să pui cheițele în cheițe și să prinzi cortul împreună, astfel încât să devină un singur cort. 12 Și jumătatea cortinei care atârnă în plus de pe covoarele cortului va atârna peste spatele cortului. 13 Și cotul de aici și cotul de acolo din lungimea covoarelor cortului vor atârna peste laturile cortului de aici și de acolo, ca să-l acopere. 14 Și să faci pentru cort o învelitoare din piei de berbec vopsite în roșu și o învelitoare din piei de tachâș deasupra. 15 Și să faci scândurile pentru cort din lemn de salcâm, verticale. 16 Zece coți lungimea fiecărei scânduri și un cot și jumătate lățimea fiecărei scânduri. 17 Fiecare scândură va avea două cuie pătrațe, la fel, unul la același nivel cu celălalt; așa să faci toate scândurile cortului. 18 Și să faci scândurile pentru cort, douăzeci de scânduri pentru partea de sud. 19 Să faci patruzeci de socluri de argint sub cele douăzeci de scânduri: două socluri sub o scândură pentru cei doi țăruși pătrați ai ei și două socluri sub o scândură pentru cei doi țăruși pătrați ai ei. 20 Și pentru a doua latură a cortului, pe partea de nord, douăzeci de scânduri. 21 Și cele patruzeci de socluri de argint ale lor: două socluri sub o scândură și două socluri sub o scândură. 22 Și pentru capătul de apus al cortului, să faci șase scânduri. 23 Și să faci două scânduri la colțurile cortului, la capăt. 24 Și să fie potrivite uniform de jos în sus, și să se potrivească împreună în partea de sus a lui, [pentru a fi puse] în același inel; așa va fi pentru amândouă; vor fi pentru cele două colțuri. 25 Și vor fi opt scânduri cu soclurile lor de argint, șaisprezece socluri, câte două socluri sub o scândură și două socluri sub o scândură. 26 Să faci niște drugi din lemn de salcâm, cinci pentru scândurile unei laturi a cortului, 27 și cinci drugi pentru scândurile celei de-a doua laturi a cortului și cinci drugi pentru scândurile laturii [din spate] a cortului, la capătul de apus. 28 Și drugul din mijloc, în mijlocul scândurilor, va pătrunde de la un capăt la celălalt. 29 Să acoperi scândurile cu aur și să faci inelele lor de aur ca suporturi pentru drugi și să acoperi drugii cu aur. 30 Să ridici cortul după cum ți s-a arătat pe munte. 31 Să faci și o perdea despărțitoare din lână albastră, purpurie și cărămizie și din in subțire răsucit; se va face lucrată de țesător, într-un model de heruvimi. 32 Să-l pui pe patru stâlpi de lemn de salcâm, acoperiți cu aur, cu cârligele lor de aur și cu patru picioare de argint. 33 Să pui perdeaua despărțitoare sub cârlige. Să aduci acolo, pe partea dinăuntru a perdelei despărțitoare, chivotul mărturiei, și perdeaua despărțitoare va face despărțire pentru tine între Sfânt și Sfânta Sfintelor. 34 Să pui capacul chivotului peste chivotul mărturiei, în Sfânta Sfintelor. 35 Să pui masa pe partea din afară a perdelei despărțitoare, iar candelabrul să fie în fața mesei, pe partea de miazăzi a cortului, iar masa să o pui pe partea de miazănoapte. 36 Să faci la intrarea cortului o perdea de lână albastră, purpurie și cărămizie și de in subțire răsucit, lucrat la brodat. 37 Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi de salcâm şi să-i îmbraci cu aur; stâlpii aceştia să aibă cârlige de aur şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.
1 Iehova a vorbit lui Moise, zicând: 2 „Iată, l-am chemat pe nume pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda, 3 și l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înțelepciune, cu pricepere, cu cunoștință și cu tot felul de lucrări meșteșugărești, 4 ca să facă țesături măiestre, să lucreze cu aur, cu argint și cu aramă, 5 în măiestria pietrelor pentru montare și în măiestria lemnului, ca să facă tot felul de lucrări. 6 Și iată, l-am pus cu Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan, și pe toți cei înțelepți în inimile cărora le-am insuflat înțelepciune, ca să facă tot ce ți-am poruncit: 7 Cortul Întâlnirii și chivotul mărturiei, precum și capacul care va fi deasupra lui, toate uneltele cortului, 8 masa și uneltele ei, candelabrul curat și toate uneltele ei, altarul tămâierii, 9 altarul pentru arderea de tot și tot ce are el în el, uneltele, lavoarul și baza lui, 10 veșmintele împletite cu împletituri, veșmintele sfinte pentru preotul Aaron, veșmintele fiilor lui [cu care] să slujească [ca preoți], 11 untdelemnul de ungere și tămâia pentru Locul Sfânt; să facă întocmai cum v-am poruncit.” 12 Iehova i-a vorbit lui Moise și a zis: 13 „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le: «Păziți dar Sabatele Mele! Căci acesta este un semn între Mine și voi, pentru generațiile voastre, ca să știți că Eu, Iehova, vă sfințesc. 14 De aceea, păziți Sabatul, căci este un lucru sfânt pentru voi. Cine îl pângărește va fi pedepsit negreșit cu moartea; căci oricine va lucra în el, va fi nimicit din mijlocul poporului său. 15 Se poate lucra șase zile, dar ziua a șaptea este un Sabat de odihnă sfânt lui Iehova; oricine va lucra în ziua de Sabat va fi pedepsit negreșit cu moartea.” 16 Așa vor ține fiii lui Israel Sabatul, ca să facă din Sabat un legământ veșnic pentru toate generațiile lor. 17 Între Mine și fiii lui Israel, acesta este un semn veșnic că în șase zile Iehova a făcut cerurile și pământul și în ziua a șaptea S-a odihnit și s-a oprit.” 18 După ce a terminat El de vorbit pe Muntele Sinai, I-a dat lui Moise cele două table ale mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu.
