Cartea Eclesiastul (complet)

 Eclesiastul 1

1 Cuvintele Predicatorului (ebr. Koheleth, vorbitor public la adunări, învățător public în adunări), fiul lui David, regele Ierusalimului. 2 Deșertăciunea deșertăciunilor, a zis Predicatorul; deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune. 3 Ce folos are omul din toată truda lui pe care o trudește sub soare? 4 O generație merge și o generație vine, dar Pământul dăinuie veșnic. 5 Și Soarele răsare și Soarele apune și tânjește spre locul lui și acolo răsare. 6 Se duce spre miazăzi (sus) și se învârte spre miazănoapte (nord); vântul se învârte și se învârte și vântul se întoarce la ocolirile (ciclurile) lui. 7 Toate râurile se varsă în mare, dar marea nu se umple; în locul unde curg râurile, acolo se duc mereu. 8 Toate lucrurile sunt obositoare și nimeni nu le poate spune; ochiul nu se satură de ce vede și urechea nu se umple de ce aude. 9 Ce a fost, aceea va fi și ce s-a făcut, aceea se va face și nu este nimic nou sub Soare. 10 Există un lucru despre care [cineva] va zice: „Iată, este nou!”. A fost deja din veacurile care au fost înainte de noi. 11[Dar] nu există nicio amintire a [generațiilor] trecute, nici cele de mai târziu care vor fi, nu vor avea nicio amintire printre cele care vor fi după ele. 12 Eu sunt Predicatorul; am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 Și mi-am pus inima să cercetez și să caut cu înțelepciune tot ce se face sub cer. Este o sarcină grea pe care Dumnezeu a dat-o fiilor lui Adam ca să se ocupe de ea. 14 Am văzut toate faptele care se fac sub Soare și iată că totul este deșertăciune și apucare de vânt (amăgire, frustrare). 15 Ce este strâmb nu va putea fi îndreptat și ce lipsește nu va putea fi numărat. 16 Am vorbit în mine însumi și am zis: „Iată, am dobândit și am sporit o mare înțelepciune, mai multă decât toți cei ce au fost înaintea mea în Ierusalim”; și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință. 17 Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea, nebunia și prostia; știu că și aceasta este o apucare de vânt. 18 Căci în multă înțelepciune este mult necaz, iar cine își mărește cunoștințele, își mărește suferința.

