Lista numelui lui Dumnezeu în cărţile din Biblie

TRADIŢII UITATE:

NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA

(sigla LXX)

 

Exista Numele lui Dumnezeu în prima traducere greacă, Septuaginta?

 

„Strict vorbind, termenul grecesc κύριος (la fel ca și δεσπότης [un stăpân, un domn] nu este nici o traducere și nici un sinonim exact al Tetragramei ebraice (50). Acesta este un termen substitutiv, un epitet care a devenit substantiv, fiind utilizat în copiile târzii ale Septuagintei (LXX) ca un nume propriu(51). Termenul κύριος nu este un echivalent grecesc pentru יהוה [YHWH] deoarece acest termen este în afara domeniului semantic al termenului ebraic și nu are nici o legătură cu nici una din etimologiile sale. Este evident că dacă κύριος ar fi fost folosit în traducerea originală a Septuagintei, aceasta nu ar fi fost o alegere de traducere binevenită pentru mai bine de două sau trei secole. În toate manuscrisele originale ale Septuagintei, până pe la mijlocul secolului întâi al erei noastre, nu este folosit κύριος, ci forme ebraice sau grecești ale Tetragramei"

 

Files and Information on Early Jewish and Early Christian Copies of Greek Jewish Scriptures:

http://ccat.sas.upenn.edu/rak//earlylxx/jewishpap.html#scrolls

 

Tradiţii uitate:

NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA

(sigla LXX)

"Septuaginta" în latină şi "hebdomateka" în greacă este un cuvânt ce descrie numele unei versiuni a Bibliei, conţinând doar cărţile Vechiului Testament. LXX este o traducere în limba greacă, care derivă din latinescul „șaptezeci”. Prescurtarea şi sigla ei este citată prin "LXX". Este o traducere din secolul al III-lea î.Hr. a Scripturilor ebraice în grecește.

Traducerea Septuagintei a avut loc în oraşul Alexandria, la porunca regelui greco-egiptean Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246 î.Hr.), care a inclus-o în celebra bibliotecă din Alexandria (cea mai mare din antichitate). Biblioteca făcea parte dintr-un compex de cercetare numită Mouseion, proiectat de către Dimitrie de Phalerum, un om de stat atenian exilat care trăia în Alexandria, la curtea lui Ptolemeu I Soter, tatăl lui Ptolemeu II.

Scrisoarea lui Aristeas este cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei şi arată cum regele Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din Ierusalim și i-a cerut să îi trimită traducători. Astfel, au fost aleși câte șase cărturari traducători, din fiecare trib al lui Israel şi trimişi la Alexandria.

Controversa

De-a lungul timpului, mulţi cercetători creştini sau necreştini şi-au pus întrebarea aceasta: cum au redat primii traducători Numele lui Dumnezeu în Septuaginta? Unii, foarte vocali, dar în lipsă clară de dovezi, au fost ferm convinşi că nu. Apoi, când după al doilea război mondial au venit nişte dovezi din Egipt, unii dintre cei care au fost ferm convinşi că Septuaginta nu avea numele lui Dumnezeu în text, s-au supărat foarte tare şi au devenit şi mai vocali. Ei au început să spună că aceste texte sunt falsificate, pentru a se dovedi un lucru neadevărat.

Însă cu timpul au apărut noi şi noi dovezi CĂ NU ESTE VORBA DE NICI UN FALS, ci chiar aşa este.

Iată o listă parţială a manuscriselor biblice LXX greceşti ce conţine Numele Divin în caractere ebraice

Papirusul 8HevXII a, cunoscut şi ca LXX-VTS 10a, Rahlfs 943a este un manuscris al Septuagintei din secolul I AD, având porţiuni cu pasaje din anumite cărţi ale profeţilor. Acestea conțin Numele Divin, numit şi tetragramatonul YHWH, în ebraică יהוה. Versete în cauză sunt: Iona 4:2; Mica 1:1, 3; Mica 4:4, 5, 7; Mica 5:4, 4; Habacuc 2:14, 16, 20; Habacuc 3:9; Țefania 1:3, 14; Zaharia 2:10; Zaharia 1:3, 3, 4; Zaharia 3:5, 6, 7.

Papirusul Oxyrhynchus 3522 cunoscut şi ca P.Oxy.L 3522, Rahlfs 857 datează din primul secol AD şi conține versetele din Iov 42:11-12.

Papyrusul Fouad 266 (LXXP. Fouad Inv. 266; Rahlfs 847, 848 and 940; TM nr: 62290; LDAB id: 3451: VH: 0056) este o copie a cărții Deuteronom. Acest manuscris a copiei Septuagintei datează din sec. I î.H. Textul indică peste 50 menționări a Numelui Divin ebraic YHWH (יהוה), în versetele: 18:5, 5, 7, 15, 16; 19:8, 14; 20:4, 13, 18; 21:1, 8; 23:5; 24:4, 9; 25:15, 16; De 26:2, 7, 8, 14; 27:2, 3, 7, 10, 15; 28:1, 1, 7, 8, 9, 13, 61, 62, 64, 65; 29:4, 10, 20, 29; 30:9, 20; 31:3, 26, 27, 29; 32:3, 6, 19.

Aceste manuscrise vechi – dar şi altele - ale Septuagintei, arată că a existat o tradiţie a redării Numelui Divin, atunci când se traducea textul în limba greacă.

 

Ce înseamnă cuvântul tetragrama şi teonimul ebraic יהוה?

 

Tetragrama

Tetragrama nu este numele lui Dumnezeu, ci un cuvânt care arată câte litere are teonimul în cauză. Teonimul înseamnă numele unui dumnezeu. Teonimul ebraic din patru litere יהוה‎ (transliterat ca YHWH), este numele propriu (personal) al lui Dumnezeu în Biblia ebraică. Cele patru litere ale numelui, scrise și citite de la dreapta la stânga (în ebraică), sunt yod, he, waw și he. Grecii din antichitate au numit acest cuvânt tetragrammaton, deoarece tetragrama înseamnă un cuvânt din patru litere. În sursele din antichitate teonimul יהוה‎ apare şi într-o formă prescurtată, de alint, având doar trei litere, YHW (numit trigrammaton şi care înseamnă un cuvânt din trei litere).

 

Teonimul יהוה

Teonimul יהוה e derivat dintr-un verb care înseamnă „a fi” („sunt”), după cum ni se arată la Exodul 3:14 în care Cel Preaânalt dintre toate fiinţele cereşti își explică numele ca „Ehyeh Asher Ehyeh” (Sunt Cel Ce Sunt). Cuvântul Ehyeh (Sunt) este un verb „imperfect” de la rădăcina HYH care înseamnă „a fi”. Totuşi nu “Ehyeh” este numele lui Dumnezeu, nici „Ehyeh Asher Ehyeh”, ci comprimarea la modul imperfect a acestei fraze în teonimul יהוה‎, care înseamnă ceva mai mult decât “sunt”. Teonimul ebraic יהוה înseamnă “Cel ce a fost şi cel ce va fi” într-un sens etern – conform episcopului Epifanie din Salamina (n. 315 - d. 403), Cipru, la origine evreu palestinian convertit: “Cel care a fost și este și există întotdeauna”.

 

Semnificaţia teonimului יהוה

Cu privire la semnificaţia (înţelesul) numelui lui Dumnezeu din Biblie, există informaţii foarte importante din antichitate, în cărţile scrise de autori creştini de seamă, cum ar fi Clement din Alexandria şi Epifanie de Salamina.

Clement a fost capul Şcolii şi Bibliotecii Creştine din Alexanria, fondată de evanghelistul Marcu. Clement a fost ucenicul lui Pantaenus (cc. 180 AD), iar acesta a fost ucenicul lui Athenagoras (cc. 176). Clement a studiat sub Pantaenus și a fost hirotonit preot de către Papa Iulian al Alexandriei înainte de 189.