Exodul 32
1 Când a văzut poporul că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a adunat împotriva lui Aaron și i-a zis: „Vino, fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne-a scos din țara Egiptului.” 2 Aaron le-a zis: „Scoateți cerceii de aur care sunt din urechile nevestelor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți-i la mine.” 3 Tot poporul și-a scos de cerceii de aur care erau din urechi și i-a adus la Aaron. 4 Aaron i-a luat din mâinile lor, l-a modelat cu un instrument de gravat și a făcut din el un vițel turnat. Au zis despre el: „Acesta este dumnezeul tău, Israele, care te scos din țara Egiptului!” 5 Când a văzut Aaron aceasta, a zidit un altar înaintea lui. Aaron a strigat și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea lui Iehova.” 6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineață, au adus arderi de tot și jertfe de pace. Poporul s-a așezat să mănânce și să bea și s-au sculat să se veselească. 7 Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te și coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat. 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; și-au făcut un vițel turnat! S-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: «Acesta este dumnezul tău, Israele, care te scos din țara Egiptului!»” 9 Iehova i-a zis lui Moise: „Am văzut poporul acesta și iată că este un popor încăpățânat. 10 Acum, lasă-Mă, căci mânia Mea se va aprinde împotriva lui și-l voi nimici și te voi face un neam mare.” 11 Moise s-a rugat înaintea lui Iehova, Dumnezeului său și a zis: „De ce să se aprindă, Iehova, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare? 12 De ce să zică egiptenii: «I-a scos cu răutate, ca să-i omoare în munți și să-i nimicească de pe fața pământului»? Îndepărtează-te de aprinderea mâniei Tale și gândește-te la răul pe care l-ai plănuit poporului Tău! 13 Adu-ți aminte de Avraam, Isaac și Israel, robii Tăi, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți și cărora le-ai zis: «Îți voi înmulți sămânța ca stelele cerului și toată țara aceasta, pe care am spus că o voi da seminței tale, o vor păstra ca moștenire pentru totdeauna!»” 14 Iehova S-a gândit apoi la răul pe care spusese că o va face poporului Său. 15 Moise s-a întors și s-a pogorât de pe munte, purtând în mână cele două table ale mărturiei, table scrise pe ambele părți ale lor, pe o parte și pe cealaltă parte erau gravate. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și inscripția era inscripția lui Dumnezeu, gravată pe table. 17Când Iosua a auzit glasul poporului în strigătele lor, i-a zis lui Moise: „Se aude un glas de luptă în tabără!” 18 Dar [Moise] a zis: „Nu este un glas care strigă biruință, nici un glas care strigă înfrângere; eu aud un glas de beție.” 19 Când s-a apropiat de tabără și a văzut vițelul și dansurile, Moise s-a aprins de mânie și a aruncat tablele din mâini, sfărâmându-le la poalele muntelui. 20 Apoi a luat vițelul pe care îl făcuseră, l-a ars în foc, l-a măcinat până l-a făcut praf fin, l-a împrăștiat pe suprafața apei și le-a dat fiilor lui Israel să bea. 21 Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ți-a făcut poporul acesta de ai adus asupra lui un păcat atât de grav?” 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu știi că poporul acesta este înclinat spre rău. 23 Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne-a scos din țara Egiptului.» 24 Eu le-am zis: «Cine are aur?» Ei l-au luat și mi l-au dat; l-am aruncat în foc și a ieșit vițelul acesta.” 25 Moise a văzut poporul neânfrânat, căci Aaron îl făcuse neânfrânat, ca să fie de ocară înaintea dușmanilor lui. 26 Moise a stat la poarta taberei și a zis: «Cine este pentru Iehova, să vină la mine!» Și toți fiii lui Levi s-au adunat în jurul lui. 27 El le-a zis: „Așa vorbește Iehova, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare bărbat să-și pună sabia la coapsă, să treacă de la o poartă la alta în tabără și fiecare bărbat să-și ucidă fratele, fiecare bărbat prietenul și fiecare bărbat semenul său (vinovat)!»” 28 Fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise; în ziua aceea, au căzut din mijlocul poporului cam trei mii de oameni. 29 Moise a zis: „Predați-vă astăzi pentru Iehova, fiecare bărbat chiar împotriva fiul său și fratele său, ca să vă dea o binecuvântare astăzi.” 30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Ați săvârșit un păcat grav. Acum mă voi sui la Iehova; poate voi obține ispășire pentru păcatul vostru.” 31 Moise s-a întors la Iehova și a zis: „Te rog! Poporul acesta a săvârșit un păcat grav. Și-au făcut un dumnezeu de aur. 32 Acum, dacă vrei să le ierți păcatul, dar dacă nu, șterge-mă, te rog, din cartea Ta, pe care ai scris-o.” 33 Iehova i-a zis lui Moise: „Oricine a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea!” 34 Du-te acum și condu poporul la locul despre care ți-am vorbit. Iată, îngerul Meu va merge înaintea ta. Dar în ziua în care mă voi apropia să le cer socoteală, le voi aduce pedeapsa pentru păcatul lor.” 35 Iehova a lovit poporul cu o urgie, pentru ce își făcuseră cu vițelul pe care îl făcuse Aaron.
