Cartea Plângerile lui Ieremia (complet)

Plângerile lui Ieremia 1

1 O, cum a rămas singură cetatea cea odinioară atât de populată! A ajuns ca o văduvă! Cea care era mare printre neamuri, o prințesă printre provincii, a ajuns să fie plătitoare de tribut. 2 Plânge, da, plânge noaptea, și lacrimile îi sunt pe obraz; nu are niciun mângâietor printre toți amanții ei; toți prietenii ei au trădat-o și i-au devenit dușmanii. 3 Iuda a mers în exil din cauza necazului și a multor robii; a locuit printre neamuri și nu a găsit odihnă; toți urmăritorii ei au ajuns-o între hotare. 4 Drumurile Sionului sunt jalnice, pentru că nimeni nu vine la vremea hotărâtă; toate porțile ei sunt pustii, preoții ei se vaietă, slujnicele ei se întristează, în timp ce ea însăși suferă amarnic. 5 Vrăjmașii ei au ajuns capi, dușmanii ei sunt liniștiți, căci Iehova a lovit-o din cauza mulțimii păcatelor ei; copiii ei mici au mers în robie înaintea vrăjmașului. 6 Și toată splendoarea ei a dispărut de la fiica Sionului; Căpeteniile ei erau ca niște cerbi care nu găseau pășune și plecau fără putere dinaintea urmăritorului lor. 7 Ierusalimul își amintește de zilele sărăciei și necazurilor lui, de toate lucrurile lui de preț din zilele de demult, când poporul lui a căzut în mâna vrăjmașului și nu era nimeni să-l ajute; vrăjmașii priveau, bucurându-se de pustiirea lui. 8 Ierusalimul a păcătuit grav, de aceea a ajuns un rătăcitor; toți cei ce-l cinsteau au disprețuit-o, căci i-au văzut rușinea; ba mai mult, ea însăși a suspinat și s-a întors cu spatele. 9 Necurația ei este în poalele ei, nu și-a amintit de sfârșitul ei și a căzut în mod uimitor, fără ca nimeni să o mângâie. Iată, Iehova, necazul meu, căci vrăjmașul s-a mărit. 10 Vrăjmașul și-a întins mâna peste toate lucrurile ei de preț, căci a văzut neamuri intrând în sanctuarul ei, cărora le-ai poruncit să nu intre în adunarea Ta. 11 Tot poporul lui suspină și își caută pâine; și-au dat comorile pentru hrană, ca să-și învioreze sufletul; „Vezi, Iehova, și iată cum am ajuns neputincios!” 12 Voi, toți cei ce treceți pe drum, să nu vi se întâmple așa ceva! Priviți și vedeți dacă există vreo durere ca durerea mea, durerea cu care mi s-a întâmplat și cu care m-a întristat Iehova în ziua mâniei Sale aprinse. 1 3De sus a aruncat foc în oasele mele și le-a zdrobit; a întins o plasă sub picioarele mele, m-a dat înapoi, m-a lăsat singur și slăbit toată ziua. 14 Jugul fărădelegilor mele era pecetluit în mâna Lui, s-au împletit, mi-au călcat pe gât și mi-au slăbit puterea; Iehova m-a dat în mâinile celor cărora nu le-am putut ține piept. 15 Iehova a călcat în picioare pe toți oamenii mei puternici din mijlocul meu, a chemat o adunare împotriva mea ca să-mi zdrobească tinerii; Iehova a călcat în picioare ca într-un teasc pe fecioara fiică a lui Iuda. 16 Pentru acestea plâng; Ochiul meu, da, ochiul meu varsă lacrimi, căci mângâietorul care să-mi învioreze sufletul s-a îndepărtat de la mine; fiii mei sunt părăsiți, căci vrăjmașul a biruit. 17 Sionul își întinde mâinile, dar nu este nimeni care să-l mângâie. Iehova a poruncit împotriva lui Iacov ca vrăjmașii lui să-l împresoare; Ierusalimul a ajuns un proscris în mijlocul lui. 18 Iehova este drept, căci m-am răzvrătit împotriva cuvântului Lui; ascultați, vă rog, toate popoarele și priviți durerea mea; fecioarele și tinerii mei au fost duși în robie. 19 Am chemat pe amanții mei, dar m-au amăgit; preoții și bătrânii mei au pierit în cetate, când își căutau hrană pentru a-și înviora sufletele. 20 Iată, Iehova, căci sunt în strâmtorare, îmi ard măruntaiele, inima mi se întoarce în mine, căci m-am răzvrătit rău; pe uliță sabia se lipește de copii, în casă este ca moartea. 21 Au auzit cum suspin și nu este nimeni să mă mângâie; toți vrăjmașii mei au auzit de necazul meu și se bucură că Tu l-ai făcut; de ai fi adus ziua pe care ai vestit-o și de ar fi ca mine! 22 Să vină toată nelegiuirea lor înaintea Ta și să le faci așa cum te-ai făcut cu mine pentru toate fărădelegile mele, căci multe sunt suspinele mele și inima mi se slăbește.

