Cartea lui Neemia (mostră)

Neemia 1

1 Spusele lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram la Susa, în fortăreaţă. 2 A venit Hanani, unul din fraţii mei şi oameni din Iuda şi i-am întrebat despre iudeii care au scăpat, cei care au supravieţuit dintre fraţii mei, din robie şi despre Ierusalim. 3 Ei mi-au zis: "Cei ce au supravieţuit din robie sunt acolo în provincie, în nenorocire mare şi ocară şi cu zidurile Ierusalimului dărâmate şi cu poarta arsă de foc." 4 Când am auzit cuvinte ca acestea, am şezut jos şi am plâns şi am jelit multe zilele, am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerului. 5 Şi am zis: "Ah, Iehova, Dumnezeul cerului, Puternice mare şi înfricoşător, care ţii legământul şi îndurarea faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! 6 Fie, Te rog, urechea Ta atentă şi ochiii Tău deschişi, ca să poţi asculta rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, fiii lui Israel, mărturisind păcatele fiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta – căci şi eu ca şi casa tatălui meu am păcătuit. 7 Ne-am purtat rău și foarte corupt împotriva Ta şi n-am păzit poruncile şi legile, nici orânduirile pe care le-ai dat lui Moise, robului Tău. 8 Adu-Ţi aminte, Te rog, de cuvântul acestea pe care l-ai poruncit lui Moise, robului Tău, spunând: Pe voi necredincioşii, vă voi risipi printre popoare; 9 Dar, dacă vă veţi întoarce la Mine şi veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo. 10 - Şi pe aceşti robi ai Tăi şi popor al Tău l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare. 11 Ah, Iehova, urechea Ta să fie atentă la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care doresc să se teamă de Numele Tău şi dă izbândă, Te rog, robului Tău astăzi şi fă-l să capete milă înaintea bărbatului acesta!" Aceasta, fiindcă eu eram paharnicul regelui.

Neemia 2 

1 În luna Nissan, în al douăzecilea an al regelui Artaxerxe, i s-a adus vin înaintea lui, iar eu am dus vinul și l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2 Regele mi-a zis: „De ce ești trist la față? Nu ești bolnav; aceasta nu este decât tristețea inimii.” Și m-am înspăimântat foarte tare. 3 Și am zis regelui: „Trăiască regele veșnic! De ce să nu fie tristă fața mea când cetatea, locul mormintelor strămoșilor mei, este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc?” 4 Regele mi-a zis: „Ce ceri?” Și m-am rugat Dumnezeului cerurilor. 5 Și am zis regelui: „Dacă este de bine regelui și dacă robul tău este plăcut înaintea ta, trimite-mă în Iudeea, în cetatea mormintelor strămoșilor mei, și o voi zidi.” 6 Regele mi-a zis – și regina ședea lângă el – „Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce?” Și a fost de bine regelui și m-a trimis, și i-am dat o vreme. 7 Și am zis regelui: „Dacă este de bine regelui, să mi se dea scrisori către dregătorii țării de dincolo de Râu (Eufrat), ca să mă însoțească până voi ajunge în Iudeea. 8 Și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemne pentru a face grinzi pentru porțile fortăreței care aparține Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi intra.” Și regele mi-a dat, după mâna bună a Dumnezeului meu care era peste mine. 9 Și m-am dus la dregătorii țării de dincolo de Râu și le-am dat scrisorile regelui, iar regele a trimis cu mine căpetenii ale oștirii și călăreți. 10 Sanbalat, horonitul, și Tobia, robul amonit, au auzit și au fost foarte nemulțumiți că un om venise să ceară binele fiilor lui Israel. 11 Am ajuns la Ierusalim și am stat acolo trei zile. 12 Eu și câțiva oameni m-am sculat noaptea și n-am spus nimănui ce mi-a pus Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim; nu era niciun animal cu mine, afară de animalul pe care călăream. 13 Am ieșit noaptea pe Poarta Văii, spre En-Hatannin și spre Poarta Gunoiului și am cercetat zidurile Ierusalimului, care erau dărâmate și porțile lui, care erau mistuite de foc. 14 Am trecut la Poarta Fântânii și la iazul regelui și nu era loc pentru ca animalul care era sub mine să treacă. 15 Noaptea m-am suit prin vale și am cercetat zidul, m-am întors și am venit la poarta văii și m-am întors. 16 Dregătorii nu știau unde mă duceam și ce făceam, nici iudeii, preoții, nobilii, dregătorii și celorlalți care mai făceau anumite lucrări, nici despre planul care nu le spusesem încă. 17 Și le-am zis: „Vedeți în ce stare jalnică suntem! Ierusalimul este pustiit și porțile lui sunt arse de foc. Veniți să zidim zidul Ierusalimului și nu vom mai fi de ocară.” 18 Și le-am spus despre mâna Dumnezeului meu, care a fost bună asupra mea și despre cuvintele pe care mi le-a spus regele. Și ei au zis: „Să ne ridicăm și să zidim!” Și și-au întărit mâinile spre bine. 19 Sanbalat, horonitul, Tobia, robul amonit, și Gheșem, arabul, au auzit și ne-au batjocorit și ne-au disprețuit, zicând: „Ce este lucrul acesta pe care îl faceți? Vă răzvrătiți împotriva regelui?” 20 Le-am răspuns un cuvânt și le-am zis: „Dumnezeul cerurilor ne va face să izbutim, iar noi, robii Lui, ne vom ridica și vom zidi, dar voi n-aveți parte, nici drept, nici pomenire în Ierusalim.”

Neemia 3

1 Atunci Eliașib, marele preot, și frații lui, preoții, s-au sculat și au zidit Poarta Oilor; au sfințit-o și i-au ridicat ușile și au sfințit-o până la Turnul Sutei, până la Turnul lui Hananel. 2 Și lângă ei au zidit oamenii din Ierihon, și lângă ei a zidit Zacur, fiul lui Imri. 3 Și fiii lui Hasenaa au zidit Poarta Peștilor; i-au pus grinzile și i-au ridicat ușile, încuietorile și zăvoarele. 4 Și lângă ei a zidit Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț, și lângă ei a zidit Meșulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meșezabel, și lângă ei a zidit Țadoc, fiul lui Baana. 5 Și lângă ei au zidit Tecoiții, dar oamenii lor de frunte nu și-au pus gâtul în slujba Stăpânului lor. 6 Și Ioiada, fiul lui Paseah, și Meșulam, fiul lui Besodia, au zidit poarta cea veche. Ei i-au pus grinzile și i-au ridicat ușile, încuietorile și zăvoarele. 7 Și lângă ei au reparat Melatia Gabaonitul și Iadon Meronotitul și oamenii din Gabaon și Mițpa, ​​până spre dregătorul țării de dincolo de Râu. 8 Lângă ei a reparat Uziel, fiul lui Haraia, dintre aurari, și lângă el a reparat Hanania, fiul făcătorului de mir, și au întărit Ierusalimul până la zidul cel lat. 9 Și lângă ei a reparat Refaia, fiul lui Hur, conducătorul peste jumătate din ținutul Ierusalimului. 10 Și lângă ei a reparat Iedaia, fiul lui Harumaf, și a fost în fața casei lui, și lângă el a reparat Hatuș, fiul lui Hașabneia. 11 Malchia, fiul lui Harim, și Hașub, fiul lui Pahat-Moab, au reparat a doua parte a zidului și Turnul Cuptoarelor. 12 Lângă el, Șalum, fiul lui Haloheș, conducătorul peste jumătate din ținutul Ierusalimului, el și fiicele lui au reparat. 13 Hanun și locuitorii din Zanoah au reparat Poarta Văii; au zidit-o și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele, și o mie de coți în zid până la Poarta Gunoiului. 14 Malchia, fiul lui Recab, conducătorul ținutului Bet-Hacherem, a reparat Poarta Gunoiului; el a zidit-o și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 15 Șalun, fiul lui Col-Hoze, conducătorul ținutului Mițpei, a reparat Poarta Fântânii; el a zidit-o și a acoperit-o, i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele și zidul iazului Șela, care este spre grădina regelui, până la treptele care coboară din cetatea lui David. 16 După el, Neemia, fiul lui Azbuc, conducătorul peste jumătate din districtul Bet-Țur, a reparat până în fața mormintelor lui David și până la iazul făcut de om și până la Casa Vitejilor.17 După el, au reparat leviții Rehum, fiul lui Bani; lângă el, Hașabia, conducătorul peste jumătate din districtul Cheilei, a reparat  pentru districtul său. 18 După el, frații lor au reparat, Bavai, fiul lui Henadad, conducătorul peste jumătate din districtul Cheilei. 19 Ezer, fiul lui Iosua, conducătorul Mițpei, a reparat lângă el o a doua parte, în fața suișului spre sala de arme, la colț. 20 După el, Baruc, fiul lui Zacai, a reparat o a doua parte, de la colț până la intrarea în casa marelui preot Eliașib. 21 După el, Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț, a dres o a doua parte a zidului, de la intrarea casei lui Eliașib până la capătul casei lui Eliașib. 22 După el, preoții, oamenii din câmpie, au dres. 23 După ei, Beniamin și Hișub au dres în fața casei lor; după el, Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a dres lângă casa lui. 24 După el, Binui, fiul lui Henadad, a dres o a doua parte a zidului, de la casa lui Azaria până la colț și până la turn. 25 Palal, fiul lui Uzai, a zidit din fața colțului și a turnului care iese din casa de sus a regelui, care este lângă curtea închisorii; după el a fost Pedaia, fiul lui Paroș. 26 Slujitorii Templului (Netiniții) care au locuit pe deal, în Ofel până în fața Porții Apelor, la răsărit, și până la turnul care iese în afară. 27 După ei, tecoiții au reparat o a doua parte, de la fața turnului cel mare, care iese în afară, până la zidul Ofelului. 28 Preoții au reparat deasupra Porții Cailor, fiecare în fața casei sale. 29 După el, Țadoc, fiul lui Imer, în fața casei sale, iar după el, Șemaia, fiul lui Șecania, păzitorul Porții de Răsărit, a reparat. 30 După el, Hanania, fiul lui Șelemia, și Hanun, al șaselea fiu al lui Țalaf, au reparat o a doua parte; după el, Meșulam, fiul lui Berechia, a reparat în fața odăii sale. 31 După el, Malchia, fiul lui Hațorefi, a reparat până la casa netiniților și a negustorilor ambulanți, în fața Porții Mifcad și până la suișul turnului. 32 Între suișul turnului și Poarta Oilor, fierarii și negustorii ambulanți au reparat. 

Neemia 4

1 Când a auzit Sanbalat că zidim zidul, s-a mâniat foarte tare și i-a batjocorit pe iudei. 2 Și a vorbit înaintea fraților săi și a armatei Samariei și a zis: „Ce fac evreii aceștia slabi? Oare îi vor lăsa? Vor aduce jertfe? Vor termina într-o singură zi? Vor reînvia pietrele din grămezi de moloz, acelea care sunt arse?” 3 Tobia amonitul era lângă el și a zis: „Chiar și ceea ce zidesc ei, dacă o vulpe se suie și se dărâmă zidul pietrelor lor...?” 4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, căci suntem disprețuiți! Întoarce ocara lor asupra capului lor și fă-i să fie disprețuiți în țara robiei. 5 Nu le ascunde nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta, căci i-au provocat pe zidari.” 6 Dar noi am reconstruit zidul și tot zidul era zidit până la jumătate, iar poporul a avut inimă să zidească. 7 Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și asdodiții au auzit că zidul Ierusalimului a fost reparat și că spărturile începeau să se astupe, s-au mâniat foarte tare. 8 Și toți s-au unit ca să vină să facă război împotriva Ierusalimului și să-l distrugă. 9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus strajă peste ei zi și noapte din cauza lor. 10 Şi Iuda a zis: „Puterea purtătorilor de poveri slăbeşte şi este mult moloz, nu putem să reconstruim zidul“. 11 Vrăjmașii noștri au zis: „Nu vor ști și nu vor vedea până nu vom intra în mijlocul lor și îi vom ucide și vom opri lucrarea.” 12 Şi iudeii care locuiau lângă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi. 13 Am așezat oameni puternici în locurile acela, pe pietrele goale din zidul de mai jos, și i-am așezat pe oameni după familii, cu săbiile, sulițele și arcurile lor. 14 Am văzut, m-am sculat și le-am zis nobililor, dregătorilor și restului poporului: „Nu vă temeți de ei; aduceți-vă aminte de Iehova cel mare și înfricoșător și luptați pentru frații voștri, pentru fiii și fiicele voastre, pentru nevestele și casele voastre!” 15 Când vrăjmașii noștri au auzit că ni s-a făcut cunoscut și că Dumnezeu le-a zădărnicit planul, ne-am întors cu toții la zid, fiecare la lucrarea lui. 16 Din ziua aceea, jumătate din tinerii mei lucrau, iar cealaltă jumătate țineau sulițe, scuturi, arcuri și zale, iar conducătorii erau în spatele întregii case a lui Iuda. 17 Cei care lucrau zidul și cei care duceau povara și încărcau, cu o mână făceau treaba, iar cu cealaltă țineau sabia. 18 Cei ce zideau, fiecare cu sabia legată la brâu, construiau, iar cel ce suna din trâmbiță era lângă mine. 19 Am zis nobililor, și căpeteniilor restului poporului: „Lucrul este mult și întins, și suntem despărțiți pe zid, departe unul de altul. 20 În locul unde veți auzi sunetul trâmbiței, acolo să vă adunați la noi; Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.” 21 Noi lucram, și jumătate dintre ei țineau sulițe de la răsăritul zorilor până la răsăritul stelelor. 22 În vremea aceea am zis poporului: „Fiecare cu tânărul lui să rămână în mijlocul Ierusalimului și noaptea să fie pentru straja noastră și ziua pentru lucru.” 23 Eu, frații mei, tinerii mei și oamenii de strajă care mă urmau nu ne-am scos hainele; nimeni nu a depus arma nici măcar la apă.