Exodul 33
1 Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te, suie-te de aici, tu și poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului, în țara pe care am jurat-o lui Avraam, Isaac și Iacov, zicând: «O voi da urmașilor tăi!» 2 Voi trimite un înger înaintea ta și voi izgoni pe canaaniți, pe amoriți, pe hetiți, pe fereziți, pe heviți și pe iebusiți. 3 Într-o țară în care curge lapte și miere; căci nu Mă voi sui în mijlocul tău, fiindcă ești un popor încăpățânat, ca să nu te nimicesc pe drum.” 4 Poporul a auzit aceste vești rele și s-a jelit și nu și-au pus niciuna din podoabel. 5 Pentru că Iehova i-a zis lui Moise: „Spune fiilor lui Israel: «Sunteți un popor încăpățânat; dacă Mă voi sui în mijlocul tău o clipă, te voi nimici; și acum, scoate poboaba ta și până ce voi ști ce să-ți fac.»” 6 Așadar, fiii lui Israel și-au scos podoabele lor de pe muntele Horeb. 7 Moise a luat cortul și l-a așezat afară din tabără, depărtându-l de tabără și l-a numit Cortul Întâlnirii. Oricine căuta pe Iehova ieșea la Cortul Întâlnirii, care era afară din tabără. 8 Când ieșea Moise la cort, tot poporul se ridica și stătea în picioare, fiecare la intrarea cortului său și se uitau după Moise până intra în cort. 9 Când intra Moise în cort, stâlpul de nor se cobora și se oprea la intrarea cortului și se vorbea cu Moise. 10 Tot poporul vedea stâlpul de nor stând la intrarea cortului, tot poporul se ridica și se închina, fiecare la intrarea cortului său. 11 Atunci Iehova vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un bărbat cu prietenul său, și se întorcea în tabără. Dar slujitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu se depărta din cort. 12 Moise a zis lui Iehova: „Iată, Tu îmi spui: «Du pe poporul acesta!» Dar nu mi-ai spus pe cine vei trimite cu mine. Ci ai spus: «Te cunosc pe nume și ai căpătat favoare în ochii Mei.» 13 Acum, dacă am căpătat favoare în ochii Tăi, te rog, arată-te pe căile Tale, ca să Te cunosc și să căpăt favoare în ochii Tăi; și vezi că acest neam este poporul Tău.” 14 Și El a zis: „Fața Mea se va duce și îți voi da odihnă.” 15 Și I-a zis: „Dacă Fața Ta nu merge [cu noi], nu ne lua de aici. 16 Căci cum se va ști atunci că am găsit favoare în ochii Tăi, eu și poporul Tău? Nu este oare în faptul că vei merge Tu cu noi, și atunci eu și poporul Tău vom fi deosebiți de toate neamurile de pe fața pământului?” 17 Iehova i-a zis lui Moise: „Chiar și lucrul acesta pe care l-ai spus, îl voi face, căci ai găsit favoare în ochii Mei și te cunosc pe nume.” 18 Și a zis: „Arată-mi slava Ta!” 19 El a zis: „Voi face să treacă toată frumusețea Mea pe dinaintea ta; voi chema Numele lui Iehova înaintea ta. Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!" 20 Și El a zis: „Nu vei putea vedea fața Mea, căci omul nu poate să mă vadă și să trăiască.” 21 Iehova a zis: „Iată, este un loc lângă Mine, și vei sta pe stâncă. 22 Când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece. 23 Apoi Îmi voi lua mâna și vei vedea spatele Meu, dar fața Mea nu se va vedea.”
Exodul 34
1 Iehova i-a zis lui Moise: „Taie-ți două table de piatră ca cele dintâi. Și voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi, pe care le-ai spart. 2 Fii pregătit pentru dimineață și dimineață să te sui pe Muntele Sinai și să stai înaintea Mea acolo, pe vârful muntelui. 3 Nimeni să nu se suie cu tine și nimeni să nu se vadă nicăieri pe munte; nici oile, nici vitele să nu pască în fața muntelui acela.” 4 Moise a tăiat două table de piatră ca cele dintâi. Moise s-a sculat dis-de-dimineață și s-a suit pe Muntele Sinai, așa cum îi poruncise Iehova. A luat în mână două table de piatră. 5 Iehova S-a coborât în nor și a stat acolo lângă el și a chemat Numele lui Iehova. 6 Iehova a trecut prin fața lui și a strigat: „Iehova, Iehova, e Dumnezeu milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate și credincioșie, 7 Care păstrează bunătatea pentru mii de neamuri, iartă nelegiuirea, răzvrătirea și păcatul; „Totuși, El nu curăță complet [de păcat], El pedepsește nelegiuirea părinților asupra copiilor și asupra copiilor fiilor, până la a treia și a patra generație.” 8 Moise s-a grăbit, și-a plecat capul la pământ și s-a închinat, 9 și a zis: „Dacă am găsit favoare în ochii Tăi, Stâpăne, să meargă acum Stăpânul în mijlocul nostru, chiar dacă este un popor încăpățânat, și iartă nelegiuirea și păcatul nostru și astfel ne vei asigura ca moștenire a Ta.” 10 Și El a zis: „Iată, voi încheia un legământ; în fața întregului popor al Tău, voi face minuni cum n-au mai fost făcute pe tot pământul și printre toate neamurile și toate popoarele în mijlocul cărora ești vor vedea lucrarea lui Iehova, cât de minunat este ceea ce voi face cu tine. 11Păzește cu atenție ce îți poruncesc astăzi: Iată, voi izgoni dinaintea ta pe amoriți și canaaniți, pe hetiți și fereziți, pe heviți și pe iebusiți. 12 Ferește-te să nu închei legământ cu locuitorul țării în care vei intra, ca să nu devină o cursă în mijlocul tău. 13 Ci să le dărâmi altarele, să le sfărâmi monumentele și să le tai copacii sfinți. 14 Pentru ca să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu, căci Iehova, gelos se declară, fiind un Dumnezeu gelos. 15 Nu cumva să închei legământ cu locuitorul țării, ca să nu te rătăcească curvind după dumnezeii lui, să aducă jertfe dumnezeilor lui și să te invite pe tine și să mănânci din jertfa lui, 16 să iei din fetele lui neveste fiilor tăi, şi astfel, fetele lui, curvind înaintea dumnezeilor lui, să târască şi pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lui. 17 Să nu-ți faci un dumnezeu turnat. 18 Să ții Sărbătoarea Azimelor; șapte zile să mănânci azime, pe care ți le-am poruncit, la vremea adunării hotărâte din luna Abib, căci în luna abib ai ieșit din Egipt. 19 Tot ce deschide pântecele este al Meu și toate vitele tale care nasc un mascul, fie ele de bou, fie de miel. 20 Pe întâiul născut al măgarului să-l răscumperi cu un miel; dacă nu-l răscumperi, să-i tai capul; pe orice întâi născut al fiilor tăi să-l răscumperi și nimeni să nu se înfățișeze înaintea Mea cu mâinile goale. 21Șase zile să lucrezi, iar în ziua a șaptea să te odihnești; să te odihnești la arat și la seceriș. 