Eclesiastul 2 

1 Am zis în inima mea: „Vino, să te ademenesc cu bucurie și voi experimenta plăcerea!” Și iată, și aceasta era deșertăciune. 2 Despre râs, am zis: „Este nebunie”; și despre bucurie, „Ce-mi folosește aceasta?” 3 Am căutat în inima mea să-mi îndulcesc trupul cu vin și inima mea s-a purtat cu înțelepciune și s-a agățat de nebunie, până când voi vedea ce este mai bine pentru fiii lui Adam să facă sub ceruri, după numărul zilelor vieții lor. 4 Mi-am făcut lucrări mărețe; mi-am zidit case și mi-am sădit vii. 5 Mi-am făcut grădini și livezi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. 6 Mi-am făcut iazuri cu apă, ca să ud din ele o pădure cu copaci crescuți. 7 Mi-am luat robi și roabe și am avut robi născuți ai casei; am avut și vite și turme, mai multe decât toți cei ce fuseseră înaintea mea la Ierusalim. 8 Am strâns argint și aur și comorile regilor și ale guvernatorilor; Mi-am procurat tot felul de cântăreți și cântărețe, și desfătarea fiilor lui Adam, un harem de femei. 9 Astfel am devenit mare și am crescut mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea mea în Ierusalim; și totuși înțelepciunea mea a rămas cu mine. 10 Și tot ce au dorit ochii mei nu i-am lipsit; nu mi-am lipsit inima de nicio bucurie, ci inima mea s-a bucurat de toată munca mea și aceasta a fost partea mea din toată munca mea. 11 Apoi m-am uitat la toate faptele pe care le-au făcut mâinile mele și la munca pe care am trudit-o să o fac și iată că toate sunt deșertăciuni și zădărnicii și nu este niciun profit sub soare. 12 Și m-am uitat la înțelepciune și nebunie și prostie, căci ce va face omul care va veni după rege, din ceea ce e făcut deja? 13 Și am văzut că înțelepciunea are un avantaj față de nebunie, cum este avantajul luminii față de întuneric. 14 Înțeleptul are ochi în cap, dar nebunul umblă în întuneric, și știu și eu că tuturor li se întâmplă la fel. 15 Și mi-am zis: „Cum se întâmplă cu nebunul, așa se va întâmpla și mie, de ce am devenit mai înțelept?” Și mi-am zis că și aceasta este o deșertăciune. 16 Căci nu există nicio amintire a înțeleptului, nici a nebunului, pentru totdeauna, fiindcă în zilele care vor veni, totul este uitat. Și cum va muri înțeleptul așa și nebunul. 17 De aceea am urât viața, căci fapta care s-a făcut sub soare mă întrista, căci totul este deșertăciune și apucare de vânt. 18 Și am urât toată munca mea pe care am trudit-o sub soare, ca să o las omului care va fi după mine. 19 Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? El va stăpâni peste toată munca mea pe care am trudit-o și cu înțelepciunea pe care am dobândit-o sub soare; și aceasta este deșertăciune. 20 Și am început să-mi las inima deznădejdii de toată truda pe care am ostenit-o sub soare. 21 Căci este un om care se ostenește cu înțelepciune, cu cunoștință și cu cinste, și unui om care nu s-a ostenit pentru ea i-o dă ca parte. Și aceasta este deșertăciune și un mare rău. 22 Căci ce câștigă omul din toată truda lui și din zdrobirea inimii lui pe care o trudește sub soare? 23 Căci toate zilele lui sunt dureri și ocupația lui este necaz; chiar și noaptea inima lui nu se odihnește; și aceasta este deșertăciune. 24 Nu este oare bine pentru om să mănânce, să bea și să se bucure de munca lui? Și aceasta am văzut că este din mâna lui Dumnezeu. 25 Căci cine va mânca și se va desfăta mai mult ca mine? 26 Căci omului plăcut Lui i-a dat înțelepciune, cunoștință și bucurie, dar păcătosului i-a dat o îndeletnicire să strângă și să adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu; și aceasta este deșertăciune și apucare de vânt.

Eclesiastul 3

1 Fiecare lucru are un timp hotărât și este un timp pentru fiecare lucru de sub cer. 2 Este un timp să naști și un timp să mori; este un timp să plantezi și un timp să smulgi din rădăcini ce ai sădit. 3 Este un timp să ucizi și un timp să vindeci; este un timp să zdrobești și un timp să zidești. 4 Este un timp să plângi și un timp să râzi; este un timp să arunci pietre și un timp să aduni pietre; este un timp să îmbrățișezi și este un timp să te abții de la îmbrățișare. 6 Este un timp să cauți și un timp să pierzi; este un timp să păstrezi și un timp să arunci. 7 Este un timp să rupi și un timp să coși; este un timp să taci și un timp să vorbești. 8 Este un timp să iubești și un timp să urăști; este un timp pentru război și un timp pentru pace. 9. Ce folos are cel care lucrează din ceea ce se trudeşte? 10. Am văzut ce îndeletnicire a dat Dumnezeu fiilor lui Adam, ca să se chinuiască în ea. 11 El a făcut toate lucrurile frumoase la vremea lor; și veșnicia lumii a pus-o în inimile lor, măcar că omul nu pătrunde creația pe care a făcut-o Dumnezeu, de la început până la sfârșit. 12 Știam că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure și să facă bine în tot timpul vieții lor. 13 Și tot așa, oricărui om care mănâncă și bea și se bucură de bine în toată munca lui, îi este un dar de la Dumnezeu. 14 Știam că tot ce a făcut Dumnezeu, va fi pentru totdeauna; nu putem adăuga la el, nici nu putem scădea din el; și Dumnezeu a făcut astfel încât ei să se teamă de El. 15 Ce a fost este deja și ce este să fie, a fost deja; și Dumnezeu însemnează privitor la ce a trecut. 16 Și am văzut sub soare, că în locul dreptății, este nelegiuire, și în locul dreptății, este nelegiuire. 17 Mi-am zis: „Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel rău, căci este un timp pentru fiecare lucru și pentru fiecare faptă.” 18 Mi-am zis: „Aceasta este din cauza fiilor lui Adam, ca Dumnezeu să le lămurească, ca să vadă că sunt ca niște fiare ei înșiși. 19 Căci ce se întâmplă pentru fiii lui Adam se întâmplă și pentru fiare - li se întâmplă același lucru - cum este moartea unuia așa este moartea celuilalt, și toți au un singur duh, și superioritatea omului față de fiare este nimic, căci totul este deșertăciune. 20 Toți merg într-un singur loc; toți au ieșit din țărână și toți se întorc în țărână. 21 Cine știe că duhul fiilor lui Adam este cel care se suie în sus și duhul fiarei este cel care coboară jos, pe pământ? 22 Și am văzut că nu este nimic mai bun decât ca omul să se bucure de faptele sale, căci aceasta este partea lui, căci cine îl va aduce să vadă ce va fi după el?”

Eclesiastul 4

1 M-am întors și am văzut pe toți cei asupriți sub soare; și iată lacrimile celor asupriți, și pe ei nu au cine să-i consoleze; și din mâna asupritorilor lor vine puterea, dar pe ei nu au cine să-i consoleze. 2 Eu îi laud pe morții care au murit mai mult decât pe cei vii care sunt încă în viață. 3 Și mai bun decât amândoi este cel ce n-a fost încă, cel ce n-a văzut faptele rele care se fac sub soare. 4 Am văzut toată truda și toată isprava muncii, care este invidia omului față de prietenul său; și aceasta este deșertăciune și frustrare. 5 Nebunul își împreunează mâinile și își mănâncă propria carne. 6 Mai bine este o mână de odihnă decât două mâini de trudă și apucare de vânt. 7 M-am întors și am mai văzut o deșertăciune sub soare: 

8 Este unul și nu este al doilea; ba chiar n-are nici fiu, nici frate și nu există sfârșit la toată munca lui; ochiul lui nu este sătul de bogăție. Și zice: Pentru cine mă trudesc eu și îmi lipsesc sufletul de plăceri? Și aceasta este deșertăciune și o nenorocire. 9 Doi sunt mai buni decât unul, căci au o răsplată bună pentru munca lor. 10 Căci dacă cad, unul își va ridica prietenul, dar vai de cel ce cade și n-are al doilea care să-l ridice. 11 Mai mult, dacă doi se culcă, se vor încălzi, dar cum se va încălzi unul? 12 Și dacă un om îl învinge pe unul, cei doi se vor împotrivi lui și o frânghie cu trei fire nu se va rupe repede. 13 Mai bine un copil sărac și înțelept decât un rege bătrân și nebun, care nu mai știe să primească îndrumări. 14 Căci ​​din închisoare a ieșit să domnească și chiar în regatul lui se smerește. 15 Am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare și pe acest al doilea care se va ridica în locul lui. 16 Fără sfârşit era tot poporul, pentru toți cei care au fost înaintea lor; Nici cei din urmă nu se vor bucura împreună cu el, căci și aceasta este deșertăciune și apucare de vânt.

Eclesiastul 5

1Fii atent la picioarele tale când intri în Casa lui Dumnezeu și fii gata să asculți, mai degrabă decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu știu că fac răul. 2 Nu te grăbi cu gura ta și nu te grăbi ca inima ta să rostească un cuvânt pripit înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu ești pe pământ; de aceea, să-ți fie puține cuvinte. 3 Căci un vis vine cu multă grijă și glasul nebunului cu multe cuvinte. 4 Când rostești o făgăduință lui Dumnezeu, nu întârzia să o împlinești, căci El nu-și găsește plăcerea în nebuni; împlinește ce faci. 5 Mai bine este să nu făgăduiești decât să faci o făgăduință și să nu o împlinești. 6 Nu lăsa gura ta să-ți aducă păcat trupului și nu spune înaintea mesagerului că te-ai pripit; de ​​ce s-ar mânia Dumnezeu pe glasul tău și ar nimici lucrarea mâinilor tale? 7 Căci din mulțimea grijilor se nasc visele, și deșertăciunile din pricina multor cuvinte. Teme-te numai de Dumnezeu. 8 Dacă vezi asuprirea săracilor și lipsirea de judecată și de dreptate în țară, nu te mira de aceasta, căci cel mai mare veghează peste cei mari și Cel Preaînalt veghează peste ei. 9 Și măreția țării stă cu totul în acesta: ca regele să fie prețuit în țară. 10 Cine iubește argintul nu se va sătura de argint, și nici cine iubește mulțimea bogățiilor; și aceasta este deșertăciune. 11 Cu sporul bunătăților, se înmulțesc și cei ce le mănâncă; și care este folosul stăpânului lor, decât să le vadă cu ochii lui? 12 Somnul lucrătorului este dulce, fie că mănâncă puțin, fie că mănâncă mult, dar îndestularea bogatului nu-l lasă să doarmă. 13 Există un rău greu pe care l-am văzut sub soare: bogățiile păstrate de stăpânul lor spre răul său. 14 Și dacă aceste bogății se pierd din cauza unui plan rău și va naște un fiu, acesta nu va avea nimic în mână. 15 Așa cum a ieșit din pântecele mamei sale, așa gol se va întoarce și va pleca, așa cum a venit, și nu va duce nimic din truda lui, ca să ia în mână. 16 Și acesta este un rău grav: așa cum a venit, așa va merge și el. Și ce folos are el dacă trudește după vânt? 17 Toate zilele lui mănâncă în întuneric și are mult necaz, boală și mânie. 18 Iată ce am văzut: este bine și este frumos să mănânce și să bea și să se bucure de toate ostenelile pe care le trudește sub soare, în numărul zilelor vieții lui pe care i le-a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea lui. 19 De asemenea, orice om căruia Dumnezeu i-a dat bogății și averi și i-a dat puterea să mănânce din ele, să-și ia partea și să se bucure de osteneala lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Să-și aducă aminte că zilele vieții lui nu sunt multe, iar Dumnezeu este o mărturie a bucuriei inimii lui.

Eclesiastul 6

1 Există un rău pe care l-am văzut sub soare și care este foarte răspândit printre oameni.

2 Omul căruia Dumnezeu îi dă bogății, proprietăți și cinste, și sufletului său nu-i lipsește nimic din tot ce-și dorește, dar Dumnezeu nu-i dă puterea să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă, aceasta este deșertăciune și o boală gravă. 3 Dacă un om ar naște o sută de fii și ar trăi mulți ani și ar avea mult în zilele anilor săi, dar sufletul lui nu se va sătura de tot binele și nici nu va avea parte de înmormântare, zic că cel născut mort este mai bun decât el. 4 Căci ​​vine în deșertăciune și merge în întuneric, și numele lui este acoperit în întuneric. 5 Ba mai mult, el n-a văzut soarele și n-a cunoscut; acesta are mai mult bine decât acela. 6 Și chiar dacă ar trăi de două ori o mie de ani și n-ar fi simțit nicio plăcere, nu se duc oare toți la un loc? 7 Toată munca omului este pentru gura lui și pofta sufletului nu este încă săturată? 8 Căci, care este avantajul celui înțelept față de cel nebun? Ce are mai puțin săracul care știe să se înțeleagă cu cei vii? 9 Mai bine este ce vede cu ochii lui decât ce-i potolește pofta; și aceasta este deșertăciune și apucare de vânt. Ce este omul se cunoaşte după numele care i s-a dat demult: se ştie că este din pământ, şi nu poate să se judece cu Cel ce este mai tare decât el. 11 Căci multe lucruri sporesc deșertăciunea; ce-i va rămâne omului? 12 Căci cine știe ce este bine pentru om în timpul vieții lui, după numărul zilelor vieții lui de deșertăciune, dacă le face ca umbra? Căci cine îi va spune omului ce va fi după el sub soare?

Eclesiastul 7

1 Mai mult prețuiește un nume bun decât untdelemnul cel bun și ziua morții decât ziua nașterii cuiva. 2 Mai bine este să mergi într-o casă de jale decât să mergi într-o casă de ospăț, căci acesta este sfârșitul oricărui om și cel viu își va pune la inimă asta. 3 Mai bine este supărarea decât râsul, căci cu o față mâhnită inima se va bucura. 4 Inima înțelepților este într-o casă de jale, dar inima nebunilor este într-o casă de bucurie. 5 Mai bine este să auzi mustrarea unui înțelept decât să auzi cântecul nebunilor. 6 Căci ca vuietul spinilor sub oală, așa este râsul nebunului și și acesta este deșertăciune. 7 Căci batjocura îl face pe înțelept nebun și îi distruge priceperea, care este un dar. 8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bun este cel răbdător cu duhul decât cel trufaș cu duhul. 9 Nu te grăbi să te mânii, căci mânia zace în sânul nebunilor. 10 Nu zice: „Cum se face că zilele de dinainte au fost mai bune decât acestea?” Căci nu din înțelepciune ai întrebat despre asta. 11 Înțelepciunea este bună ca o moștenire și este de folos celor ce văd soarele. 12 Căci cine este la umbra înțelepciunii este la umbra argintului și avantajul cunoașterii este că înțelepciunea dă viață celui ce o posedă. 13 Vezi lucrarea lui Dumnezeu, căci cine poate îndrepta ce a strâmbat El? 14 În ziua fericirii, fii printre cei fericiți și în ziua necazului, cugetă: Dumnezeu a făcut una potrivită cu cealaltă, pentru ca omul să nu mai descopere nimic după el. 15 Am văzut toate în zilele deșertăciunii mele: este un om drept care piere în dreptatea lui și este un om rău care trăiește mult în răutatea lui. 16 Nu fi prea drept și nu fi prea înțelept; De ce să-ți aduci pustiirea asupra ta? 17 Nu fi prea rău și nu fi nebun; de ce să mori înainte de vreme? 18 Este bine să apuci aceasta și nici de cealaltă să nu-ți retragi mâna, căci cine se teme de Dumnezeu va scăpa de toate. 19 Înțelepciunea dă putere celui înțelept mai mult decât zece domnitori care sunt în cetate. 20 Căci nu este niciun om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască. 21 Nu lua aminte la toate cuvintele pe care le spun ei, ca să nu-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te. 22 Căci inima ta știe că de multe ori și tu ai blestemat pe alții. 23 Toate acestea le-am încercat cu înțelepciune; am zis: „Voi deveni înțelept!”, dar era departe de mine. 24 Cu mult mai departe decât poate fi și foarte adânc, cine o poate găsi? 25 Mi-am îndreptat inima ca să cunosc, să cercetez și să caut înțelepciunea și priceperea lucrurilor și să cunosc răutatea nebuniei, nechibzuința și nebunia. 26 Și am găsit mai amară decât moartea femeia a cărei inimă este din curse și mreje, mâinile ei sunt lanțuri; oricine este bun înaintea lui Dumnezeu va scăpa de ea și un păcătos va fi prins de ea. 27 Iată, am găsit aceasta, a zis Eclesiastul, adăugând una la alta ca să aflu rostul. 28 Pe care sufletul meu le căuta totuși, dar nu le-am găsit; am găsit un om din o mie, dar o femeie dintre toți aceștia n-am găsit. 29 Iată, numai aceasta am găsit, căci Dumnezeu a făcut omul drept, dar ei au căutat multe uneltiri.

Eclesiastul 8

1Cine este ca înțeleptul și cine cunoaște sensul unui lucru? Înțelepciunea omului îi face fața strălucitoare și asprimea feței sale se schimbă. 2 Eu sunt gata să păzesc porunca regelui și jurământul lui Dumnezeu. 3 Nu te grăbi să te îndepărtezi de la el și nu te opri în vreun lucru rău, căci tot ce vrea el va face. 4 Căci ​​cuvântul regelui este legea și cine îi va zice: „Ce faci?” 5 Cine păzește porunca nu va cunoaște nimic rău, iar inima înțeleptului cunoaște timpul și dreptatea. 6 Căci orice dorință are vremea și judecata ei, când răutatea omului este mare asupra lui. 7 Căci el nu știe ce va fi, căci cum se va întâmpla, cine îi va spune? 8 Nimeni nu stăpânește voința ca să-și păstreze duhul și nu există hotărâre în ziua morții; nici nu este izbăvire în război, nici răutatea nu-l va mântui pe cel ce o practică. 9 Am văzut toate acestea și mi-am îndreptat inima la toate lucrările care se fac sub soare, o vreme când un om domnea peste un alt om pentru propriul său rău. 10 Și am văzut pe cei răi îngropați cu cinste, și cei drepți venind și plecând din locul Celui Sfânt, vor fi uitați în cetatea unde au făcut așa; și aceasta este deșertăciune. 11 Pentru că osânda faptei rele nu se execută repede; de ​​aceea inima copiilor oamenilor este încurajată să facă rău. 12 Căci un păcătos face rău o sută de ori, și El îi dă o prelungire; dar știu și că este bine pentru cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că se tem de El. 13 Dar cel rău nu va fi bine și nu-și va lungi zilele ca umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu. 14 Există deșertăciune care se face pe pământ: există oameni drepți cărora li se întâmplă faptele celor răi și există oameni răi cărora li se întâmplă faptele celor drepți; am spus că și aceasta este deșertăciune. 15 Și am lăudat bucuria, căci nu este nimic mai bun pentru om sub soare decât să mănânce, să bea și să se veselească și ca aceasta să-l însoțească în munca lui, în zilele vieții lui pe care i le-a dat Dumnezeu sub soare. 16 Când mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să văd cum se face pe pământ, căci nici ziua, nici noaptea nu vedeam somnul cu ochii - 17 Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu, căci omul nu poate înțelege lucrarea care se face sub soare, pentru că, deși omul se ostenește să o caute, nu o va înțelege și, chiar dacă înțeleptul pretinde că o cunoaște, nu o va înțelege.

Eclesiastul 9

1 Mi-am pus în minte toate acestea și am înțeles că cei drepți și înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu; nici dragostea, nici ura, omul nu le cunoaște; totul este înaintea lor. 2 Toate lucrurile le vin așa cum le vin tuturor; aceeași soartă este pentru cel drept și pentru cel rău, pentru cel bun și pentru cel curat și pentru cel necurat, pentru cel care jertfește și pentru cel care nu jertfește; păcătosul este ca cel bun; cel care jură este ca cel care se teme de jurământ. 3 Acesta este cel mai rău lucru dintre toate câte se fac sub soare: toate au aceeași soartă; și inima fiilor oamenilor este plină de răutate și nebunie este în inima lor cât timp trăiesc, iar după aceea merg la morți. 4 Căci ​​cine se alătură tuturor celor vii are nădejde, căci mai bine este pentru un câine viu decât pentru un leu mort. 5 Cei vii știu că vor muri, dar morții nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, pentru că amintirea lor este uitată. 6 Și dragostea lor, precum și ura lor, precum și mânia lor au fost deja pierdute și nu mai au parte deloc la tot ce se face sub soare. 7 Du-te, mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inimă veselă, căci Dumnezeu ți-a primit faptele. 8 Veșmintele tale să fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap. 9 Bucură-te de viață cu soția pe care o iubești, în toate zilele vieții tale de deșertăciune, pe care ți-a dat-o El sub soare, în toate zilele deșertăciunii tale, căci aceasta este partea ta în viață și în truda ta pein care te ostenești sub soare. 10 Tot ce găsește mâna să facă, fă cu hotărâre, căci nu este nici faptă, nici socoteală, nici cunoștință, nici înțelepciune în Locuința Morților, unde te duci. 11 M-am întors și am văzut sub soare că izbânda nu este a celor rapizi, nici războiul nu este a celor puternici; nici înțelepții n-au pâine, nici pricepuții n-au bogății, nici cei pricepuți n-au favoare, căci timpul și soarta îi vor ajunge pe toți. 12 Căci omul nu-și cunoaște vremea, ca peștii prinși într-o cursă vicleană și ca păsările prinse în laț; ca ei, așa sunt și fiii oamenilor prinși în vremea nenorocirii, când aceasta cade peste ei pe neașteptate. 13 Și aceasta am văzut sub soare ca înțelepciune și mi s-a părut mare. 14 Era o cetate mică, cu puțini locuitori în ea; și un rege mare a venit asupra ei, a înconjurat-o și a zidit întărituri mari împotriva ei. 15 Și s-a găsit în ea un om sărac și înțelept, care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui, dar nimeni nu și-a amintit de acel om sărac. 16 Și am zis: „Înțelepciunea este mai bună decât puterea, dar înțelepciunea săracului este disprețuită și cuvintele lui nu sunt ascultate.” 17 Cuvintele înțelepților se aud mai încet decât strigătele unui conducător peste nebuni. 18 Înțelepciunea este mai bună decât armele, dar un singur păcătos distruge mult bine.

Eclesiastul 10

1 Muștele moarte fac untdelemnul celui care face parfumuri să pute și să fermenteze; tot așa puțină nebunie întrece înțelepciunea și onoarea. 2 Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului este la stânga lui. 3 De asemenea, pe drum, când merge nebunul, îi lipsește priceperea și spune tuturor că este un nebun. 4 Dacă duhul stăpânitorului se ridică peste tine, nu te îndepărta de locul tău, căci stăpânirea de sine alina păcatele mari. 5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o rătăcire care iese dinaintea stăpânitorului: 6 Nebunia este așezată la înălțimi mari, iar bogățiile stau pe un loc jos. 7 Am văzut sclavi pe cai și comandanți mergând ca sclavii pe pământ. 8 Cine sapă o groapă poate cădea în ea, iar cine sparge un gard, îl poate mușca un șarpe. 9 Cine sparge pietre se va răni de ele, iar cine despică lemne se va lovi de ele. 10 Dacă fierul este tocit și nu i-a ascuțit lama, acesta întărește puterile, dar înțelepciunea are un avantaj mai mare. 11 Dacă șarpele mușcă, este pentru că nu a putut fi vrăjit și nu este de niciun folos pentru cel care are descântecul. 12 Cuvintele gurii înțeleptului sunt plăcute, dar buzele nebunului îl vor distruge. 13 Începutul cuvintelor gurii lui este o nebunie, iar sfârșitul vorbirii lui este o nebunie cumplită. 14 Și nebunul vorbește mult; măcar că omul nu știe cum va fi și ce va fi după el; cine îi va spune? 15 Treaba nebunului îl obosește, căci nu știe să se ducă în cetate. 16 Vai de tine, țară al cărei rege este un copil și comandanții tăi benchetuiesc de dimineață! 17 Norocoasă ești tu, țară al cărei rege este fiu de nobili și comandanții tăi mănâncă la vremea potrivită, pentru putere și nu se dau la băutură 18 Prin leneviri se lasă grinda, și prin lenea mâinilor, în casă va picura. 19 La ocazii de bucurie se face un ospăț, vinul înveselește pe cei vii, iar banii răspund la orice. 20 Să nu blestemi pe rege nici măcar în gândul tău, nici în dormitoarele tale să nu blestemi pe înstărit, căci pasărea cerului va purta glasul și viețuitoarele înaripate vor spune lucrul.

Eclesiastul 11

1 Trimite-ți pâinea pe fața apei, căci după multe zile o vei găsi. 2 Dă o parte la șapte și chiar la opt, căci nu știi ce rău va fi pe pământ. 3 Dacă norii sunt plini de ploaie, o vor vărsa pe pământ; iar dacă un copac cade la sud sau la nord, acolo va rămâne copacul. 4 Cine așteaptă după vânt nu va semăna și cine se uită la nori nu va secera. 5 Așa cum nu știi care este calea vântului, ori oasele în pântecele celei însărcinate, tot așa nu vei cunoaște lucrarea lui Dumnezeu, care le face toate. 6 Dimineața seamănă-ți sămânța și seara nu-ți opri mâna, căci nu știi care va reuși, aceasta sau acela, sau dacă amândouă vor fi la fel de bune. 7 Și lumina este dulce și este plăcut pentru ochi să vadă soarele. 8 Căci dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure de toți anii săi și să-și aducă aminte de zilele întunecate, căci vor fi multe; tot ce i se întâmplă este deșertăciune. 9 Bucură-te, tinere, în copilăria ta și lasă-ți inima să te înveselească în zilele tinereții tale și umblă pe căile inimii tale și pe înțelesul ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea Dumnezeu te va aduce la judecată. 10 Și îndepărtează mânia din inima ta și îndepărtează răul din trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune.

Eclesiastul 12

1 Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele rele și înainte de anii în care vei zice: „Nu am nicio plăcere în ei!” 2 Înainte ca soarele, lumina, luna și stelele să se întunece și norii să se întoarcă după ploaie, 3 În ziua în care păzitorii casei (mâinile) vor tremura, și oamenii viteji (picioarele) vor fi încovoiați, și cei care măcină (dinții) vor înceta, pentru că s-au împuținat, și cei ce se uită pe ferestre (ochii) se vor întuneca, 4 Ușile (buzele) vor fi închise în stradă, când se va potoli vuietul morii, și când te vei trezi la ciripitul păsării și toate cântărețele (sunetele) vor fi înăbușite. 5 De asemenea, din locurile înalte te vei teme și îți va fi groază pe drum, și migdalul va înflori, și lăcusta se va târî, și pofta va pieri, căci omul se duce la casa lui veșnică și cei care bocesc umblă pe stradă. 6 Înainte să se rupă funia de argint, înainte ca fântâna de aur să se sfărâme, înainte ca urciorul să se spargă la izvor și înainte ca roata să cadă ruptă în fântână. 7 Și țărâna să se întoarcă în pământ așa cum era, și duhul să se întoarcă la Dumnezeu, care l-a dat. 8 „Deșertăciunea deșertăciunilor”, a zis Eclesiastul; „toate sunt deșertăciuni.” 9 Și mai mult decât acestea, Eclesiastul era înțelept, el a învățat și știința poporului; a ascultat și a cercetat, a stabilit multe proverbe. 10 Eclesiastul a căutat să găsească cuvinte desfătătoare și cuvinte adevărului scrise cum se cuvine. 11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe, ca niște cuie bine bătute cu vârfuri mari, date de un singur păstor. 12 Și ia seama la mai multe decât ei, fiule, căci a scrie multe cărți nu are sfârșit și a studia mult este o oboseală a trupului. 13 Sfârșitul acestui lucru, după ce ai auzit tot ce ai auzit, teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui, căci acesta este pentru tot omul. 14 Dumnezeu va aduce la judecată orice faptă, fie bună, fie rea.