Neemia 5 

1 Strigătul poporului și al nevestelor lui era mare din cauza fraților lor, iudeii. 2 Unii ziceau: „Cu fii noștri și fiicele noastre suntem mulți; trebuie să facem rost de grâu, ca să mâncă și să trăim.” 3 Și erau unii care ziceau: „Ogoarele, viile și casele noastre le-am dat cu zălog, ca să cumpărăm grâu din cauza foamei.” 4 Și erau unii care ziceau: „Am împrumutat bani pentru datoria regelui pe ogoarele și viile noastre. 5 Și acum, trupul nostru este ca trupul fraților noștri; copiii noștri sunt ca copiii lor. Și iată, ne supunem fiii și fiicele la robie, și unele dintre fiicele noastre sunt supuse, și noi nu avem nicio putere, iar alții au ogoarele și viile noastre.” 6 Și am fost foarte întristat când am auzit strigătul lor și aceste cuvinte. 7 Și am cugetat la aceasta în mine și m-am certat cu nobilii și cu dregătorii și le-am zis: „Vă cereți împrumut cu camătă unii altora?” Și am adunat o mare adunare împotriva lor. 8 Și le-am zis: „Noi i-am cumpărat pe frații noștri evrei, care au fost vânduți neamurilor, cu cât ne-am putut permite; iar voi îi veți vinde și pe frații voștri, și ei ne vor fi vânduți.” Ei au tăcut și nu au putut găsi niciun răspuns. 9 Așadar, am zis: „Nu este bine ce faceți. Nu este oare să mergeți cu frica Dumnezeului nostru, din cauza ocării neamurilor, vrăjmașii noștri? 10 Și eu, frații mei și slujitorii mei le-am împrumutat bani și grâu. Să renunțăm acum la acest împrumut. 11 Dați-le înapoi, vă rog, de astăzi, ogoarele, viile, măslinii și casele lor, și acea parte de o sută de sicli de argint, și grâul, vinul și untdelemnul pe care li l-ați împrumutat cu camătă.” 12 Ei au zis: „Le vom întoarce și nu le vom cere nimic; deci vom face cum spui tu.” Și i-am chemat pe preoți și i-am obligat să facă jurământ conform promisiunii lor. 13 Mi-am scuturat și eu haina și am zis: „Așa va scutura Dumnezeu din casa lui și din munca lui pe oricine nu va împlini această poruncă, și va fi scuturat și golit.” Atunci toată adunarea a zis: „Amin!” Și au lăudat pe Iehova, și poporul a făcut după cuvântul acesta. 14 De asemenea, din ziua în care mi-a poruncit să fiu guvernator în țara Iudeii, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci și doi al regelui Artaxerxe, doisprezece ani, frații mei și eu n-am mâncat pâinea dată guvernatorului. 15 Dar guvernatorii dintâi care au fost înaintea mea au împovărat poporul și au luat de la ei pentru pâine și vin peste patruzeci de sicli de argint. Și slujitorii lor au stăpânit peste popor, dar eu n-am făcut aceasta din frica lui Dumnezeu. 16 De asemenea, am ținut minte lucrarea acestui zid și n-am cumpărat niciun ogor, și toți slujitorii mei au fost adunați acolo pentru lucrare. 17 Și chiar la masa mea, dintre iudeii și dregătorii erau o sută cincizeci de oameni, plus cei care veneau la noi din neamurile din jur. 18 Iată ce s-a pregătit pentru o zi: un bou, șase oi alese și păsări, și o cantitate de vin de toate felurile pentru zece zile, și cu toate acestea, n-am cerut hrana dată guvernatorului, pentru că munca era grea asupra acestui popor. 19 Adu-ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre binele meu, tot ce am făcut pentru acest popor.”

Neemia 6

1 Când au auzit Sanbalat, Tobia, Gheșem, arabul, și ceilalți dușmani ai noștri că zidisem zidul și că nu mai rămăsese nicio spărtură în el și că până atunci nu ridicasem uși la porți, 2 Atunci Sanbalat și Gheșem au trimis la mine, spunând: „Vino să ne întâlnim împreună la Chefirim, în Valea Ono!” Și plănuiau să-mi facă rău. 3 Și le-am trimis mesageri, spunând: „Fac o lucrare mare și nu pot să mă cobor. De ce să se oprească lucrarea când o părăsesc și mă cobor la voi?” 4 Și mi-au trimis de patru ori cu aceste cuvinte și le-am răspuns cu aceste cuvinte. 5 Atunci Sanbalat a trimis la mine cu aceste cuvinte a cincea oară împreună cu slujitorul său, având o scrisoare deschisă în mâna lui. 6 În el era scris: „Se aude printre neamuri și Gașmu spune că tu și iudeii complotați la răzvrătire; de ​​aceea zidești zidul și tu ești regele lor.” Conform acestor cuvinte, 7„Ai pus și vorbitori care să te cheme la Ierusalim, spunând: «Este un rege în Iudeea!» Și acum se va spune regelui aceste cuvinte; așa că haideți să venim și să ne sfătuim împreună.” 8 Așa că am trimis la el, spunând: „Cuvintele acestea pe care le spui nu s-au întâmplat niciodată; le născocești din inima ta. 9 Căci toți se tem de noi, zicând: «Să le fie mâinile slăbite la lucrare și să nu se facă!» Acum, întărește-mi mâinile.” 10 Am ajuns la casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, și el era închis. Și el a zis: „Haidem să ne întâlnim în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului, căci vin să te asasineze; în noaptea aceasta vin să te asasineze.” 11 Așa că i-am zis: „Va fugi oare un om ca mine? Și cine este ca mine care să intre în Templu și să trăiască? Eu nu voi intra.” 12 Am înțeles și iată că Dumnezeu nu-l trimisese, căci rostise o profeție despre mine și Tobia și Sanbalat îl plătiseră. 13 Pentru aceasta a fost plătit, ca să mă tem și să fac așa și să păcătuiesc, astfel încât să aibă aceasta ca o ocară pentru a mă batjocori. 14 Adu-ți aminte, Dumnezeule, de Tobia și Sanbalat, după faptele lor acestea, precum și de Noadia, proorocița, și de ceilalți proroci care mă înspăimântau. 15 Zidul a fost terminat în ziua a douăzeci și cinci a lunii Elul, după cincizeci și două de zile. 16 Când au auzit toți vrăjmașii noștri, toate neamurile din jurul nostru s-au înspăimântat și s-au smerit foarte mult în ochii lor și au știut că această lucrare fusese făcută de Dumnezeul nostru. 17 Chiar și în zilele acelea, conducătorii Iudeii trimiteau din ce în ce mai multe scrisori lui Tobie, iar scrisorile lui Tobie ajungeau la ei. 18 Căci mulți din Iudeea erau aliați cu el, căci el era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar Iohanan, fiul său, luase de soție pe fiica lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19 De asemenea, au vorbit despre calitățile lui bune înaintea mea și i-au dezvăluit cuvintele mele; Tobie a trimis scrisori ca să mă sperie.

Neemia 7

1 După ce zidul a fost zidit și am ridicat ușile, au fost numiți portarii, cântăreții și leviții. 2 Am pus peste Ierusalim pe fratele meu Hanani și pe Hanania, conducătorul cetății, căci este un om credincios și se teme de Dumnezeu de mult timp. 3 Le-am zis: „Porțile Ierusalimului nu se vor deschide până nu va da căldură soarele. Să le închidă și să le încuie în fața voastră și să pună paznici dintre locuitorii Ierusalimului, fiecare la straja lui şi fiecare în dreptul casei lui.” 4 Cetatea era largă și mare, iar oamenii erau puțini în ea și nu erau case zidite. 5 Iehova mi-a pus aceasta în inimă și am adunat pe mai-marii, pe dregători și pe popor, ca să le fac cercetări. Am găsit cartea genealogică a celor ce se suiseră la început și am găsit scris în ea: 6 Aceștia sunt oamenii din provincie care s-au suit din robia exilată, pe care Nebucadnețar, regele Babilonului, îi exilase în Babilon și s-au întors la Ierusalim și în Iudeea, fiecare în cetatea lui. 7 Cei care au venit cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilșan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana, numărul oamenilor mai importanți ai poporului lui Israel. 8 Fiii lui Paroș erau două mii o sută șaptezeci și doi. 9 Fiii lui Șefatia erau trei sute șaptezeci și doi. 10 Fiii lui Arah erau șase sute cincizeci și doi. 11 Fiii lui Pahat-Moab, dintre fiii lui Iosua și Ioab, erau două mii opt sute optsprezece. 12 Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru. 13 Fiii lui Zatu, opt sute patruzeci și cinci. 14 Fiii lui Zacai, șapte sute șaizeci. 15 Fiii lui Binui, șase sute patruzeci și opt. 16 Fiii lui Bebai, șase sute douăzeci și opt. 17 Fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci și doi. 18 Fiii lui Adonikam, șase sute șaizeci și șapte. 19 Fiii lui Bigvai, două mii șaizeci și șapte. 20 Fiii lui Adin, șase sute cincizeci și cinci. 21 Fiii lui Ater, din Ezechia, nouăzeci și opt. 22 Fiii lui Hașum, trei sute douăzeci și opt. 23 Fiii lui Bețai erau trei sute douăzeci și patru. 24 Fiii lui Harif erau o sută doisprezece. 25 Fiii lui Gabaon erau nouăzeci și cinci. 26 Bărbații din Betleem și Netofa erau o sută optzeci și opt. 27 Bărbații din Anatot erau o sută douăzeci și opt. 28 Bărbații din Bet-Azmavet erau patruzeci și doi. 29 Bărbații din Chiriat-Iearim, Chefira și Beerot erau șapte sute patruzeci și trei. 30 Bărbații din Rama și Gheba erau șase sute douăzeci și unu. 31 Bărbații din Micmas erau o sută douăzeci și doi. 32 Bărbații din Betel și Ai erau o sută douăzeci și trei. 33 Bărbații din celălalt Nebo erau cincizeci și doi. 34 Fiii celuilalt Elam erau o mie două sute cincizeci și patru. 35 Fiii lui Harim au fost trei sute douăzeci. 36 Fiii lui Ierihon erau trei sute patruzeci și cinci. 37 Fiii lui Lod, Hadid și Ono erau șapte sute douăzeci și unu. 38 Fiii lui Senaa erau trei mii nouă sute treizeci. 39 Preoții: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, erau nouă sute șaptezeci și trei. 40 Fiii lui Imer erau o mie cincizeci și doi. 41 Fiii lui Pașhur erau o mie două sute patruzeci și șapte. 42 Fiii lui Harim erau o mie șaptesprezece. 43 Leviții: fiii lui Iosua cu Cadmiel, din fiii lui Lehodia, erau șaptezeci și patru. 44 Cântăreții: dintre fiii lui Asaf, o sută patruzeci și opt. 45 Usierii: fiii lui Șalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Șobai, o sută treizeci și opt. 46 Netinimii (slujitorii templului): fiii lui Țiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot. 47 Fiii lui Keros, fiii lui Sia, fiii lui Padon. 48 Fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai. 49 Fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar. 50 Fiii lui Reaia, fiii lui Rețin, fiii lui Necoda. 51 Fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah. 52 Fiii lui Besai, fiii lui Meunim, fiii lui Nefișesim. 53 Fiii lui Bakbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur. 54 Fiii lui Bazlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harșa. 55 Fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah. 56 Fiii lui Nezia, fiii lui Hatifa. 57 Fiii robilor lui Solomon, fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Prida. 58 Fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel. 59 Fiii lui Șefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Hațebaim, fiii lui Amon. 60 Toți netinimii și fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci și doi. 61 Și aceștia sunt cei care s-au suit din Tel-Melah, Tel-Harșa: Cherub, Adon și Imer; dar n-au putut spune casa părinților lor și copiii lor, dacă erau din Israel. 62 Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda erau șase sute patruzeci și doi. 63 Și dintre preoți: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoț, fiii lui Barzilai, care a luat o soție dintre fiicele lui Barzilai, galaaditul, și a fost chemat pe numele lor. 64 Aceștia, care și-au făcut genealogia, și-au căutat înregistrările, dar nu au fost găsiți și au fost descalificați din preoție. 65 Guvernatorul (Tirșata) le-a zis să nu mănânce din jertfele preasfinte până nu se va ridica un preot pentru Urim și Tumim. 66 Toată adunarea era formată din patruzeci și două de mii trei sute șaizeci. 67 Pe lângă aceștia, robii și roabele lor, erau șapte mii trei sute treizeci și șapte, și aveau două sute patruzeci și cinci cântăreți, bărbați și femei. 68 Caii lor erau șapte sute treizeci și șase; catârii lor erau două sute patruzeci și cinci. 69 Cămilele lor erau patru sute treizeci și cinci, măgarii lor erau șase mii șapte sute douăzeci. 70 Unii dintre capii caselor părintești au dat pentru lucrare. Guvernatorul a dat la vistierie aur, o mie de drahme, cincizeci de lighene, tunici preoțești cinci sute treizeci. 71 Unii dintre capii caselor părintești au dat la vistieria lucrării: aur, douăzeci de mii de drahme; și argint, două mii două sute de mine. 72 Ceea ce a dat rămășița poporului a fost: aur, douăzeci de mii de drahme; și argint, două mii de mine și tunici preoțești șaizeci și șapte. 73 Preoții, leviții, portarii, cântăreții și unii din popor, netinemii și tot Israelul s-au așezat în cetățile lor. Și a venit luna a șaptea, și copiii lui Israel erau în cetățile lor.

Neemia 8

1 Tot poporul s-a adunat ca un singur om în piața dinaintea Porții Apelor și i-au zis cărturarului Ezra să aducă sulul Legii lui Moise, pe care Iehova o poruncise lui Israel. 2 Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, bărbați și femei și a tuturor celor ce puteau auzi cu pricepere, în prima zi a lunii a șaptea. 3 Preotul a citit în ea înaintea pieței dinaintea Porții Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezența bărbaților, femeilor și a celor ce pricepeau; urechile întregului popor erau cu atenție la sulul Legii. 4 Ezra, cărturarul, stătea pe un turn de lemn pe care îl făcuseră cu acest scop. Lângă el stăteau Matitia, Șema, Anaia, Urie, Hilchia și Maaseia, la dreapta lui, iar la stânga lui Pedaia, Mișael, Malchia, Hașum, Hașbadana, Zaharia și Meșulam. 5 Ezra a deschis sulul înaintea ochilor întregului popor, căci era deasupra întregului popor; și când l-a deschis, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6 Ezra a binecuvântat pe Iehova, marele Dumnezeu, și tot poporul a răspuns: „Amin, Amin!”, ridicând mâinile. Și și-au plecat capetele și s-au închinat lui Iehova cu fața la pământ. 7 Ieșua, Bani, Șerebia, Iamin, Acub, Șabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții au explicat poporului Legea, iar poporul a stat în picioare la locurile sale. 8 Au citit în sul, în Legea lui Dumnezeu, deslușit, le-au explicat ce se citia. 9 Atunci Neemia – adică guvernatorul – și Ezra, preotul cărturarul, și leviții care înțeleseseră poporul, au zis întregului popor: „Această zi este sfântă lui Iehova, Dumnezeului vostru; nu vă tânguiți, nici nu plângeți!” Căci tot poporul plângea când auzea cuvintele Legii. 10 Și le-a zis: „Duceți-vă, mâncați mâncăruri grase și beți băuturi dulci și trimiteți porții celor ce n-au pregătit nimic, căci ziua este sfântă Domnului nostru; și nu vă întristați, căci bucuria lui Iehova este tăria voastră.” 11 Levitii au liniștit tot poporul, zicând: „Liniște, căci ziua este sfântă și nu vă întristați!” 12 Apoi tot poporul s-a dus să mănânce, să bea, să trimită porții și să se bucure foarte mult, căci înțeleseseră cuvintele pe care li le spuseseră. 13 A doua zi, căpeteniile caselor părintești ale întregului popor, preoții și leviții, s-au adunat la Ezra, cărturarul, ca să înțeleagă cuvintele Legii (Torei). 14 Și au găsit scris în Lege că Iehova poruncise prin Moise ca fiii lui Israel să locuiască în colibe la sărbătoarea din luna a șaptea. 15 Și să vestească și să proclame în toate cetățile lor și în Ierusalim, zicând: „Duceți-vă la munte și aduceți frunze de măslin și frunze de pomi sălbatici, frunze de mirt, frunze de curmal și frunze de pomi stufoși, ca să faceți colibe, așa cum este scris.” 16 Și poporul a ieșit și le-a adus și și-a făcut colibe, fiecare pe acoperișul lui, în curțile lui, în curțile Casei lui Dumnezeu, în piața Porții Apelor și în piața Porții lui Efraim. 17 Toată adunarea celor întorși din robie a făcut colibe și a locuit în colibe, căci nu făcuseră așa din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceea și a fost o bucurie foarte mare. 18 Și a citit în sulul Legii lui Dumnezeu zi de zi, din prima zi până în ultima zi; și au făcut sărbătoare șapte zile, iar în ziua a opta o adunare conform rânduielii.

Neemia 9 

1 În ziua a douăzeci și patra a acestei luni, fiii lui Israel s-au adunat postind, acoperiți cu sac și cu pământ. 2 Seminția lui Israel s-a despărțit de toți străinii și s-a ridicat în picioare și și-a mărturisit păcatele și nelegiuirile strămoșilor lor. 3 S-au ridicat la locurile lor și au citit în sulul Legii lui Iehova, Dumnezeului lor, o a patra parte a zilei și o altă a patra parte au mărturisit și s-au închinat lui Iehova, Dumnezeului lor. 4 Pe treapta leviților stăteau: Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șarebia, Bani și Chenani și au strigat cu glas tare către Iehova, Dumnezeul lor. 5 Leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petaia au zis: „Sculați-vă și binecuvântați pe Iehova, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie și vom binecuvânta Numele Tău glorios, căci el este înălțat mai presus de orice binecuvântare și laudă. 6 Tu ești unic Iehova; Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul și tot ce este pe el, mările și tot ce este în ele și Tu le dai viață tuturor, și oștirea cerească se închină înaintea Ta. 7 Tu ești Iehova Dumnezeu, care l-ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Caldeea și i-ai pus numele Avraam. 8 I-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai făcut legământ cu el să dai țara canaaniților, a hetiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgasiților, ca să o dea seminței lui și Ți-ai ținut cuvintele, căci Tu ești drept. 9 Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și Le-ai auzit strigătul la Marea Roșie. 10 Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, căci știai că se purtau nelegiuit cu ei și Ți-ai făcut un nume ca în ziua de azi. 11 Ai despărțit marea înaintea lor și au trecut prin mijlocul mării pe uscat. I-ai aruncat pe urmăritorii lor în adâncuri, ca pe o piatră în ape mari. 12 Cu un stâlp de nor i-ai călăuzit ziua și cu un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care trebuiau să meargă. 13 Te-ai coborât pe Muntele Sinai și le-ai vorbit din ceruri și le-ai dat rânduieli drepte și legi adevărate, statute și porunci bune. 14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai poruncit porunci, statute și Legea prin mâna robului Tău Moise. 15 Le-ai dat pâine din ceruri când le-ai fost foame și le-ai luat apă din stâncă când le-ai fost sete şi le-ai poruncit să intre, ca să stăpânească ţara pentru care Ţi-ai ridicat mâna Ta jurând că le-o vei da. 16 Dar ei și strămoșii noștri au fost răi și și-au înțepenit gâtul și n-au ascultat de poruncile Tale. 17 Și n-au vrut să asculte și nu și-au amintit de minunile Tale pe care le-ai făcut cu ei și și-au înțepenit gâtul și au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robie, din cauza răzvrătirii lor. Dar Tu ești un Dumnezeu al iertării, îndurător și milostiv, încet la mânie și cu multă bunătate iubitoare și nu i-ai părăsit. 18 Deși și-au făcut un vițel turnat și au zis: „Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!” Și au săvârșit mari batjocuri. 19 Dar Tu, în îndurarea Ta cea mare, nu i-ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor nu s-a depărtat de ei ziua ca să-i călăuzească pe drum și nici stâlpul de foc noaptea ca să le lumineze calea pe care trebuiau să meargă. 20 Ți-ai dat duhul Tău cel bun ca să-i facă să priceapă și nu Ți-ai ținut mana de la gura lor și le-ai dat apă pentru pofta lor de sete. 21 Patruzeci de ani i-ai hrănit în pustiu; nu au dus lipsă de nimic. Hainele lor nu s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat. 22 Le-ai dat regate și popoare și i-ai pus în ținuturile lor și au moștenit țara lui Sihon și țara regelui Heșbonului și țara lui Og, regele Basanului. 23 Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerului și i-ai adus în țara pe care le-ai promis strămoșilor lor că vor veni să o moștenească. 24 Fiii au venit și au moștenit țara și ai învins locuitorii țării, pe canaaniți, înaintea lor și i-ai dat în mâinile lor, pe regii lor și pe popoarele țării, ca să le facă ce voiau. 25 Au cucerit cetăți întărite și pământ gras și au moștenit case pline de tot ce era bun, fântâni săpate, vii și măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat și s-au săturat, s-au îngrășat și s-au bucurat de desfătări cu marea Ta putere cu bunătate. 26 Și ei nu au ascultat și s-au răzvrătit împotriva Ta și au aruncat Legea Ta în spatele lor și i-au ucis pe prorocii Tăi care i-au avertizat, ca să-i aducă înapoi la Tine și au săvârșit mari batjocuri. 27 Și i-ai dat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au asuprit. Și în vremea strâmtorării lor, au strigat către Tine, și Tu i-ai ascultat din ceruri și, în marea Ta îndurare, le-ai dat mântuitori, care i-au izbăvit din mâinile vrăjmașilor lor. 28 Dar când au avut odihnă, s-au întors să facă rău înaintea Ta. Și i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care au stăpânit peste ei. Și s-au întors și au strigat către Tine. Și din ceruri Tu ai ascultat și i-ai izbăvit, în mila Ta de multe ori. 29 Și i-ai avertizat să-i aduci înapoi la Legea Ta, dar ei au fost răi și n-au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, pe care omul trebuie să le împlinească și să trăiască cu ele; și-au înțepenit gâturile și n-au ascultat. 30 Dar Tu i-ai întins timp de mulți ani și i-ai avertizat cu Duhul Tău, prin mâna profeților Tăi, dar ei nu și-au luat aminte și i-ai dat în mâinile popoarelor țărilor. 31 Dar, cu îndurarea Ta cea mare, nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu îndurător și plin de milă. 32 Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșător, care păzești legământul și bunătatea Ta, nu disprețui toate necazurile care ne-au abătut pe noi, pe regii noștri, pe căpeteniile noastre, pe preoții noștri, pe profeții noștri, pe strămoșii noștri și pe tot poporul Tău, din zilele regilor Asiriei până în ziua aceasta. 33 Tu ești drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Tu ai lucrat cu adevăr, iar noi am lucrat cu răutate. 34 Regii noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri și strămoșii noștri n-au păzit Legea Ta și n-au ascultat de poruncile Tale și de avertismentele Tale cu care i-ai avertizat. 35 Și ei, în regatul lor și cu bunătatea Ta cea mare pe care le-ai dat-o și în țara cea largă și grasă pe care le-ai pus-o înaintea lor, nu Ți-au slujit și nu s-au pocăit de faptele lor rele. 36 Iată, astăzi suntem robi. Pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui, iată-ne robi! 37 Și își înmulțește roadele peste regii pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre și ei domnesc peste trupurile noastre și peste vitele noastre după cum doresc, dar noi suntem în mare strâmtorare. 38 Şi pentru toate acestea, noi facem un legământ solemn şi îl scriem; şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri îl pecetluiesc.