Plângerile lui Ieremia 2

1 Cum a adus Iehova, în mânia Lui, întuneric peste fiica Sionului! A aruncat din ceruri pe pământ slava lui Israel și nu Și-a adus aminte de așternutul picioarelor Sale în ziua mâniei Sale! 2 Iehova a nimicit și n-a avut milă de toate locuințele lui Iacov; în mânia Lui a dărâmat cetățile lui Iuda; le-a lovit la pământ; a profanat împărăția și domnitorii ei. 3 În mânia Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; Și-a retras dreapta de la vrăjmaș și a ars în Iacov ca un foc flăcări, mistuind tot de jur împrejur. 4 Și-a întins arcul ca un vrăjmaș, a stat cu dreapta ca un potrivnic și a ucis tot ce era plăcut ochiului; în cortul fiicei Sionului Și-a revărsat urgia ca focul. 5 Iehova a ajuns ca un vrăjmaș, a nimicit pe Israel; A distrus toate palatele lui, i-a dărâmat cetățile și a înmulțit în fiica lui Iuda durerea și vaietul. 6 Și a dezbrăcat Cortul Lui ca pe o grădină și a pustiit locul Lui de întâlnire; Iehova a făcut ca să fie uitate sărbătorile și Sabatul în Sion și, în apriga Lui mânie, a respins pe rege și pe preot. 7 Iehova Și-a lepădat altarul, Și-a desființat sanctuarul și a dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor ei; au făcut vâlvă în Casa lui Iehova, ca într-o zi de sărbătoare. 8 Iehova a hotărât să dărâme zidul fiicei Sionului; A întins o frânghie și nu Și-a oprit mâna de la nimicire; ba chiar a făcut ca meterezele și zidul să jelească și să lâncezească împreună. 9 Porțile ei sunt cufundate în pământ; El i-a dărâmat și i-a rupt zăvoarele; regii și prinții ei sunt printre neamuri și nu mai este învățătură; ba mai mult, prorocii ei nu primesc nicio vedenie de la Iehova. 10 Bătrânii fiicei Sionului stau tăcuți pe pământ, își pun țărână pe cap și se îmbracă cu saci; fecioarele Ierusalimului își pleacă capetele la pământ. 11 Ochii mei sunt de lacrimi, măruntaiele îmi ard; inima mi se varsă de durere din cauza nimicirii fiicei poporului meu, în timp ce pruncii și sugarii leșină pe ulițele cetății. 12 Ei zic mamelor lor: „Unde este grâul și vinul?”, leșinând ca cei uciși pe ulițele cetății, în timp ce sufletul li se scurge la sânul mamelor lor. 13 Ce să mărturisesc eu împotriva ta? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te asemăn, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Căci nimicirea ta este întinsă ca marea; cine te poate vindeca? 14 Profeții tăi au avut pentru tine vedenii deșarte și fără minte și nu ți-au demascat nelegiuirea ca să-ți îndrepte abaterea, ci ți-au profețit prorocuri mincinoase și înșelătoare. 15 Toți cei ce treceau pe drum băteau din palme după tine, șuierau și clătinau din cap spre fiica Ierusalimului: „Aceasta este cetatea care se numea desăvârșirea frumuseții, bucuria întregului pământ?” 16 Toți vrăjmașii tăi și-au deschis gura larg împotriva ta, șuierau și scrâșneau din dinți și ziceau: „Am cuprins-o! Iată, aceasta este ziua pe care o doream; am găsit-o, am văzut-o!” 17 Iehova a făcut ce a plănuit, Și-a împlinit cuvântul pe care l-a poruncit de demult și a pustiit fără milă; a făcut pe vrăjmaș să se bucure de tine și a înălțat puterea potrivnicilor tăi. 18 Inima lor striga către Iehova: „Zidul fiicei Sionului! Lacrimi să curgă ca un torent zi și noapte! Nu-ți da răgaz, nici pupila ochiului tău să nu se odihnească! 19 Scoală-te, strigă noaptea, la începutul străjilor! Varsă-ți inima ca apa înaintea feței lui Iehova! Ridică-ți mâinile către El pentru viața pruncilor tăi, care leșină de foame la capul fiecărei ulițe!” 20Uită-te, Iehova, și iată, cui i-ai făcut așa! Oare femeile își mănâncă copiii, copiii mângâiați? Oare preotul și prorocul vor fi uciși în sanctuarul lui Iehova? 21Pe ulițe, pe pământ, zac tineri și bătrâni; fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale; i-ai măcelărit fără milă. 22Mi-ai chemat vecinii din toate părțile, ca într-o zi de sărbătoare, și în ziua mâniei lui Iehova n-a scăpat nimeni, n-a supraviețuit nimeni; pe aceia pe care i-am mângâiat și i-am crescut, vrăjmașul meu i-a nimicit.

