Vestea Bună După Ioan
BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU
Vestea Bună După Ioan
Prefaţă la Vestea Bună După Ioan
Câte de fidel ne-a fost transmisă Biblia, Sfânta Scriptură?
Cum au existat Cărţile Vechiului şi Noului Legământ înainte de intervenţiile scribale de modificare?
Cum a existat Noul Testament înainte de corecţiile catolice?
În ce măsură a fost afectat textul biblic?
Se pot reconstitui frazele alterate?
XXXXX
2015, Floreşti – Cluj, România
Având în vedere că trăim într-o lume imperfectă, cât de sigure pot fi uneori sursele considerate foarte demne de încredere -ca de exemplu, Biblia, sfânta Scriptură? Şi având în vedere imperfecţiunea celor ce au tradus sau au copiat Biblia, cât de mult trebuie să ne punem încrederea în traducătorii şi copiştii Bibliei? Sunt ei demni de totală noastră încredere, sau această încredere o datorăm numai lui Dumnezeu şi Fiului său, care ne cer să fim prevăzători?
Cercetătorii manuscriselor Bibliei spun că au existat două tipuri de corecţii ale textului, în ce priveşte Noul Testament. Cineva a corectat un text şi apoi altcineva a recorectat textul la forma iniţială din manuscris, scriind într-o notă următoarele: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
Iată, o acuzaţie foarte de gravă. Un cercetator ateu, pe nume Raoul Vaneigem a numit aceste corecţii ca fiind “corecţiile catolice”. Dar de ce a avut nevoie Biserica Catolică să corecteze manuscrisele Biblice?
Premisă falsă: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa
ceva"
Totuşi, Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament până în zilele noastre. Nota bene: "a permis" nu înseamnă că a fost de acord cu greşelile intenţionate sau nu, care s-au comis. Ce era să facă? Să pună lângă fiecare traducător sau copiator un comitet de îngeri, care să îi dicteze lucrarea?
Iată câteva dovezi în acest sens:
1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întâmplat, secolul II şi III fiind o pepinieră de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformează mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil a falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4. Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O mărturie grăitoare găsim la Eusebius. Un observator şi un comparator atent al manuscriselor nu poate decât să fie de acord cu ce a scris cineva în tema: ”Ceea ce nu reuşim să realizăm astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat şi revizuit pentru a confirma doctrina Bisericii Romane. Renumitul istoric bisericesc Eusebiu îl citează pe Părintele bisericesc Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci când colegii mei creştini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut aşa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri şi au adăugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar şi de cuvântul Domnului Însuşi, atunci când aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".
Un alt loc, ce vorbeşte de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susţinând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această cheştiune, oricine dorește poate să înveţe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, şi să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Şi multe dintre acestea pot fi obţinute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecţiile, cum le numesc ei, care sunt o corupţie, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum şi cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteţi compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, şi le veţi găsi foarte diferite. Dar ce îndrăzneaţa este această infracţiune, ea nu este ca şi cum ei înşişi sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, şi, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înţelepţi decât duhul sfânt, şi în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".
Cum ar trebui verificat acurateţea transmiterii textului Noului Testament?
Prin compararea şi analiza textelor manuscriselor vechi. Analiza textuală comparativă trebuie să includă atât procedurile ştiinţifice, cât şi normele teologice, cerute de Dumnezeu. De ce este necesară?
Un cercetător al Bibliei, a scris următoarele: "Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărţile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, analiza textuală comparativă este necesară pentru a rezolva problemele de variaţie. Alfred E. Housman, un analist al textelor comparate de lucrări clasice, arată că analistii textelor comparate se bazează pe "bunul simţ şi folosirea raţiunii." Pe scurt spus, analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă, care urmăreşte să determine modul [iniţial] de redactare a unui text. Este o ştiinţă pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist şi lecturi, dar este de asemenea o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situaţie."
http://bible-translation.net
Aşadar trebuie să avem cunoştinţa necesară abordării unei asemenea lucrări, care trebuie să fie conectată la Dumnezeu.
Pentru cărţile Noului Legământ, manuscrisele din Categoria I (de “tip alexandrin”) sunt cele mai vechi şi cele mai credibile.