22 Să-ți faci o sărbătoare a săptămânilor, începutul secerișului grâului și sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârșitul anului. 23 De trei ori pe an să se înfățișeze toți bărbații tăi înaintea Stăpânului Iehova, Dumnezeului Israel. 24 Când voi izgoni neamurile dinaintea ta și-ți voi lărgi hotarele, nimeni nu-ți va pofti țara când te vei sui să te înfățișezi înaintea lui Iehova Dumnezeului tău de trei ori pe an. 25 Să nu junghii sângele jertfei Mele cu pâine aluată și darul de la sărbătoarea Paștelui să nu rămână peste noapte până dimineața. 26 Cele mai bune roade din pământul tău să le aduci în Casa lui Iehova, Dumnezeul tău. „Să nu gătești iedul în laptele mamei lui.” 27 Iehova i-a zis lui Moise: „Scrie-ți aceste cuvinte, căci pe baza acestor cuvinte am încheiat un legământ cu tine și cu Israel.” 28 Moise a fost acolo cu Iehova patruzeci de zile și patruzeci de nopți; n-a mâncat pâine și n-a băut apă și a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci. 29 Când Moise s-a coborât de pe Muntele Sinai, cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise. Când s-a coborât de pe munte, Moise nu știa că pielea feței lui strălucea în timp ce vorbea cu El. 30 Aaron și toți copiii lui Israel l-au văzut pe Moise și iată că pielea feței lui strălucea și s-au temut să se apropie de el. 31 Moise i-a chemat. Aaron și toți conducătorii adunării s-au întors la el, iar Moise le vorbea. 32 După aceea, toți fiii lui Israel se apropiau, și el le poruncea tot ce-i spusese Iehova pe Muntele Sinai. 33 După ce Moise termina de vorbit cu ei, și-a pus un acoperământ peste față. 34 Când venea Moise înaintea lui Iehova, ca să vorbească cu El, își îndepărta acoperământul până pleca; apoi se ducea și le spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. 35 Atunci fiii lui Israel vedeau fața lui Moise și vedeau că pielea feței lui Moise strălucise. Apoi Moise își punea la loc acoperământul peste față până se întorcea să vorbească cu El.
Exodul 35
1 Moise a chemat toată adunarea fiilor lui Israel și le-a zis: „Iată ce a poruncit Iehova să se facă. 2 Șase zile se poate lucra, dar în ziua a șaptea veți avea o zi sfântă, o zi de odihnă deplină pentru Iehova; oricine va face o lucrare în ea [în această zi] va fi pedepsit negreșit cu moartea. 3 Să nu aprindeți foc în niciuna dintre locuințele voastre în ziua Sabatului.” 4 Moise a vorbit întregii adunări a fiilor lui Israel, zicând: „Iată cuvântul pe care a poruncit Iehova să se spună: 5«Luați de la voi o ofrandă pentru Iehova; orice bărbat cu inimă bună să o aducă, ofranda lui Iehova: aur, argint și aramă; 6lână albastră, purpurie și cărămizie; in și păr de capră; 7 piei de berbec vopsite în roșu, piei de vițel de mare (tahaș) și lemn de salcâm; 8 untdelemn pentru iluminat și mirodenii pentru untdelemnul de ungere și pentru tămâie; 9 pietre de onix (șoham) și pietre de prins pentru pieptar (efod) și colier (hoșen). 10 Tot cel priceput dintre voi să vină și să facă tot ce a poruncit Iehova: 11 Locașul (Mișcanul, Tabernacolul), cortul lui și acoperământul lui, cârligele și scândurile lui, drugii lui, stâlpii lui și soclurile lui; 12 chivotul și drugii lui, acoperirea chivotului și perdeaua despărțitoare; 13 masa și drugii ei și toate uneltele ei și pâinea pentru punerea înaintea lui Iehova; 14 și Sfeșnicul (Menora) pentru iluminat și uneltele ei și candelele ei și untdelemnul pentru iluminat; 15 altarul pentru tămâie și drugii lui, untdelemnul de ungere și tămâie și perdeaua de la intrarea în Locaș; 16 altarul pentru arderea de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui și toate uneltele lui, suportul de lighean și piedestalul lui; 17 perdelele curții, stâlpii lui și piedestalele lui și perdeaua porții curții; 18 cuieții Locașului și cuieții curții și frânghiile lor; 19 veșmintele din împletitură pentru slujba în Sfânta, veșmintele sfinte ale lui Aaron, preotul, și veșmintele fiilor lui pentru slujba lor.” 20 Toată adunarea a plecat dinaintea lui Moise. 21 Tot bărbatul a cărui inimă l-a înălțat a venit și tot cel al cărui duh l-a însuflețit cu generozitate a adus o ofrandă lui Iehova pentru lucrarea Cortului Întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte. 22 Bărbații au venit împreună cu femeile; orice persoană cu inimă bună a adus brățări, cercei, inele și catarame, tot felul de obiecte de aur și fiecare bărbat care a legănat o jertfă de aur lui Iehova. 23 Și fiecare bărbat la care s-a găsit lână albastră, purpurie sau cărămizie, in, păr de capră, piei de berbec vopsite în roșu sau piei de tahaș, le-a adus. 24 Toți cei care au pus deoparte o ofrandă de argint sau de aramă au adus o ofrandă pentru Iehova și toți cei la care s-a găsit lemn de salcâm pentru vreo lucrare a slujbei, l-au adus. 25 Și fiecare femeie iscusită a tors cu mâinile ei și au adus material tors: lână albastră, purpurie și cărămizie și in. 26 Și toate femeile a căror inimă le-a îndemnat la înțelepciune au tors păr de capră. 27 Și căpeteniile au adus pietre de onix și pietre de pus pentru pieptar și pentru colier; 28 și mirodeniile și untdelemnul pentru iluminat, pentru untdelemnul de ungere și pentru tămâie. 29 Fiecare bărbat și fiece femeie, a căror inimă i-a inspirat să aducă cu generozitate pentru toată lucrarea pe care Iehova o poruncise prin Moise să se facă, copiii lui Israel au adus un dar lui Iehova. 30 Moise a zis fiilor lui Israel: „Iată, Iehova l-a chemat pe nume pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. 31 L-a umplut cu duhul lui Dumnezeu, cu înțelepciune, cu pricepere, cu cunoștință și cu tot felul de lucrări de meșteșug, 32 ca să facă țesături măiestre, să lucreze cu aur, argint și aramă, 33 cu meșteșugul pietrelor pentru montare și cu meșteșugul lemnului, ca să lucreze la tot felul de lucrări iscusite. 34 Și i-a pus în inimă să învețe, atât pe el, cât și pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan. 35 L-a umplut cu înțelepciune a inimii, ca să facă tot felul de lucrări de meșteșugar de gravat, de meșteșugar în cioplitură și de brodat în lână albastră, purpurie și cărămizie, și in și [ale] țesătorilor, cei care fac tot felul de lucrări și meșteri țesători.
