Controverse textuale de traducere

Ioan 1 după textul și topica din limba greacă

1. La început era “Cuvântul”, şi “Cuvântul” era cu Dumnezeu şi Fiul era “Cuvântul”. (”Cuvântul” fiind supranumele Fiului, încă din perioada Vechiului Testament). (Trimiteri: Proverbe 30:4, Ioan 14:7-11, Evrei 1:1-3)

2. El era la început cu Dumnezeu.

3. Toate prin el au apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut. (Trimiteri: Geneza 1:26, Proverbe 8:22-30).

4. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.

6. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.

7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre “Lumină”, pentru ca toţi să creadă prin el.

8. N-a fost el “Lumina”, ci acela care să depună mărturie despre “Lumină”.

9. Adevărata “Lumină” este acela care, venind în lume, luminează pe orice om.
10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.

11. A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.

12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu,

13. Care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

14. Şi “Cuvântul” a devenit carne şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slava ca a unui singur născut al unui tata, plin de har şi de adevăr.

15. Ioan a mărturisit despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu: Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."

16. Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har;

17. căci Legea a fost data prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Christos.

18. Dumnezeu de nici unul n-a fost văzut vreodată. Singurul născut Fiu, care este la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.

19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"

20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit, şi a mărturisit: "Eu nu sunt Unsul (Christosul)."

21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti profetul?" Şi el a răspuns: "Nu."

22. Atunci i-au zis: "Cine eşti tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuti?"

23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziţi calea înaintea lui Iehova" cum a zis profetul Isaia." (Trimiteri: Isaia 40:3)

24. Trimişii erau din partea fariseilor.

25. Ei l-au întrebat şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Unsul, nici Ilie, nici prorocul?"

26. Şi răspunzând, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru stă unul, pe care voi nu-l cunoaşteţi.

27. El este acela care vine după mine; eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor."

28. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

29. A doua zi, a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!"

30. El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul înaintea mea, căci era înainte de mine.

31. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezând cu apă: ca el să fie arătat lui Israel."

32. Şi Ioan a mărturisit, spunând: "Am văzut duhul coborându-se din cer ca un porumbel; şi a rămas peste el. (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:51)

33. Eu nu-l cunoşteam; dar cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste care vei vedea duhul coborându-se şi rămânând, acela este cel care botează cu duh sfânt.

34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu.

35. Tot în aceeaşi zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui.

36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu."

37. Cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi au mers după Isus.

38. Şi Isus s-a întors şi, când i-a văzut că merg după el, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei i-au spus: Rabbi (care în traducere înseamnă "învăţătorule"), unde locuieşti?"

39. "Veniţi şi vedeţi", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la el. Era cam pe la ceasul al zecelea.

40. Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi mersese după el.

41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia (care în traducere înseamnă Unsul).

42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei chema Chifa ((sau Petru)) care în traducere înseamnă Stânca.

43. A doua zi, a vrut să se ducă în Galileea; şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după mine!"

44. Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru.

45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Noi am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege şi despre care au scris prorocii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret.

46. Şi Natanael i-a zis: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi" i-a zis Filip.

47. Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie."

48. "De unde mă cunoşti?" i-a zis Natanael. Isus a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin."

49. Răspunzând, Natanael i-a zis: "Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel!"

50. Isus a răspuns şi i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."

51. Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se pe Fiul omului. (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:32)

 

Note: În acest capitol asistăm la două corupţii majore, făcute de cei cu tendinţe eretice, care foloseam această evanghelie cu preponderenţă, modificând-o pentru a-şi justifica ideile trimorfice despre Dumnezeu.

La Ioan 1:1c înainte de corupţia textuală este posibil să fi fost "şi Fiul a fost Cuvântul", nefiind alt Dumnezeu decât Tatăl (Ioan 17:1-3,17). Ideea este susţinută de construcţia contextuală şi topica textului grec. Ioan 14:7-11, text care se referă la calităţile lui Dumnezeu (la însuşirile lui) care erau şi în Fiul, nu poate fi adus în apărarea acestei deformări a textului. 

Al doilea text corupt este Ioan 1:18 unde în unele manuscrise găsim “unic-născut dumnezeu”.

Ce recunosc anumiți savanți din domeniul criticii textuale și istorice biblice

Anumiți savanți care se ocupă cu domeniul respectiv, spun că cele mai grave falsuri de redare în Noul Testament, s-au făcut în primii cinzeci de ani după moartea completă a apostolilor (apostolul Ioan fiind ultimul cc 6- cc 100). Cei ce le-au făcut le-au numit, nu au negat lucrarea lor, ci le-au numit ”corecții”. Iar după denumirea pe care își dădeau lor ”catolici”, aceste falsuri au fost numite ”corecțiile catolice”. Din păcate, aceste falsuri s-au impus și astăzi sunt văzute ca texte autentice.

Exemplu

Matei 28:19 înainte de corecție: 

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele meu.

Matei 28:19 după corecție:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Permisiunea lui Dumnezeu nu este o scuză pentru a face Biblii, după placul nostru.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. Nota bene: "a permite" nu înseamnă neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:
1. Diversitatea felurită a manuscriselor

2. Mărturii din interiorul creştinismului

- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întâmplat, secolul II şi III fiind o pepinieră de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)

- Apostolul Petru a avertizat că unii deformează mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)

- condamnarea în prealabil a falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)

- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi

- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"

- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"

3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult" (deci a fost modificată în elementele cheie de înțelegere, nu în toate aspectele ei)

4. Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice

Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui

Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament

O mărturie grăitoare găsim în Istoria Bisericească, de Eusebius. Renumitul istoric bisericesc îl citează pe episcopul Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci când colegii mei creştini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut aşa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri şi au adăugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar şi de cuvântul Domnului Însuşi, atunci când aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".

Un alt loc, ce vorbeşte de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susţinând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această cheştiune, oricine dorește poate să înveţe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, şi să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Şi multe dintre acestea pot fi obţinute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecţiile, cum le numesc ei, care sunt o corupţie, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum şi cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteţi compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, şi le veţi găsi foarte diferite. Dar ce îndrăzneaţa este această infracţiune, ea nu este ca şi cum ei înşişi sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de Duhul Sfânt, şi, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înţelepţi decât Duhul Sfânt, şi în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

Am putea să nu fim de acord cu ce a scris cineva în temă: Că ceea ce nu reuşim să realizăm astăzi este că în această perioadă critică dintre anii 100-150, fiecare document a fost editat şi revizuit pentru a confirma doctrina unora care își ziceau ”catolici” și au pus bazele unei secte, care azi este cunoscută ca Biserica Catolică sau Biserica Romei.