Texte biblice ale Noului Testament din secolul II (manuscrise biblice)
Papirusuri (notate prescurtat P) şi pergamente (notate prescurtat perg. (latina “vellum”)) ce conţin texte biblice ante-niceene (de înainte de Conciliul de la Niceea, 325):
“Papirusul este un material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus, pe care se scria în perioada Antichității, în special în Egipt.” Enciclopedia Libera Wikipedia
“Pergamentul este o piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. A fost folosită odinioară, în loc de hârtie.” E. L. Wikipedia
Până în jurul anului 150, avem următoarele manuscrise biblice scrise pe papirus, pentru comparație:
Până în jurul anului 200, avem următoarele manuscrise biblice scrise pe papirus, pentru comparație:
|
32, 46, 64/67, 66, 77, şi un manuscris scris pe pergament 0189 |
Până în jurul anului 250, avem următoarele manuscrise biblice pentru comparație:
|
1, 4, 5, 9, 12, 15, 20, 22, 23, 27, 28, 29, 30, 39, 40, 45, 47, 49, 53, 65, 70, 75, 80, 87, perg. 0220 |
Până în jurul anului 300, avem următoarele manuscrise biblice pentru comparație:
Până în jurul anului 350, avem următoarele manuscrise biblice pentru comparație:
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_New_Testament_papyri
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_New_Testament_uncials
Despre alfabetul și scrierea din greacă antică
“Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi. Este primul și cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală și fiecare consoană cu semne separate. Începând din secolul II î.Hr. literele grecești au fost folosite și pentru a marca numeralele.” E. L. Wikipedia
„În formele sale clasice și moderne, alfabetul are 24 litere, ordonate de la alfa la omega. Ca latina și chirilica, greaca a avut inițial o singură formă pentru fiecare literă; acesta a dezvoltat cazul distincției între litere cu forma de majuscule și minuscule în paralel cu latina în epoca modernă.” E. L. Wikipedia
Literele alfabetului grec sunt: α (alfa), β (beta), γ (gamma), δ (delta), ε (epsilon), ζ (zeta), η (eta), θ (theta), ι (iota), κ (kappa), λ (lambda), μ (mu), ν (nu), ξ (ksi), ο (omicron), π (pi), ρ (rho), σ și ς (sunt sigma în ambele cazuri, numai că ς se scrie la final de cuvânt pe când σ în celelalte cazuri, ca de exemplu la Ὀδυσσεύς Odysseus), τ (tau), υ (upsilon), φ (phi), χ (chi), ψ (psi), ω (omega).
Transcrierea clasică
pentru α (alfa) este "a", transcrierea modernă "a".
Transcrierea clasică pentru β (beta) este "b", transcrierea modernă
"v".
Transcrierea clasică pentru γ (gamma) este "g", transcrierea modernă
"g".
Transcrierea clasică pentru δ (delta) este "d", transcrierea modernă
"d".
Transcrierea clasică pentru ε (epsilon) este "e", transcrierea
modernă "e".
Transcrierea clasică pentru ζ (zeta) este "z", transcrierea modernă
"z".
Transcrierea clasică pentru η (eta) este "e", transcrierea modernă
"i".
Transcrierea clasică pentru θ (theta) este "th", transcrierea modernă
"th".
Transcrierea clasică pentru ι (iota) este "i", transcrierea modernă
"i".
Transcrierea clasică pentru κ (kappa) este "k", transcrierea modernă
"k".
Transcrierea clasică pentru λ (lambda) este "l", transcrierea modernă
"l".
Transcrierea clasică pentru μ (mu) este "m", transcrierea modernă
"m".
Transcrierea clasică pentru ν (nu) este "n", transcrierea modernă
"n".
Transcrierea clasică pentru ξ (ksi) este "x", transcrierea modernă
"x".
Transcrierea clasică pentru ο (omicron) este "o", transcrierea
modernă "o".
Transcrierea clasică pentru π (pi) este "p", transcrierea modernă
"p".
Transcrierea clasică pentru ρ (rho) este "r", transcrierea modernă
"r".
Transcrierea clasică pentru σ şi ς (sigma) este "s", transcrierea
modernă "s".
Transcrierea clasică pentru τ (tau) este "t", transcrierea modernă
"t".
Transcrierea clasică pentru υ (upsilon) este "y", transcrierea
modernă "y".
Transcrierea clasică pentru φ (phi) este "ph", transcrierea modernă
"f".
Transcrierea clasică pentru χ (chi) este "kh", transcrierea modernă
"ch".