Alexandria, din Egipt, a fost un oraş cu o largă populaţie evreiască. Fie creştinii din acest oraş au întrebat evreii din acest oraş - despre ce înseamnă numele lui Dumnezeu, scris în cele patru litere evreieşti şi numită de greci tetragrammaton, fie chiar ei înşişi aveau această informaţie de la creştinii evrei din primul secol.

Aflăm de la Clement din Alexandria, din Stromateis, Cartea III, capitolul 34, două note cu privire la numele lui Dumnezeu:

„34:3 Înăuntrul vălului este ascunsă slujirea preoțească și îi ferește pe cei care lucrează înăuntrul ei de cei care sunt afară. 4 Apoi, este perdeaua de la intrarea în Sfânta Sfintelor; sunt patru stâlpi, sfântul semn al tetradei legămintelor antice (cf. Exodul 27:16; Josephus. Ant. III.6.4) 5 De asemenea, (este) numele tainic cu patru litere (τετράγραμμον=tetragrammaton), care era atașat numai celor cărora sanctuarul interior (adytum) era accesibil și se numeşte Ἰαοὺ” (Iaoú), care este interpretat ca: „Cel ce este și Cel ce va fi” (ὁ ὢν καὶ ὁ ἐσόμενος) 6. Numele lui Dumnezeu conține cele patru litere şi printre greci.”

Clement foloseşte aici o formă prescurtată a numelui, folosită şi în numele teoforice la evrei, ca “Yah (Iah)” sau articulat “Yahú (Iahu)”, grecii neavând litera H, l-au redat ca “Iaou”.

Apoi Clement repetă informaţia încă odată în Stromateis, Cartea V, Capitolul 6:34:

„Acest nume tainic ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi”.

Informaţia aceasta n-a rămas la Clement, ci prin cartea Stromata pe care el a scris-o, a circulat la toţi cei care au citit-o. Aşa a ajuns la Nicetas, Episcopul Heracleei, care citează versetul din Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a, Capitolul 6:34, scrisă în secolul II d.Hr. Apoi, informaţia de la Nicetas trece la Francis Zephyrus, care scrie "Din Catena Despre Pentateuh", publicat în latină, p. 146.

Clement din Alexandria a fost un polific scriitor creştin din secolul II-III (c.150 - c.215) şi a fost citit de mulţi, deci este posibil ca informaţia dată de el despre numele lui Dumnezeu să fi ajuns la multă lume.

Episcopul Epifanie (mort în 404), autorul vestitei enciclopedii a sectelor, numită Panarion, s-a născut în Palestina și și-a petrecut o parte considerabilă a vieții acolo, redă teonimul ca însemnând “Cel care a fost și este și există întotdeauna”.

Epifanie de Salamina (n. 315 - d. 403) a fost un scriitor și prelat creștin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru, la origine evreu palestinian convertit.

O aluzie la semnificaţie numelui lui Dumnezeu întâlnim în textul din Apocalipsa 1:8:

Biblia Ortodoxă, în textul clasic bizantin, redă astfel: "Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul."

 

Conform datelor Enciclopediei Catolice (1910) și a teologului B. D. Eerdmans (1868 – 1948) aflate pe Wikipedia.

 

Teologii creştinii din antichitate cunoşteau numele lui Dumnezeu şi ştiau ce înseamnă.

 

Lista numelui lui Dumnezeu în cărţile din Biblie

 

Geneza: 165

Exodul: 398

Leviticul: 311

Numeri: 396

Deuteronom: 550

Iosua: 224

Judecatori: 175

Ruth: 18

1Samuel: 320

2Samuel: 153

1Regi: 257

2Regi: 277

1Cronici: 175

2Cronici: 384

Ezra: 37

Neemia: 17

Estera: 0

Iov: 32

Psalmi: 695

Proverbe: 87

Eclesiastul: 0

Cântarea Cântărilor: 0

Isaia: 450

Ieremia: 726

Plângerile lui Ieremia: 32

Ezechiel: 434

Daniel: 8

Osea: 46

Ioel: 33

Amos: 81

Obadia: 7

Iona: 26

Mica: 40

Naum: 13

Habacuc: 13

Ţefania: 34

Hagai: 35

Zaharia: 133

Maleahi: 46

-----