Exodul 36
„1 Bețalel, Oholiab și orice bărbat înțelept în care Dumnezeu i-a dat înțelepciune și pricepere ca să știe cum să facă, să facă toată lucrarea slujbei Sfintei, după tot ce a poruncit Iehova.” 2 Moise i-a chemat pe Bețalel și pe Oholiab și pe orice bărbat înțelept în inima căruia Iehova i-a dat înțelepciune, pe oricine a cărui inimă l-a îndemnat să se apropie de lucrare ca să o facă. 3 Au luat de la Moise toate darurile pe care fiii lui Israel le aduseseră pentru lucrarea slujbei Sfintei și i-au adus daruri în fiecare dimineață. 4 Toți înțelepții care făceau lucrarea Sfintei s-au întors, fiecare de la lucrarea lui pe care o făcuse. 5 Și i-au zis lui Moise: „Poporul aduce foarte mult, mai mult decât este de ajuns pentru lucrul uneltelor pe care le poruncise Iehova să se facă.” 6 Moise a poruncit, și au vestit în tabără, zicând: „Niciun bărbat, nici femeie să nu mai facă vreo lucrare pentru darul Sfintei.” Și poporul a încetat să mai aducă. 7 Lucrarea a fost suficientă pentru ei, pentru toată lucrarea, să o facă și să rămână. 8 Toți cei iscusiți dintre cei care făceau lucrarea au făcut Locașul din zece covoare [constând] din in subțire răsucit și lână albastră, purpurie și cărămizie. Le-a făcut un model de heruvimi, lucrare de țesător. 9 Lungimea uneia dintre covoare era de douăzeci și opt de coți și lățimea uneia dintre covoare era de patru coți - aceeași măsură pentru toate covoarele. 10 A unit cinci dintre aceste covoare una cu alta și le-a unit și pe celelalte cinci covoare una cu alta. 11 A făcut și cheițe de lână albastră pe marginea unui covor [care era] la marginea [primei] seturi și a făcut la fel și pe marginea covorului din afara celei de-a doua seturi. 12 A făcut cincizeci de cheițe pe [marginea] unui covor și cincizeci de cheițe pe marginea covorului din al doilea set; cheițele erau potrivite una cu cealaltă. 13 A făcut și cincizeci de copci de aur și a prins covoarele una cu cealaltă. cu clemele; astfel, Locașul a devenit unul singur. 14 Apoi a făcut perdele din păr de capră pentru un cort deasupra Locașului; le-a făcut unsprezece perdele. 15 Lungimea unui covor era de treizeci de coți, iar lățimea unui covor era de patru coți; aceeași măsură pentru cele unsprezece perdele.16 A unit cele cinci perdele separat și celelalte șase perdele separat. 17A făcut cincizeci de chei pe marginea covorului din afara primului set și cincizeci de chei pe marginea covorului din a doua set. 18 A făcut cincizeci de chei de aramă pentru a prinde cortul împreună, astfel încât acesta a devenit unul singur. 19 A făcut și o învelitoare pentru cort din piei de berbec vopsite în roșu și o învelitoare din piei de vițel de mare deasupra. 20 A făcut și scândurile pentru Locaș din lemn de salcâm, verticale. 21 Lungimea fiecărei scânduri avea zece coți și lățimea fiecărei un cot și jumătate. 22 Fiecare scândură avea două cepuri pătrate, trecute, unul chiar și cu celălalt; la fel a făcut el pentru toate scândurile Locașului. 23 Și a făcut scândurile pentru Locaș, douăzeci de scânduri pentru partea de sud, 24 și a făcut patruzeci de prize de argint sub cele douăzeci de scânduri; două picioare sub o scândură pentru cele două cârlige pătrate și două picioare sub o scândură pentru cele două urechi ale sale pătrate. 25 Și pentru a doua parte a Locașului de pe partea de nord, el a făcut douăzeci de scânduri. 26 Și cele patruzeci de picioare de argint: două picioare sub o scândură și două picioare sub o scândură. 27 Și pentru capătul vestic al Locașului a făcut șase scânduri. 28 Și a făcut două scânduri la colțurile Locașului la capăt. 29 Și au fost potriviți uniform de jos și împreună s-au potrivit în partea de sus, [pentru a fi introduse] într -un singur inel; La fel a făcut pentru amândoi; pentru cele două colțuri. 30 Și au fost opt scânduri și ale lor șaisprezece socluri de argint, două socluri [sub o scândură și] două socluri sub o scândură. 31 A făcut și drugi din lemn de salcâm, cinci pentru scândurile unei laturi a Locașului, 32 și cinci drugi pentru scândurile celei de-a doua laturi a Locașului și cinci drugi pentru scândurile laturii [din spate] a Locașului, la capătul de apus. 33 A făcut și drugii din mijloc să treacă prin mijlocul scândurilor de la un capăt la celălalt. 34 A acoperit scândurile cu aur și le-a făcut inelele de aur ca suporturi pentru drugi și a acoperit drugii cu aur. 35 A făcut și perdeaua despărțitoare din lână albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit; a făcut-o lucrată de țesător, într-un model de heruvimi. 36 A făcut pentru ea patru stâlpi din lemn de salcâm și i-a acoperit cu aur, cârligele lor erau de aur și a turnat pentru ei patru picioare de argint. 37 A făcut și la intrarea cortului o perdea din lână albastră, purpurie și cărămizie și din in subțire răsucit, lucrat la brodat, 38 și cei cinci stâlpi ai lui cu cârligele lor și le-a acoperit cu aur vârfurile și legăturile; iar cele cinci picioare ale lor erau de aramă.
Exodul 37
1 Bețalel a făcut chivotul din lemn de salcâm, lung de doi coți și jumătate, lat de un cot și jumătate și înalt de un cot și jumătate. 2 L-a acoperit cu aur curat pe dinăuntru și pe dinafară și i-a făcut o cunună de aur de jur împrejur. 3 A turnat pentru el patru inele de aur la cele patru colțuri ale lui: două inele pe o parte și două inele pe cealaltă parte. 4 A făcut drugi din lemn de salcâm și i-a acoperit cu aur. 5 A introdus drugii în inelele de pe părțile laterale ale chivotului, ca să ducă chivotul. 6 A făcut și un capac al chivotului din aur curat, lung de doi coți și jumătate și lat de un cot și jumătate. 7 A făcut doi heruvimi de aur, bătuți, din cele două capete ale capacului chivotului: 8 un heruvim la un capăt și celălalt heruvim la celălalt capăt; din capacul chivotului a făcut heruvimii la cele două capete ale lui. 9 Heruvimii aveau aripile întinse în sus, acoperind capacul chivotului cu aripile lor, cu fețele una spre alta; fețele heruvimilor erau întoarse spre capacul chivotului. 10 A făcut o masă din lemn de salcâm, lungă de doi coți, lată de un cot și înaltă de un cot și jumătate. 11 A acoperit-o cu aur curat și i-a făcut o cunună de aur de jur împrejur. 12 I-a făcut o ramă de jur împrejur, lată de o palmă, și a făcut o cunună de aur pentru ramă de jur împrejur. 13I-a turnat patru inele de aur și le-a pus în cele patru colțuri ale celor patru picioare ale ei. 14 Inelele erau în fața ramei, ca mânere pentru drugii, cu care se ducea masa. 15A făcut drugii din lemn de salcâm și i-a acoperit cu aur, ca să ducă masa. 16 A făcut și uneltele care sunt pe masă: farfuriile, cădelnițele, cupele și ceștile ei, din aur curat. 17 A făcut și sfeșnicul din aur curat; a făcut sfeșnicul, baza ei, piciorul ei, pocalele ei, mânerele ei și florile ei, toate fiind dintr-o singură bucată cu ea. 18 Șase ramuri ieșeau din laturile ei: trei ramuri de sfeșnice de o parte a ei și trei ramuri de sfeșnice de a doua parte a ei. 19 Trei pocale împodobite pe o ramură, un mâner și o floare, și trei pocale împodobite pe o ramură, un mâner și o floare; așa era pentru cele șase ramuri care ies din sfeșnic. 20 Pe piciorul sfeșnicului erau patru pocale împodobite, cu mânerele și florile ei. 21 Și un mâner sub cele două ramuri ale ei, și un mâner sub cele două ramuri ale ei și un mâner sub cele două ramuri ale ei, pentru cele șase ramuri care ies din el. 22 Nodurile și ramurile lor erau [toate dintr-o singură bucată] cu el; totul era o singură masă bătută din aur curat. 23 Și a făcut șapte candele ale lui, cleștele și lingurile lui din aur curat. 24 L-a făcut dintr-un talant de aur curat și toate uneltele lui. 25 Și a făcut altarul tămâierii din lemn de salcâm, lung de un cot și lat de un cot, pătrat și înalt de doi coți; coarnele lui erau [o singură bucată] cu el. 26 Și l-a acoperit cu aur curat, [pe] partea de sus a lui, pereții lui de jur împrejur și coarnele lui; și i-a făcut o cunună de aur de jur împrejur. 27 Și i-a făcut două inele de aur sub cununa lui, în cele două colțuri ale lui, pe cele două laturi ale lui, ca niște mânere pentru drugii cu care să-l ducă. 28 A făcut drugii din lemn de salcâm și i-a acoperit cu aur. 29 A făcut untdelemnul sfânt pentru ungere și tămâia curată, după meșteșugul unui făcător de mir.
Exodul 38
1 A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcâm, lung de cinci coți și lat de cinci coți; altarul era pătrat și înalt de trei coți. 2 I-a făcut coarnele la cele patru colțuri ale lui; coarnele lui erau dintr-o singură bucată din el și l-a acoperit cu aramă. 3 A făcut toate uneltele altarului: oalele, lopețile, ligheanele, cârligele pentru carne și tigăile pentru foc; toate uneltele lui le-a făcut din aramă. 4 A făcut pentru altar un grătar de aramă, făcut din împletitură, sub pervazul lui, de jos până la mijloc. 5 A turnat patru inele la cele patru capete ale grătarului de aramă, ca să fie loc de prinderea drugilor. 6 A făcut drugii din lemn de salcâm și i-a acoperit cu aramă. 7 A băgat drugii în inelele de pe laturile altarului, ca să-l ducă; l-a făcut gol, din scânduri. 8 A făcut și un suport de lighean din aramă, cu baza lui din aramă, din oglinzile femeilor care slujeau și care se adunaseră la intrarea cortului întâlnirii. 9 Și a făcut curtea din partea de miazăzi, pentru curtea erau niște draperii de in subțire răsucit, de o sută de coți. 10 Și stâlpii lor erau douăzeci și douăzeci de picioare de aramă; cârligele stâlpilor și legăturile lor erau de argint. 11 Și pentru capătul de miazănoapte, o sută de coți, stâlpii lor douăzeci și douăzeci de picioare de aramă; cârligele stâlpilor și legăturile lor erau de argint. 12 Și pentru partea de apus, cincizeci de coți, zece stâlpii lor și zece picioarele lor; cârligele stâlpilor și legăturile lor erau de argint. 13 Și pentru capătul de răsărit, cincizeci de coți. 14 Păturile de pe aripi erau cincisprezece coți, trei stâlpi ai lor și trei picioarele lor. 15 Și pe cealaltă aripă, de o parte și de alta a porții curții, erau draperii de cincisprezece coți, cu trei stâlpi ai lor și trei socluri. 16 Toate draperiile curții de jur împrejur erau din in subțire răsucit. 17 Soclurile stâlpilor erau de aramă; cârligele stâlpilor și legăturile lor erau de argint, iar învelitoarea vârfurilor lor era de argint și erau împletiți cu argint, toți stâlpii curții. 18 Și perdeaua porții curții era lucrată de brodat, din lână albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit, lungă de douăzeci de coți și înălțimea ei în lățime era de cinci coți, corespunzătoare draperiilor curții. 19 Și stâlpii lor erau patru și patru socluri de aramă, cu cârligele lor de argint, iar învelitoarea vârfurilor lor și legăturile lor erau de argint. 20 Și toți țărușii curții de jur împrejur erau de aramă. 21 Aceștia sunt socotiți ai Locașului, Locașului Mărturiei, care au fost numărați după porunca lui Moise; aceasta era lucrarea leviților sub conducerea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 22 Bețalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda, făcuse tot ce-i poruncise Domnul lui Moise. 23 Cu el era Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan, meșter și țesător iscusit, și lucrător la brodat în lână albastră, purpurie și cărămizie și în in. 24 Tot aurul care fusese folosit pentru lucrarea Sfântului Locaș, aurul legănat, era de douăzeci și nouă de talanți și șapte sute treizeci de șecheli, după șechelul sfânt. 