Transcrierea clasică pentru ψ (psi) este "ps", transcrierea modernă
"ps".
Transcrierea clasică pentru ω (omega) este "o", transcrierea modernă
"o".
Prin urmare redarea mai potrivită este "Christos" nu
"Cristos" nici "Hristos", având în vedere că la textul grec
avem litera χ (chi), care în transliterarea clasică este "kh" iar în
cea modernă "ch".
Exegetii celor mai
erudite popoare, englezii si francezii, atunci cand nu redau forma
"Mesia", redau litera "chi" prin "ch", redau
Christ, nu Hrist sau Crist.
A se compara cele mai importante versiuni englezesti si franceze:
Matei 1:1
King James Bible
The book of the generation of Jesus Christ, the son of David, the son of Abraham.
Holman Christian Standard Bible
The historical record of Jesus Christ, the Son of David, the Son of Abraham:
Marcu 1:1
World English Bible
The beginning of the Good News of Jesus Christ, the Son of God.
Young's Literal Translation
A beginning of the good news of Jesus Christ, Son of God.
Matei 1:1
Louis Segond Bible
Généalogie de Jésus-Christ, fils de David, fils d'Abraham.
Martin Bible
Le Livre de la Généalogie de Jésus-Christ, fils de David, fils d'Abraham.
Marcu 1:1
Martin Bible
1Le commencement de l'Evangile de Jésus-Christ, Fils de Dieu;
Louis Segond Bible
Commencement de l'Evangile de Jésus-Christ, Fils de Dieu.
Prin urmare redarea mai potrivită este "Christos" nu "Cristos" nici "Hristos", având în vedere că la textul grec avem litera χ (chi), care în transliterarea clasică este "kh" iar în cea modernă "ch".
Cărțile Noului Legământ
Scrierile atribuite apostolului Ioan
Evanghelia redactată după apostolul Ioan
Autor: Apostolul Ioan
"Ucenicul acesta este cel ce mărturiseşte aceste lucruri şi care le-a scris; şi ştim că mărturia lui este adevărată." Ioan 21:24
Ioan 1:14 şi 1Ioan 1:1 foloseşte acelaşi cuvânt "etheasametha" ("am văzut", "am contemplat"). Aşa ceva nu putea spune decât cineva care a fost personal cu Fiul lui Dumnezeu. Este adevărat că există şi fraze la persoana a doua, în care apostolul Ioan este numit "unul dintre ucenici" (Ioan 13:23), ceea ce arată că evanghelia scrisă de către apostolul Ioan a fost îmbogățită ulterior de către un scrib ce a copiat textul. Întrebarea este, ce texte au mai fost adăugate la textul original, având în vedere că în manuscrisele timpurii nu apar anumite texte, ca de exemplu pericopa cu femeia prinsă în adulter, tulburarea apei de către înger, etc.. De acea trebuie să cercetăm manuscrisele cele mai vechi şi cele mai bune, din prima categorie, ca să putem pronunţa un verdict corect. Nota bene, că la început grecii scriau toate cuvintele cu litere uniforme (numite “unciale”), mai târziu s-au dezvoltat literele mari, “majusculele” şi literele mici “minusculele”, fiind folosite cu câteva secole mai târziu în manuscrisele greceşti (sec. IX). Prin urmare, dacă am fi rămas la acest stil de scriere, Ioan 1:1 ar fi aşa (s-a păstrat ordinea cuvintelor din textul grec): ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος
Ioan 1:1 transliterat, păstrându-se ordinea cuvintelor în propoziție: en archē ēn ho lógos kai ho lógos ēn pros ton theón kai theós ēn ho logos
Ioan 1:1 tradus păstrându-se forma uniformă şi ordinea cuvintelor în propoziție, ca şi în textul original, face ca textul să fie contradictoriu: la început era cuvântul şi cuvântul era cu dumnezeu şi dumnezeu era cuvântul
Dacă textul nu a fost alterat, în cel mai bun caz de interpretare, cel numit “Cuvântul” nu a fost Dumnezeu însuşi ci doar ca Dumnezeu, cineva cu autoritate, ca cei menționați în Exod 7:1, Psalmul 82:6 şi Ioan 10:34. Căci altfel autorul ar fi introdus un al doilea dumnezeu, făcând ca creştinismul să devină politeist. De aceea, nu putem exclude varinata modificării textului; dacă restabilim un cuvânt de legătură ipotetic, textul primeşte un sens logic, necontradictoriu: la început era cuvântul şi cuvântul era cu dumnezeu şi ca dumnezeu era cuvântul
Capitolul I
1. La început era “Cuvântul”, şi “Cuvântul” era cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu era “Cuvântul” (adică Fiul Său). (Trimiteri: Proverbe 30:4, Ioan 14:7-11, Evrei 1:1-3)
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate prin el au apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut. (Trimiteri: Geneza 1:26, Proverbe 8:22-30).
4. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
6. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre “Lumină”, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. N-a fost el “Lumina”, ci acela care să depună mărturie despre “Lumină”.
9. Adevărata “Lumină” este acela care, venind în lume,
luminează pe orice om.
10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu,
13. Care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14. Şi “Cuvântul” a devenit carne şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slava ca a unui singur născut al unui tata, plin de har şi de adevăr.
15. Ioan a mărturisit despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu: Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."
16. Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har;
17. căci Legea a fost data prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Christos.
18. Dumnezeu de nici unul n-a fost văzut vreodată. Singurul născut Fiu, care este la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit, şi a mărturisit: "Eu nu sunt Unsul (Christosul)."
21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti profetul?" Şi el a răspuns: "Nu."
22. Atunci i-au zis: "Cine eşti tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuti?"
23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziţi calea înaintea lui Iehova" cum a zis profetul Isaia." (Trimiteri: Isaia 40:3)
24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei l-au întrebat şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Unsul, nici Ilie, nici prorocul?"
26. Şi răspunzând, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru stă unul, pe care voi nu-l cunoaşteţi.
27. El este acela care vine după mine; eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor."
28. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29. A doua zi, a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!"
30. El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul înaintea mea, căci era înainte de mine.
31. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezând cu apă: ca el să fie arătat lui Israel."
32. Şi Ioan a mărturisit, spunând: "Am văzut duhul coborându-se din cer ca un porumbel; şi a rămas peste el. (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:51)
33. Eu nu-l cunoşteam; dar cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste care vei vedea duhul coborându-se şi rămânând, acela este cel care botează cu duh sfânt.
34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu.
35. Tot în aceeaşi zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu."
37. Cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi au mers după Isus.
38. Şi Isus s-a întors şi, când i-a văzut că merg după el, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei i-au spus: Rabbi (care în traducere înseamnă "învăţătorule"), unde locuieşti?"
39. "Veniţi şi vedeţi", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la el. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi mersese după el.
41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia (care în traducere înseamnă Unsul).
42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei chema Chifa ((sau Petru)) care în traducere înseamnă Stânca.
43. A doua zi, a vrut să se ducă în Galileea; şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după mine!"
44. Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Noi am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege şi despre care au scris prorocii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret.
46. Şi Natanael i-a zis: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi" i-a zis Filip.
47. Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie."
48. "De unde mă cunoşti?" i-a zis Natanael. Isus a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin."
49. Răspunzând, Natanael i-a zis: "Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel!"
50. Isus a răspuns şi i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."
51. Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se pe Fiul omului. (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:32)
Note: În acest capitol asistăm la două corupţii majore, făcute de cei cu tendinţe eretice, care foloseam această evanghelie cu preponderenţă, modificând-o pentru a-şi justifica ideile trimorfice despre Dumnezeu.
La Ioan 1:1c înainte de corupţia textuală este posibil să fi fost "şi ca Dumnezeu a fost Cuvântul", nefiind alt Dumnezeu decât Tatăl (Ioan 17:1-3). Ideea este susţinută de construcţia contextuală şi topica textului grec. Textul se referă la calităţile lui Dumnezeu (la însuşirile lui) care erau şi în Fiul, nu la o poziţie ierarhică (compară cu Ioan 14:7-11).
Iar dacă textul nu este corupt, problema e cum transcriem al doilea cuvânt “dumnezeu”? Oare cel numit “Cuvântul” a fost Dumnezeu însuşi sau doar dumnezeu, cineva cu autoritate, ca cei menționați în Exod 7:1, Psalmul 82:6 şi Ioan 10:34?
Al doilea text este Ioan 1:18 unde în unele manuscrise găsim “unic-născut dumnezeu”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu