Cartea profetului Habacuc (complet)

Habacuc 1

1 Povara pe care a văzut-o Habacuc, profetul. 2 Până când, Iehova, voi striga către Tine, fără s-asculţi? Chiar dacă îți strig: „Violență!” Cu toate acestea, nu salvezi. 3 De ce mă faci să văd nelegiuirea şi necazul? Mă faci să văd asuprirea şi silnicia înaintea mea, şi există ceartă şi dispută apare. 4 Pentru aceasta este fără putere Legea şi niciodată nu iese. Niciodată nu există justiţie, căci cel rău înconjoară pe cel drept, peste care se încasează judecăţi perverse. 5 Aruncaţi-vă ochii printre popoare şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci lucrez la o lucrare în zilele voastre pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar fi povestită! 6 Pentru că, într-adevăr voi ridica pe haldei, popor amanic şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui. 7 Teribil şi îngrozitor este el; numai din el însuşi îşi ia dreptul şi demnitatea lui să continue. 8 Sunt mai iuţi decât leoparzii caii lui - mai sprinteni decât lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede să mânânce. 9 Toţi aceştia cu violenţă vin, cu feţele aranjate din est şi ei adună ca nisipul captivi. 10 De regi îşi bat joc, iar demnitarii sunt un obiect de râs pentru ei. Ei râd de fiecare cetate, apoi adună pământ și o capturează. 11 Apoi se răzgândește și păcătuieşte și comite ofensă atribuind această putere zeului său. 12 Nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri. Iehova, pentru judecată i-ai ridicat pe aceştia, şi Stânca mea, pentru corectare i-ai însemnat! 13 Aşa de puri sunt ochii Tăi că nu pot să vadă răutatea - nu, Tu nu poţi. De ce să priveşti asupra celor care se comportă cu perfidie şi să taci când devorează cel rău o persoană mai dreaptă decât el? 14 Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei care n-are stăpân peste el? 15 Pe toți îi iau, îi prind în plasă și îi adună în plasa lor, astfel se bucură și se înveseleşte. 16 De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase! 17 Pentru aceasta îşi va goli el întruna mreaja şi va înjunghia pe neamuri, fără milă?

Habacuc 2

1 În timpul străjii mele voi sta și mă voi așeza pe turnul de veghere și voi privi să văd ce-mi va spune El și ce voi răspunde când voi fi mustrat. 2 Iehova mi-a răspuns și a zis: „Scrie vedenia și explic-o pe table, ca să se poată citi repede.” 3 Căci va fi o altă vedenie pentru vremea hotărâtă; El va vorbi despre sfârșit și nu va da greș; chiar dacă va zăbovi, așteaptă-o, căci va veni negreșit; nu va zăbovi. 4 Iată, este umflat de mândrie, sufletul lui nu este curat în el, dar cel drept va trăi prin credința lui. 5 Și cu siguranță, cel pe care îl înșală vinul, un om trufaș a cărui locuință nu va dăinui, care și-a lărgit pofta ca locuința morților și este ca moartea și nu se va sătura niciodată, a adunat la sine toate neamurile și a strâns la sine toate popoarele. 6 Nu vor ridica toți aceștia o pildă împotriva lui și o ghicitoare și zice: „Vai de cel ce înmulțește ce nu este al lui! Până când? Și de cel ce se încarcă cu garanțiile luate!” 7 Nu se vor scula deodată cei ce te mușcă și nu se vor trezi cei ce te sperie? Și vei deveni prada lor. 8 Fiindcă ai lepădat multe neamuri, toate popoarele care au mai rămas te vor lepăda, din cauza sângelui omului și a silniciei făcute țării, cetății și tuturor locuitorilor ei. 9 Vai de cel ce face câștiguri rele pentru casa lui, ca să-și facă cuibul pe înălțime și să fie scăpat din mâna celui rău! 10 Tu ai sfătuit rușine pentru casa ta, ca să nimicești multe popoare și ai păcătuit împotriva vieții tale. 11 Căci piatra va striga din zid și lemnul va răspunde din grindă. 12 Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge și întărește o cetate cu nedreptate! 13 Iată, nu vine aceasta de la Iehova al oștirilor? Și popoarele se vor trudi până se vor sătura de foc și neamurile se vor osteni doar de deșertăciune. 14 Căci ​​pământul se va umple de cunoașterea slavei lui Iehova, așa cum apa acoperă fundul mării. 15 Vai de cel ce dă prietenului său să bea, care adaugă veninul său și îl îmbată ca să-i privească goliciunea! 16 Te-ai săturat mai mult de rușine decât de cinste. Și tu bei și te dezvelești. Paharul dreptei lui Iehova se va întoarce asupra ta și rușinea asupra slavei tale. 17 Căci silnicia Libanului te va acoperi și prada vitelor îi va zdrobi, din cauza sângelui omului și a silniciei făcute țării, cetății și tuturor locuitorilor ei. 18 La ce a folosit chipul cioplit, că l-a cioplit făcătorul lui? Un chip turnat și un învățător de minciuni, că făcătorul lucrării sale se încredea în el ca să facă idoli muți? 19 Vai de cel ce zice lemnului: „Trezește-te!”, pietrei mute: „Scoală-te!”. Oare ea va învăța pe alții? Iată, este acoperită cu aur și argint și nu este niciun duh în ea. 20 Dar Iehova este în Templul Său cel sfânt. Să facă să tacă tot pământul înaintea Lui.

Habacuc 3

1 O rugăciune a profetului Habacuc cu privire la greșeli (pe harfă ca la cântecele de jale). 2 Iehova, am auzit vestea despre Tine; m-am temut, Iehova, de fapta Ta. În mijlocul anilor, înviorează-o; în mijlocul anilor, fă să se știe. Adu-ți aminte la mânie ca să ai milă. 3 Dumnezeu a venit din Teman, da, Cel Sfânt din muntele Paran, cu putere veșnică. Slava Lui acoperea cerurile și splendoarea Lui umplea pământul. 4 Și acolo era o strălucire ca lumina; raze ieșeau din mâna Lui și acolo era ascunsă puterea Lui. 5 O ciumă mergea înaintea Lui și scântei ieșeau la picioarele Lui. 6 El S-a oprit și a măsurat pământul; a văzut și a făcut neamurile să rătăcească. Și munții veșnici s-au sfărâmat, dealurile veșnice s-au smerit. Lucrările lumii sunt ale Lui. 7 Din cauza nelegiuirii am văzut corturile Cușanului și s-au cutremurat covoarele țării Midianului. 8 Oare S-a mâniat Iehova pe râuri? Este mânia Ta împotriva râurilor sau furia Ta împotriva mării, de Tu ai călărit pe caii Tăi cu carele Tale de mântuire? 9 Arcul Tău s-a arătat; jurămintele făcute (triburilor) au fost o veșnicie; ca râurile ai despicat pământul. 10 Munții Te-au văzut și s-au cutremurat; ca o viitură de apă a trecut; adâncul și-a dat glasul; ca niște mâini spre cerurile și-a înălțat valurile. 11 Soarele și luna au stat în locuințele lor; se îndreaptă spre lumina săgeților Tale, spre strălucirea fulgerului suliței Tale. 12 Cu mânie călci pământul, cu mânie ai călcat neamurile în picioare. 13 Ai ieșit să-Ți salvezi poporul, să-Ți izbăvești unsul. Ai zdrobit capul casei celui rău, ai scos-o la iveală din temelii până la gât, pentru totdeauna. 14 Ai străpuns capetele hoardelor lui cu propriile lor sulițele lui de război când ei năvăleau ca să mă împrăștie, în bucuria lor, când credeau că puteau devora în ascuns pe nenorocit. 15 Ai călcat în picioare marea cu caii tăi, o grămadă de ape mari. 16 Am auzit, și mi s-au cutremurat măruntaiele, mi-au tremurat buzele de sunetul acesta. Putrezirea mi-a intrat în oase și m-am cutremurat în locul meu, așteptând în liniște într-o zi de necaz, când invadatorul se întoarce. 17 Căci smochinul nu va înflori, nici vița nu va avea rod; rodul măslinului va lipsi și câmpul de grâu nu va da hrană. Oile vor fi nimicite din staul și nu vor mai fi vite în grajduri. 18 Totuși, eu mă voi bucura în Iehova, voi tresălta în Dumnezeul mântuirii mele. 19 Iehova, Domnul, este tăria mea. El mi-a făcut picioarele rapide ca ale cerboaicelor și mă călăuzește pe înălțimile mele. Către dirijor, să cânte melodiile mele la harpă!