Cartea Învăţătorului (Eclesiastul) (mostră)

Eclesiastul

Capitolul 1


1 Cuvintele Predicatorului (ebr. Koheleth, vorbitor public la adunări, învățător public în adunări), fiul lui David, regele Ierusalimului. 2 Deșertăciunea deșertăciunilor, a zis Predicatorul; deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune. 3 Ce folos are omul din toată truda lui pe care o trudește sub soare? 4 O generație merge și o generație vine, dar Pământul dăinuie veșnic. 5 Și Soarele răsare și Soarele apune și tânjește spre locul lui și acolo răsare. 6 Se duce spre miazăzi (sus) și se învârte spre miazănoapte (nord); vântul se învârte și se învârte și vântul se întoarce la ocolirile (ciclurile) lui. 7 Toate râurile se varsă în mare, dar marea nu se umple; în locul unde curg râurile, acolo se duc mereu. 8 Toate lucrurile sunt obositoare și nimeni nu le poate spune; ochiul nu se satură de ce vede și urechea nu se umple de ce aude. 9 Ce a fost, aceea va fi și ce s-a făcut, aceea se va face și nu este nimic nou sub Soare. 10 Există un lucru despre care [cineva] va zice: „Iată, este nou!”. A fost deja din veacurile care au fost înainte de noi. 11[Dar] nu există nicio amintire a [generațiilor] trecute, nici cele de mai târziu care vor fi, nu vor avea nicio amintire printre cele care vor fi după ele. 12 Eu sunt Predicatorul; am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 Și mi-am pus inima să cercetez și să caut cu înțelepciune tot ce se face sub cer. Este o sarcină grea pe care Dumnezeu a dat-o fiilor lui Adam ca să se ocupe de ea. 14 Am văzut toate faptele care se fac sub Soare și iată că totul este deșertăciune și suflare în vânt (amăgire, frustrare). 15 Ce este strâmb nu va putea fi îndreptat și ce lipsește nu va putea fi numărat. 16 Am vorbit în mine însumi și am zis: „Iată, am dobândit și am sporit o mare înțelepciune, mai multă decât toți cei ce au fost înaintea mea în Ierusalim”; și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință. 17 Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea, nebunia și prostia; știu că și aceasta este o suflare în vânt. 18 Căci în multă înțelepciune este mult necaz, iar cine își mărește cunoștințele, își mărește suferința.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cartea Rut (complet)

Numele lui Dumnezeu, „Iehova”, în Creştinătate

Epistola Către Evrei (mostră)