25 Argintul numărat de la adunare era de o sută de talanți și o mie șapte sute șaptezeci și cinci de șecheli, după șechelul sfânt. 26 O becă de cap; [adică] o jumătate de șechel, conform șechelului sfânt, pentru fiecare dintre cei numărați, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pentru șase sute trei mii cinci sute cincizeci [de oameni]. 27 O sută de talanți de argint au fost folosiți pentru turnarea soclurilor Sfântului Locaș și a soclurilor perdelei despărțitoare; o sută de socluri din o sută de talanți, câte un talant pentru fiecare soclu. 28 Și din cele o mie șapte sute șaptezeci și cinci [șecheli] a făcut cârlige pentru stâlpi și le-a acoperit vârfurile și i-a legat. 29 Cuprul pentru legănatul a fost șaptezeci de talanți și două mii patru sute de șecheli. 30 Din el a făcut soclurile intrării în Cortul Întâlnirii, altarul de cupru, grătarul de cupru de pe el și toate uneltele altarului, 31 și soclurile curții de jur împrejur și soclurile porții curții, toți țărușii Locașului și toți țărușii curții de jur împrejur.
Exodul 39
1 Din lână albastră, purpurie și cărămizie au făcut veșmintele pentru slujba în Locul Sfânt și au făcut veșmintele sfinte ale lui Aaron, așa cum poruncise Iehova lui Moise. 2 A făcut pieptarul din aur, lână albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. 3 Au ciocănit foile de aur și au tăiat fire [din ele] ca să le lucreze în lâna albastră, în lâna purpurie, în lâna cărămizie și în inul subțire, lucru de țesător măiestrit. 4 I-au făcut chingi de unire la ambele capete, astfel încât era complet unit. 5 Și cingătoarea lui, care era deasupra, ieșea din el, din aceeași lucrare: aur, lână albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit, așa cum poruncise Iehova lui Moise. 6 Au pregătit pietrele de onix, încadrate în monturi de aur, gravate [asemănător] gravurilor unei peceți, cu numele fiilor lui Israel. 7 Și le-a pus pe umerii pieptarului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, așa cum poruncise Iehova lui Moise. 8 A făcut colierul, lucrare de țesător, asemenea lucrării pieptarului, din aur, lână albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. 9 Era pătrat și au făcut colierul îndoit, lungimea lui fiind dublată de o palmă și lățimea lui de o palmă. 10 Au pus în el patru şiruri de pietre; în şirul întâi era: un sardonix, un topaz şi un smarald; 11 în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant; 12 în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist; 13 iar în al patrulea şir: un crisolit, un onix şi un jasp. Pietrele acestea erau legate în monturi de aur. 14 Și pietrele erau pentru numele fiilor lui Israel, douăsprezece, potrivite numelor lor; [asemănător] gravurilor unei peceți, fiecare după numele său, pentru cele douăsprezece seminții.15 Pentru colier au făcut la margini lanțuri, lucrate ca niște snururi, din aur curat. 16 Au făcut două monturi de aur și două inele de aur și au pus cele două inele la cele două capete ale colierului. 17 Și au pus cele două șnururi de aur pe cele două inele, la capetele colierului. 18 Și cele două capete ale celor două șnururi le-au pus pe cele două monturi și le-au pus pe umerarii pieptarului, pe partea lui dinainte. 19 Și au făcut două inele de aur și le-au pus pe cele două capete ale colierului, pe marginea lui care era în fața dinăuntru a pieptarului. 20 Și au făcut două inele de aur și le-au pus pe cele două umerarii pieptarului, de jos, spre partea lui dinainte, lângă cusătură, deasupra cingătorii pieptarului. 21 Au prins colierul cu verigile lui de verigile pieptarului cu un șnur de lână albastră, ca să fie peste cingătoarea pieptarului și ca colierul să nu se miște de pe pieptar, așa cum poruncise Iehova lui Moise. 22 A făcut și mantaua pieptarului, lucrată la țesător, în întregime din lână albastră. 23 La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă. 24 Pe tivul de jos al mantei au făcut rodii de lână albastră, purpurie și cărămizie, din fir fin răsucit. 25 Au făcut clopoței de aur curat și au pus clopoțeii în mijlocul rodiilor de jur împrejur, pe tivul de jos al mantei, în mijlocul rodiilor. 26 Un clopoțel și o rodie, un clopoțel și o rodie, de jur împrejur, pe tivul de jos al mantei, ca să slujească așa cum poruncise Iehova lui Moise. 27 Au făcut tunici de in, lucrate de țesător, pentru Aaron și pentru fiii lui, 28 și mitra de in fin, mitre înalte și glorioase din in și pantalonii de in, din in fin răsucit, 29 și cingătoarea din in fin răsucit și lână albastră, purpurie și cărămizie, brodate, cum poruncise Iehova lui Moise. 30 Au făcut tăblița de prezentare, coroana sfântă, din aur curat și au scris pe ea o inscripție ca gravurile unei peceți: „Sfânt lui Iehova!” 31 Și au pus pe ea un șnur de lână albastră, ca să-l pună peste mitră, de sus, cum poruncise Iehova lui Moise. 32 Toată lucrarea Locașului Cortului Întâlnirii a fost terminată; fiii lui Israel au făcut-o; așa au făcut tot ce poruncise Iehova lui Moise. 33 Au adus la Moise Locașul: cortul și toate uneltele lui, cârligele, scândurile lui, drugii lui, stâlpii lui și soclurile lui, 34 acoperământul din piei de berbec vopsite în roșu, acoperământul din piei de vițel de mare și perdeaua despărțitoare, 35 chivotul mărturiei și stâlpii lui și capacul chivotului, 36 masa, toate uneltele ei și pâinea punerii înainte, 37 sfeșnicul de aur curat, candelele ei, candelele pentru a fi puse în ordine și toate uneltele ei, și untdelemnul pentru iluminat, 38 altarul de aur, untdelemnul ungerii și tămâia și perdeaua de la intrarea cortului, 39 altarul de aramă și grătarul lui de aramă, stâlpii lui și toate uneltele lui, suportul de lighean și soclul lui, 40 perdelele curții, stâlpii lui și soclurile lui, perdeaua de la poarta curții, frânghiile și țărușii lui și toate uneltele pentru slujba Locașului, a Cortului Întâlnirii, 41 veșmintele împletite pentru slujba în Locul Sfânt, veșmintele sfinte pentru Aaron, preotul, și veșmintele fiilor lui, pentru slujbă. 42 Așa au făcut fiii lui Israel toată lucrarea, întocmai cum poruncise Iehova lui Moise. 43 Moise a văzut toată lucrarea și iată că o făcuseră așa cum poruncise Iehova, așa făcuseră. Și Moise i-a binecuvântat.
