„In memoriam” Viorel Raţiu şi Iosif Ladar (Trezirea din Arad (2007), Casa Luminii)

Trezirea din Arad (2007)

(Casa Luminii)

 

„In memoriam”

 

De ce doar Aleluia?

 

 

 

Numele lui Dumnezeu în secolele 1-5 AD

 

În perioada celui de-al Doilea Templu, marele preot chema numele lui Dumnezeu de 10 ori la o sărbătoare anuală, de sărbătoarea Zilei Ispășirii. Și a făcut asta în public. Adică, toată lumea îl auzea, fiindcă erau zece rugăciuni. Deci vorbele Domnului nostru Isus din Matei 6:9, nu ar fi spuse la întâmplare. Oamenii din acel timp auzeau şi astfel cunoşteau Numele lui Dumnezeu. Problema era cea a sfinţirii lui. Nu poţi sfinţii ceea ce nu cunoşti şi nu foloseşti.

 

Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl prin Domnul şi Mântuitorul Isus Christos, care este Regele şi Marele nostru Preot în faţa Celui Atotputernic. Credincioşii se închină Lui în duh şi adevăr ÎN FIECARE ZI, prin Marele-Preot Iesus Christos, singurul Mijlocitor şi Avocat-Apărător al credincioşilor şi nu prin intermediul icoanelor, statuilor, îngerilor, sfinţilor sau fecioarei Maria (1Timotei 2.5; Ioan 4:23,24).

Dacă invocăm numele Domnului Iesus, este nefiresc să nu invocăm şi numele Tatălui, care este Yehowah. „Aleluia” (a se vedea corul îngerilor şi oamenilor din Apocalipsa 19:1-6) înseamnă „Lăudaţi pe Yehowah”, dar într-o formă prescurtată, alintătoare. De ce doar Aleluia? Chestiunea aceasta a fost discutată de un mic grup de reformă (trezire) din Arad. Necesitatea unei reevaluări de doctrină şi necesitatea unei treziri autentice a fost prezentată de fratele Viorel Raţiu, la un post de radio local creştin, iar fratele Iosif Ladar a deschis un site web „Casa Luminii”, prin care a schiţat aceste necesităţi.

 

Printre altele, acest mic grup de reformă (trezire) din Arad, din sânul bisericii baptiste, a vrut să reactualizeze închinarea către Dumnezeu Tatăl, dorind să-i folosească numele, dar au întâmpinat o opoziţie crâncenă din partea autorităţilor religioase baptiste. Datorită acestei opoziţii traducătorul Viorel Raţiu, a fost obligat să elimine Numele lui Dumnezeu din traducerea Noului Testament, apărut în anul 2007 la Arad, iar Iosif Ladar, a fost nevoit să-şi închidă site-ul, care promova această reformă (trezire).

 

Ar fi putut avea totuşi dreptate?

 

„Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt. (Ps.7:17)

Redarea aceasta este o eroare lingvistică, deoarece Domnul nu este un nume, ci un titlu. Aici textului ebraic are numele lui Dumnezeu, Iehova, iar prima traducere a textului în limba greacă (Septuaginta, LXX), are cele patru litere ale numelui scrise în caractere ebraice vechi. Există multe faxilime din manuscrise secolelor 1-2 care conţin această formă în textul grec al Vechiului Testament.

Chiar dacă n-ar fi, Clement al Alexandriei (sec. 2-3), autor creştin, scria în cartea sa Stromata, că numele lui Dumnezeu are patru litere ebraice, atât la evrei cât şi la greci. De unde ştia asta? Răspunsul îl aflăm de la Ieronim (sec. 4-5), care scrie că în timpul său numele lui Dumnezeu era prezent în cele mai bune volume grecești. Desigur, aici vorbește despre volumele Vechiului Testament. Deci, chiar şi lipsa unor documente, nu ar infirma dovada scrisă, ci ar lăsa-o deschisă, însă avem atât mărturia autorului cât şi faximile din textele vechi, chestiunea fiind astfel închisă: EXISTA NUMELE LUI DUMNEZEU ÎN TRADUCEREA GREACĂ A VECHIULUI TESTAMENT ÎN BIBLIOTECILE CREŞTINILOR GRECI ŞI LATINI.

 

Dar care a fost situaţia în Noul testament?

 

Majoritatea experţilor ar susţine că Numele lui Dumnezeu n-a existat în Noul Testament. Totuşi, există dovezi directe, de la rabini evrei, că creștinii greci au folosit numele lui Dumnezeu, care lasă astfel chestiunea deschisă. Vorbim despre vechii rabini care sunt în Talmud (secolele 1-2). Pe atunci, foarte mulţi evrei trăiau alături de greci în Diaspora, dar şi în Galileea, Decapole şi alte ţinuturi.

 

Ce nu știa Inchiziția Baptistă Modernă din Arad?

 

Că există dovezi clare în mărturia unor rabini din secolele 1-2, care confirmă prezența numelui lui Dumnezeu în scrierile creștine greceşti (evanghelii) din primul secol.

 

În secolul al IV-lea, Ieronim, autorul traducerii în latină a Bibliei Vulgata, a făcut următoarea afirmație: „Matei, care se numește și Levi și care a fost vameș și a devenit apostol, a compus mai întâi Evanghelia lui Hristos în Iudeea în limba ebraică (...) Cine a tradus-o exact în greacă nu este suficient de cunoscut după aceea. Cu toate acestea, textul ebraic este păstrat până astăzi în biblioteca din Cezareea.”

 

Din păcate, copia nu a fost păstrată. Deci, cum ar fi folosit Matei citatele din Vechiul Testament în Evanghelia sa: cu sau fără numele lui Dumnezeu? Pentru că el, ca evreu, a folosit Vechiul Testament în ebraică.

 

Bine, posibil, dar cum rămâne cu creștinii greci? Au folosit și ei numele lui Dumnezeu?

 

În mod surprinzător, răspunsul ne este dat de înșiși vechii rabini evrei, care descriu relația care ar fi trebuit să existe între evrei și Noul Testament, care conținea numele lui Dumnezeu. Astfel, acești rabini au emis mai multe interdicții clare, după cum urmează:

 

Din Talmud Shabbat

 

Creștinii erau numiți eretici, conform Talmudului Shabbat și, așa cum este redat cuvântul grecesc pentru „evanghelie”, acestea erau interdicţiile:

 

- „Evanghelia” și cărțile ereticilor (evr. „minim”) nu sunt salvate (în Sabat) de foc; ci ard împreună cu numele lui Dumnezeu scris pe ele”.

- Rabinul José al Galileii spune: „În zilele săptămânii, numele lui Dumnezeu sunt tăiate și ascunse, iar restul sunt arse”.

- Rabinul Tarphon spune: „Jur pe viaţa copiilor mei că, dacă vor cădea în mâinile mele, le voi arde împreună cu numele lui Dumnezeu”.

- Rabinul Ismael spune: „Dacă Dumnezeu ar spune: „Numele Meu, care a fost scris în sfințenie [adică în „sulul geloziei”, menționat în nr. 4], vedea. 21 și urm.] sunt spălate cu apă pentru a crea pacea între soț și soție, cu atât mai mult cărțile ereticilor, care creează vrăjmășie, gelozie și discordie între Israel și Tatăl său ceresc. (Deoarece cărțile făcute din piei de animale erau scumpe, textul putea fi spălat, iar deasupra putea fi creat alt text, chiar dacă conținea numele lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce spune rabinul.)

 

Conform interdicțiilor rabinice:

 

„Așa cum nu sunt salvate de foc, tot așa nu sunt salvate dacă sunt în pericol de putrezire, sau dacă cad în apă, sau dacă li se va întâmpla vreo altă nenorocire”.

Prin asta, rabinii acelui timp, nu numai că nu aprobau salvarea lor de la distrugere, ci din contră, dădeau mână liberă la distrugerea evangheliilor de limbă greacă, CHIAR DACĂ AVEAU NUMELE LUI DUMNEZEU PE EI ÎN EBRAICĂ”.

Cum ar ști unii oameni dintre evrei că numele lui Dumnezeu este în Evanghelie dacă nu este scris cu litere ebraice? Sau de ce le-ar fi păsat dacă numele lui Dumnezeu ar fi fost cu litere grecești în Evanghelie? Dar dacă au văzut litere ebraice în Evanghelii și în alte scrieri și au știut că ele reprezintă numele lui Dumnezeu, atunci întrebarea pe care au pus-o rabinilor este rezonabilă.

Așa că primii creștini greci au urmat, de asemenea, modelul de redare a numelui lui Dumnezeu așa cum îl vedeau în Septuaginta, cele patru litere ebraice antice, Tetragrama.

 
Lista numelui lui Dumnezeu în cărţile din Biblie


Numele lui Dumnezeu apare foarte frecvent în Vechiul Testament, de aproape 7.000 de ori, de aproape 3 ori mai mult decât termenul „Dumnezeu” (Elohim), care apare de 2.570 de ori.


 

Geneza: 165

Exodul: 398

Leviticul: 311

Numeri: 396

Deuteronom: 550

Iosua: 224

Judecatori: 175

Ruth: 18

1Samuel: 320

2Samuel: 153

1Regi: 257

2Regi: 277

1Cronici: 175

2Cronici: 384

Ezra: 37

Neemia: 17

Estera: 0

Iov: 32

Psalmi: 695

Proverbe: 87

Eclesiastul: 0

Cântarea Cântărilor: 0

Isaia: 450

Ieremia: 726

Plângerile lui Ieremia: 32

Ezechiel: 434

Daniel: 8

Osea: 46

Ioel: 33

Amos: 81

Obadia: 7

Iona: 26

Mica: 40

Naum: 13

Habacuc: 13

Ţefania: 34

Hagai: 35

Zaharia: 133

Maleahi: 46

-----

 

 

 

Odihniţi-vă în pace, frate Viorel Ratiu şi frate Iosif Ladar. Veţi avea dreptate la înviere.