Plângerile lui Ieremia 3 

1 Eu sunt omul care a cunoscut necazul sub nuiaua mâniei Lui. 2 El m-a călăuzit și m-a făcut să umblu în întuneric, nu în lumină. 3 Numai împotriva mea Își întoarce El mâna toată ziua. 4 Mi-a făcut carnea și pielea să se strice și mi-a zdrobit oasele. 5 A zidit tabere împotriva mea și m-a înconjurat cu fiere și suferință. 6 M-a făcut să locuiesc în întuneric ca pe cei morți pentru totdeauna. 7 M-a împrejmuit, ca să nu pot ieși; mi-a îngreunat lanțurile. 8 Chiar dacă strig și implor, El îmi închide rugăciunea. 9 Mi-a zidit drumurile cu pietre cioplite, mi-a făcut cărările strâmbe. 10 El este pentru mine ca un urs care pândește, ca un leu care se ascunde. 11 A presărat spini pe cărările mele, m-a făcut să-mi desfac picioarele și m-a făcut pustiu. 12 Și-a încordat arcul și m-a făcut țintă pentru săgeți. 13 Mi-a făcut săgețile tolbei Sale să intre în frâi. 14 Am ajuns de râsul întregului popor, de batjocura lor toată ziua. 15 M-a umplut de amărăciune, m-a săturat cu pelin. 16 Mi-a făcut să scrâșnesc dinții în pietriș și m-a făcut să mă tăvălesc în cenușă. 17 Sufletul meu este departe de pace, am uitat ce este bunătatea. 18 Așa că am zis: „Du-se mie viața și așteptarea mea de la Iehova!” 19 Adu-ți aminte de necazul și de suferința mea, de pelin și de fiere. 20 Sufletul meu își amintește și se smerește în mine. 21 Iată ce răspund inimii mele; de aceea am nădejde. 22 Cu adevărat, bunătățile lui Iehova nu încetează niciodată! Îndurările Lui nu se termină niciodată! 23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Ta. 24 „Iehova este partea mea”, zice sufletul meu; „de aceea voi nădăjdui în El.” 25 Iehova este bun cu cei ce-L nădăjduiesc, cu sufletul care-L caută. 26 Este bine să aștepte în liniște mântuirea lui Iehova. 27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui. 28 Să stea singur și să aștepte, căci El l-a pus peste el. 29 Să-și pună gura în țărână; poate mai este speranță. 30 Să-și întindă obrazul celui ce-l lovește, să fie sătul de ocară. 31 Căci Iehova nu-l va lepăda pe vecie. 32 Chiar dacă va pricinui întristare, va avea totuși milă după marea Lui bunătate. 33 Căci El nu sâcâie de bunăvoie și nu întristează pe fiii omului. 34 Să zdrobească sub picioarele Sale pe toți prinșii de război ai pământului. 35 [Sau] să întorci dreptul omului înaintea Celui Preaînalt. 36 Iehova nu găsește voie să răstoarne pe om în cauza lui. 37 Cine a poruncit și s-a întâmplat, dacă nu a rânduit Iehova? 38 [Și] prin porunca Celui Preaînalt nu vine nici binele, nici răul. 39 De ce să se plângă omul viu? Omul pentru păcatele sale. 40Să ne cercetăm și să ne cercetăm căile și să ne întoarcem la Iehova. 41Să ne ridicăm inimile spre mâinile noastre, către Dumnezeul din ceruri. 42Ne-am răzvrătit și am fost neascultători; Tu n-ai iertat. 43Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit; ai ucis fără milă. 44Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu treacă nicio rugăciune. 45Ne faci ca niște gunoi și niște gunoi printre popoare. 46Toți vrăjmașii noștri și-au deschis gura larg împotriva noastră. 47Am avut parte de groază și gropi, pustiire și ruină. 48Ochii mei vărsă şuvoaie de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu. 49Ochiul meu plouă și nu tace, fără odihnă. 50Până când Iehova se va uita din ceruri și va vedea. 51Ochiul meu îmi întinează sufletul mai mult decât toate fiicele cetății mele. 52Vrăjmașii mei mă vânează ca pe o pasăre, fără motiv. 53Mi-au închis viața în temniță și au aruncat o piatră peste mine. 54Apa curge peste capul meu; am zis: „Sunt nimicit!” 55Am chemat Numele Tău, Iehova, din adâncul gropii. 56Tu mi-ai auzit glasul; nu-Ți ascunde urechea de suspinul meu, de strigătul meu. 57Te-ai apropiat când Te-am chemat; Tu ai zis: „Nu te teme!” 58Tu mi-ai apărat cauza, Iehova, și mi-ai mântuit viața. 59Tu ai văzut nedreptatea care mi se face, Iehova; judecă-mi cauza! 60Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea. 61Tu ai auzit ocările lor, Iehova, toate uneltirile lor împotriva mea. 62Cuvintele celor ce mă năvălesc și gândurile lor sunt împotriva mea toată ziua. 63Iată-i cum se așează și cum se scoală; eu sunt cântecul lor de batjocură. 64Răsplătește-le, Iehova, după lucrarea mâinilor lor. 65Dă-le o inimă slăbită; blestemul Tău să cadă asupra lor! 66Urmărește-i cu mânie și nimicește-i de sub cerurile lui Iehova.