Exodul 40
1 Iehova a vorbit lui Moise și a zis: 2 „În ziua lunii întâi, în prima zi a lunii, să pui Locașul Cortului Întâlnirii. 3 Acolo să pui Chivotul Mărturiei și să întinzi perdeaua despărțitoare spre chivot. 4 Să aduci masa și să o aranjezi; să aduci sfeșnicul și să-i aprinzi candelele. 5 Să pui altarul de aur pentru tămâie înaintea Chivotului Mărturiei și să pui perdeaua de la intrarea în Locaș. 6 Să pui altarul arderilor de tot înaintea intrării în Locașul Cortului Întâlnirii. 7 Să pui suportul de lighean între Cortul Întâlnirii și altar și acolo să pui apă. 8 Să pui curtea de jur împrejur și să pui perdeaua de la poarta curții. 9 Să iei untdelemnul ungerii și să ungi Locașul și tot ce este în el și să-l sfințești cu toate uneltele lui; astfel va deveni un loc sfânt. 10 Să ungi altarul pentru arderea de tot și toate uneltele lui; să sfințești altarul; astfel, altarul va deveni o sfântă a sfintelor. 11 Să ungi suportul de lighean și piciorul lui și să-l sfințești. 12 Să aduci pe Aaron și pe fiii lui la intrarea Cortului Întâlnirii și să-i speli în apă. 13 Să îmbraci pe Aaron cu veșmintele sfinte și să-l ungi și să-l sfințești, ca să-Mi slujească [ca preot]. 14 Să aduci pe fiii lui și să-i îmbraci cu tunici. 15 Să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi slujească [ca preoți]. Și aceasta va fi pentru ca ungerea lor să rămână pentru ei o lege veșnică din generațiile lor.” 16 Așa a făcut Moise; așa a făcut după tot ce-i poruncise Iehova. 17 În luna întâi a anului al doilea, în prima zi a lunii, a fost așezat Locașul. 18 Moise a așezat Locașul, i-a așezat soclurile, i-a pus scândurile, i-a pus drugii și i-a așezat stâlpii. 19 A întins cortul peste Locaș și a pus acoperirea cortului deasupra, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise. 20 A luat mărturia și a pus-o în chivot, a pus drugii peste chivot și a pus acoperirea chivotului deasupra. 21 A adus chivotul în Locaș și a așezat perdeaua despărțitoare, ca să formeze o învelitoare de protecție înaintea Chivotului Mărturiei, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise. 22 A așezat masa în Cortul Întâlnirii, în partea de miazănoapte a Locașului, dincolo de perdeaua despărțitoare. 23 A pus peste ea pâinea în rând înaintea lui Iehova, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise. 24 A așezat sfeșnicul în Cortul Întâlnirii, în fața mesei, în partea de miazăzi a Locașului. 25 A aprins candelele înaintea lui Iehova, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise. 26 A așezat altarul de aur în Cortul Întâlnirii, înaintea perdelei despărțitoare. 27 A făcut să ardă tămâia pe el, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise. 28 A așezat perdeaua la intrarea în Locaș. 29 Altarul arderilor de tot l-a așezat înaintea intrării în Locaș, în Cortul Întâlnirii, și a adus pe el arderea de tot și jertfa de mâncare, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise. 30 A așezat suportul cu lighean între Cortul Întâlnirii și altar și a pus acolo apă pentru spălare. 31 Moise, Aaron și fiii lui își spălau mâinile și picioarele în el. 32 Când intrau în Cortul Întâlnirii și când se apropiau de altar, se spălau, așa cum îi poruncise Iehova lui Moise. 33 A așezat curtea de jur împrejurul Locașului și al altarului și a pus perdeaua la intrarea în curte; și Moise a terminat lucrarea. 34 Norul a acoperit Cortul Întâlnirii și slava lui Iehova a umplut Locașul. 35 Moise nu putea intra în Cortul Întâlnirii, pentru că norul se odihnea peste el și slava lui Iehova umplea Locașul. 36 Când se ridica norul de deasupra Locașului, fiii lui Israel porneau în toate călătoriile lor. 37 Dar dacă norul nu se ridica, nu porneau până în ziua în care se ridica. 38 Căci norul lui Iehova era peste Locaș ziua și noaptea era foc peste el, înaintea ochilor întregii case a lui Israel, în toate călătoriile lor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu