O Biblie adevărată trebuie să conțină Numele lui Dumnezeu, ca la început

 Din istoria traducerii Bibliei

The Letter Of Aristeas
Scrisoarea lui Aristeas
R.H. Charles-Editor
Oxford: The Clarendon Press, 1913

9 Demetrius de Phalerum, președintele bibliotecii regelui, a primit sume mari de bani, pentru a strânge, în măsura posibilului, toate cărțile din lume. Prin achiziție și prin transcriere, a făcut, în măsura posibilităților, scopul regelui. Într-o ocazie când am fost prezent, i s-a adresat: Câte mii de cărți există în bibliotecă? 10 Și el a răspuns: "Mai mult de două sute de mii, rege, și mă voi strădui în viitorul apropiat să adun și restul, ca să ajungă la cinci sute de mii. Mi se spune că legile evreilor merită transcrise și merită un loc în biblioteca dumneavoastră. "Ce înseamnă să te împiedici să faci asta?" răspunse regele. "Tot ce este necesar a fost pus la dispoziția dumneavoastră". "Trebuie să fie traduse", răspunse Demetrius, "pentru că în țara evreilor folosesc un alfabet ciudat (la fel ca și egiptenii au o formă specială de scris) și vorbesc un dialect specific. Ei ar trebui să folosească limba siriacă, dar acest lucru nu este cazul; limba lor este destul de diferită ". Iar regele, atunci când a înțeles toate faptele cazului, a ordonat ca o scrisoare să fie scrisă către Marele Preot Evreu cu scopul său (care a fost deja descris), cum ar putea fi îndeplinit.

Mai jos un segment de text dintr-o copie a Septuagintei.

Piesele originale ale traducerii numite "Septuaginta" (abreviat LXX) mai existau în secolul II - III AD.
"Cel mai înțelept dintre Ptolemei, așa-numitul Philadelphus, fiind și cel mai curios om, referitor la tot felul de literatură, a stârnit dorința de a se întrece cu oricine, cred eu, datorită gustului lui Pisistratus pentru biblioteci. Între alte documente din antichitate, de o valoare inestimabilă, și care conțineau un nivel ridicat de originalitate se aflau și Scrierile iudaice. La sugestia lui Demetrius de Phalere, cel mai renumit gramatician al timpului, Ptolemeu a întreprins traducerea textelor sfinte iudaice in grecește, traducere încredințată îngrijirii aceluiași Demetrius. Din poporul evreu s-au ridicat patriarhii care au predicat în numele lui Dumnezeu ca unui popor ales. Ori aceste profeții erau scrise în limba ebraică. Însă la cererea lui Ptolemeu, de la Iersualim au fost trimiși la Alexandria 72 de bărbați traducători, pe care filosoful Menedemus, un apărător zelos al Providenței, i-a suspectat că s-ar fi înțeles între ei. Ariste însă ne garantează că textele sfinte au fost traduse în grecește, traducătorii concertându-se între ei pentru lăsa posterității o traducere cât mai explicită și clară. Și astăzi putem vedea în biblioteca lui Ptolemeu de la Alexandria traducerea scrierilor evreilor."
TERTULIAN DIN CARTAGINA, 155-245, Apologie, 18

"Primii care au tradus Sfânta Scriptură din ebraică în grecește erau 72 și au înfăptuit această primă traducere sub Ptolemeu Philadelphus; au fost aleși din cele 12 triburi ale lui Israel, câte șase din fiecare trib, după cum scrie Ariste în lucrarea sa."

Sursa: Episcopul EPIFANIE DE SALAMINA (Cipru), un evreu creştin, care a trăit între anii 310-403AD, în lucrarea De Mensuris et Ponderibus III, PG 43, col 242

Cum au lucrat traducătorii, tot de la el:

"Un număr de 72 de oameni, în partea de sus a Insulei Pharos, în fața Alexandriei, în 36 de căsuțe, închiși de la răsăritul soarelui până la apus, când venea seara, erau transportați în 36 de bărci la palatul lui Ptolemeu Philadelphus. Luau cina cu el și mergeau la culcare

doi căte doi în 36 de camere. Toate acestea erau pentru a evita sa se sfătuiască între ei și astfel, de la începutul și până la sfârșitul lucrului să traducă fără nicio intervenție străină. Ptolemeu despre care este vorba, construise cele 36 de căsuțe pe partea cealaltă a apei, pe o insulă, și-i închisese pe traducători doi câte doi, după cum am spus, iar cu ei închisese de asemenea și doi sclavi pentru a le pregăti mesele și a fi în slujba lor, precum și niște stenografi. În aceste căsuțe, în loc să spargă ferestre în pereți, a deschis pe acoperiș ceea ce se numește lucarne (mici ferăstruici). În aceste condiții, închiși cu cheia de dimineața până seara, au înfăptuit traducerea. Fiecărei perechi îi era atribuită o carte, de pildă,

Facerea lumii, unei perechi; Ieșirea copiilor lui Israel, unei alte perechi; Leviticul, unei alteia și așa mai departe. Astfel au fost traduse cele 27 de cărți, proverbe și sentințe, 22, dacă numărăm după alfabetul evreilor... Când lucrarea a fost isprăvită, regele s-a așezat pe un tron înalt, 36 de lectori s-au așezat pe pământ având în mâini cele 36 de copii ale fiecărei cărți, un altul având în mână o copie a versiunii ebraice corespunzătoare. Un cititor citea, ceilalți urmăreau..."

Această lucrare a fost cunoscută ca HĒ Metáphrasē tō̂n Hebdomḗkonta, sau pe scurt Hebdomekonta în greacă şi  Septuaginta în latină, având sigla de identificare LXX.

Mai jos un facsimil dintr-o versiune LXX. Dacă vă uitaţi bine la imagine, acolo unde este o săgeată, veţi vedea niste litere ebraice în textul grec. Nu este ceva singular, multe manuscrise LXX având aşa ceva. Unii au presupus că este un fals din epoca modernă, însă ar fi fost imposibil de falsificat toate aceste facsimile. Cerneala nu arată că ar fi de altă substanţă sau din altă epocă. Este identică. În plus, unii dintre scriitorii antici, recunosc că a existat o asemenea redare De exemplu, traducătorul Bibliei, versiunea numită Biblia Sacra Vulgata, Ieronimus (Ieronim), în prologul său la cărţile lui Samuel şi ale Regilor, scrie: „Şi noi (deci nu numai el, ci şi alţii) am găsit Numele lui Dumnezeu, Tetragrama (adică cele patru litere ebraice care exprimau Numele lui Dumnezeu), în volume greceşti sigure (ale Septuagintei, având sigla LXX) chiar în ziua de azi, exprimată în (cu) litere vechi (evreieşti).”

Cercetătorii recunosc în unanimitate că această "Tetragaramă" este Numele lui Dumnezeu scris în ebraică, ceea ce arată că, probabil, la origini, nu a existat metoda înlocuirii Numelui lui Dumnezeu cu Kyrios, adică "Domnul", deoarece Numele lui Dumnezeu nici nu înseamnă Domnul (Kyrios în greacă, Adonay în ebraică). Dar ce înseamnă atunci Numele lui Dumnezeu?

O sursă antică evreiască menţionează că după cucerirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului, rabinii au dat mai departe în taină Numele lui Dumnezeu ucenicilor din şcolile de rabini. Aşa că atunci când creştinii din oraşul Alexandria, Egipt, au întrebat rabinii evrei despre semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu, au primit următorul răspuns: „Acest nume mistic care se cheamă Tetragrammaton, ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146).

Vă invit cu drag să luaţi parte la lucrarea de mărturisire sfântă a numelui sfânt al Creatorului (Matei 6:9) și să vă rugați pentru o BIBLIE CU NUMELE LUI DUMNEZEU în ea.