Plângerile lui Ieremia 4 

1Cât de pălită s-a făcut aurul, cât de schimbate sunt bijuteriile de aur fin! Pietrele sfinte sunt împrăștiate la capul fiecărei străzi. 2 Fiii scumpi ai Sionului, lăudați cu aur fin, cum sunt priviți ca niște ulcioare de lut, lucrate de mâinile olarului! 3 Chiar și balenele își aduc sânul și își sug puii; fiica poporului Meu a devenit crudă, ca struții din pustie. 4 Limba copilului care suge i se lipește de cerul gurii de sete; copiii cerșesc pâine, dar nimeni nu le-o împinge. 5 Cei ce mâncau mâncăruri bune pier pe străzi; cei crescuți cu purpuriu se agață de bălegar. 6 Nelegiuirea poporului Meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost dărâmată într-o clipă și nicio mână nu a căzut asupra ei. 7 Nazireenii ei erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele, înfățișarea lor era mai roșie decât coralii și forma lor era ca safirul.8 Înfățișarea lor s-a întunecat mai mult decât cărbunele, nu sunt recunoscuți pe străzi; pielea lor s-a zbârcit pe oasele lor, s-a uscat ca un ciocan. 9 Mai bine le era celor uciși de sabie decât celor uciși de foame, căci le curgeau roadele câmpului. 10 Mâinile femeilor miloase și-au fiert copiii; ei au ajuns hrana lor în mijlocul nimicirii fiicei poporului meu. 11 Iehova Și-a potolit mânia, Și-a vărsat apriga mânie și a aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile. 12 Regii pământului nu credeau, nici toți locuitorii lumii, că un vrăjmaș sau un dușman ar putea intra pe porțile Ierusalimului. 13 Din cauza păcatelor profeților ei, din cauza nelegiuirilor preoților ei, care au vărsat în mijlocul ei sângele celor drepți. 14 Orbii se clatină pe străzi, sunt pângăriți de sânge și nimeni nu se atinge de hainele lor. 15 „Pleacați, necuraților!”, le strigau ei, „Pleacă, pleacă, nu te atinge!”, căci sunt murdari, alunecă; au zis: „Nu vor mai locui printre neamuri.” 16 Mânia lui Iehova i-a dezbinat; El nu-i va mai privi cu ochi buni; n-au ținut în seamă prezența preoților și n-au favoare bătrânilor. 17 Ochii noștri încă se încordau după ajutorul nostru zadarnic; în așteptarea noastră nădăjduiam într-un neam care nu putea [să ne salveze]. 18 Ne-au urmărit pașii [și ne-au împiedicat] să umblăm pe străzi; sfârșitul nostru s-a apropiat, zilele noastre s-au împlinit, căci sfârșitul nostru a venit. 19 Următorii noștri erau mai rapizi decât vulturii cerurilor; ne-au urmărit pe munți, ne-au pândit în pustie. 20 Suflarea nărilor noastre, unsul lui Iehova, a fost prins în gropile lor, despre care ziseserăm: „Sub ocrotirea Lui vom trăi printre neamuri!” 21 Bucură-te și înveselește-te, fiica Edomului, care locuiești în țara Uz! Și peste tine va trece paharul, te vei îmbăta și vei vomita. 22 Nelegiuirea ta este sfârșită, fiica Sionului; El nu te va mai trimite în exil; El îți va pedepsi nelegiuirea, fiica Edomului, El îți va descoperi păcatele.

Plângerile lui Ieremia 5

1 Adu-ți aminte, Iehova, ce ni s-a întâmplat; privește și vezi rușinea noastră. 2 Moștenirea noastră a fost dată străinilor, casele noastre străinilor. 3 Am ajuns orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele. 4 Apa noastră am băut-o ca plată, lemnele noastre trebuie cumpărate. 5 Suntem urmăriți [cu un jug] pe gâturile noastre; trudim, dar nu rămâne cu noi. 6 Ne-am întins mâinile spre Egipt [și spre] Asiria ca să ne săturăm de pâine. 7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt și noi le-am purtat nelegiuirile. 8 Robii stăpânesc peste noi și nu este nimeni care să ne scape din mâna lor. 9 Cu viața noastră ne ducem pâinea, din cauza sabiei pustiei. 10 Pielea noastră este uscată ca de un cuptor din cauza arsurii foametei. 11 Au abuzat femeile în Sion și fecioarele în cetățile lui Iuda. 12 Prinții au fost spânzurați de mâini, bătrânii nu au fost respectați. 13 Tinerii au purtat pietrele de moară, tinerii s-au împiedicat sub lemne. 14 Bătrânii au încetat să mai cânte la poartă, tinerii nu mai cântă. 15 Bucuria inimii noastre a încetat, dansul nostru s-a prefăcut în jale. 16 Creșterea capului nostru a căzut: vai de noi, căci am păcătuit! 17 Din această cauză ni s-a întunecat inima, din cauza acestor lucruri ni s-au întunecat ochii. 18 Din cauza Muntelui Sion, care a devenit pustiu; vulpile îl bântuie. 19 Dar Tu, Iehova, rămâi pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuie din generație în generație. 20 De ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult? 21 Dă-ne înapoi la Tine, Iehova, ca să fim întăriți! Înnoiește zilele noastre ca în vechime. 22 Căci dacă ne-ai respins complet, te-ai mâniat nespus împotriva noastră.