Epistola Lui Iacov (complet)

Iacov 1

1:1 Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate, salut! 2 Frații mei, considerați o bucurie deplină când cădeți în felurite ispite. 3 Căci știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4 Și răbdarea să-și facă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să duceți lipsă de nimic. 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă toate lucrurile cu mână largă și nu mustră; și ea îi va fi dată. 6 Dar cereți cu credință, fără să vă îndoiți; căci cine se îndoiește este ca valul mării, mânat de vânt și dat peste cap. 7 Căci omul acela să nu creadă că va primi ceva de la YEHOWAH, 8 un om cu sufletul împins și nestatornic în toate căile sale. 9 Ci fratele smerit se va lăuda în înălțarea lui, 10 iar cel bogat în smerenia lui, căci va trece ca floarea ierbii. 11 Căci soarele răsare cu arșiță, usucă iarba, floarea ei cade și frumusețea feței ei piere. Așadar, bogatul se va veșteji în căile lui. 12 Fericit este omul care îndură ispita, pentru că, după ce va fi fost încercat, va primi cununa vieții, pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor ce-L iubesc. 13 Nimeni să nu zică, când este ispitit: „Sunt ispitit de Dumnezeu!” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit când este atras și momit de pofta lui însuși. 15 Apoi pofta, odată ce a zămislit, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată ce s-a săvârșit, aduce moarte. 16 Nu vă lăsați amăgiți, preaiubiții mei frați. 17 Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de schimbare. 18 El a hotărât să ne nască prin cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturii Sale. 19 Iată, preaiubiții mei frați. Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie. 20 Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, lăsați deoparte orice necurăție și orice prisos de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul din fire, care poate să vă mântuiască sufletele. 22 Fiți însă împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, amăgindu-vă singuri. 23 Căci, dacă un om este ascultător al Cuvântului și nu împlinitor, acesta își cunoaște firea în oglindă. 24 Căci se privește pe sine însuși și este slobod și îndată devine ceea ce era. 25 Dar cine intră în legea desăvârșită a libertății și rămâne în ea, nu ascultător al Legii, ci împlinitor al faptei, acesta va fi fericit în fapta lui. 26 Dacă este cineva religios, nu-și înfrânează limba, ci își amăgește inima, religia acestui om este deșartă. 27 Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tată este aceasta: să cercetăm orfanii și văduvele în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume. 

Capitolul 2

 

2:1 Frații mei, nu în favoritism să aveţi credința în Domnul nostru Isus Christos al slavei.

2 Căci dacă intrând în sinagoga voastră un om cu un inel de aur, cu o haină strălucitoare, intând dar și un sărac cu o haină uzată,

3 Priviţi dar pe cel ce poartă haina strălucitoare și ziceţi: "Tu şezi aici în onoare", şi săracului îi ziceţi "Tu şezi acolo" sau "Şezi peste așternutul picioarelor mele",

4 Nu ați făcut deosebire în voi și nu aţi devenit judecători dialogând  rele?

5 Ascultaţi, frații mei preaiubiţi. Nu Dumnezeu i-a ales pe săracii lumii bogați în credință și moștenitori ai regatului pe care l-a promis celor ce-l iubesc?

6 Voi dar aţi necinstit pe cei săraci. Nu bogaţii vă asupresc şi ei vă târăsc înaintea tribunalelor?

7 Nu ei blestămă numele cel bun chemat asupra voastră?

8 Dacă într-adevăr legea o păzești regal, după Scripturi, iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, bine făcând.

9 Dar dacă arătaţi favoritism, păcat faceţi, fiind condamnaţi de Lege ca încălcători.

10 Oricine care toată Legea o păzește, dar va cădea în una, este de toate vinovat,

11 Căci cel care a zis: „Nu comite adulter", a zis şi: „Nu ucide"; dar dacă necomiţând adulter, ucizi deci, te-ai făcut încălcător ai Legii.

12 Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi ca prin legea libertăţii fiind judecaţi.

13 Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; biruie mila judecata.

14 La ce folos, frații mei, dacă credință spune fiecare că are, fapte dar nu are? Nu poate credința să-l salveze?

15 În caz că un frate sau o soră fără haine sunt și lipsiţi zilnic de mâncare,

16 Spunându-le oricare acestora dintre voi: "Mergeţi în pace, fiţi încălziți și săturați", dar nu le dați necesităţile trupului, care este folosul?

17 La fel și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine.

18 Dar va spune cineva: "Tu ai credință, iar eu am fapte". Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta prin faptele mele credința.

19 Tu crezi că unul este Dumnezeu. Bine faci! Şi demonii cred şi se înfioară.

20 Vrei dar să știi, o, om gol, că credința fără fapte este inactivă?

21 Tatăl nostru Avraam nu din fapte a fost îndreptățit; punându-l pe Isaac pe fiul său pe altar?

22 Vezi că credința lucra cu faptele lui și din fapte credința este desăvârșită,

23 Și s-a împlinit Scriptura care spunea: "A crezut dar Avraam pe Dumnezeu și i s-a socotit lui ca îndreptăţire" și  "prieten al lui Dumnezeu" a fost numit.

24 Vezi că din fapte este îndreptăţit omul, și nu din credință numai.

25 La fel, şi Rahab, desfrânata, nu prin fapte a fost îndreptățită, primind solii și pe altă cale i-a scos afală?

26 Căci după cum trupul fără duh mort este, tot așa și credința fără fapte moartă este.

 

Capitolul 3

 

3:1 Nu fiți mulți învățători, frații mei, ştiind că o mare mare judecată suntem pe cale să primim.

2 De multe ori dar cădem cu toţii. Dacă cineva în ceea ce vorbeşte nu cade, acest desăvârșit om, poate să înfrâneze şi tot trupul,

3 După cum cailor frâiele pentru gură la punem, pentru ai supune nouă, și tot trupul lor le cârmuim.

4 Iată, şi corăbiile, aşa de mari fiind și de vânturi tari fiind duse, se cârmuiesc sub cea mai mică cârmă, oriunde impulsul cârmaciului doreşte;

5 Aşa şi limba un mic mădular este și foarte lăudăroasă. Iată un mic foc, ce mare pădure arde;

6 Și limba este un foc, lumea nedreptății. Limba devine în mădularele noastre, cea care spurcă tot trupul și aprinde roata generației și e aprinsă de gheenă.

7 Toată rasa de animale sălbatice, şi de zburătoare, de târâtoare la fel și a celor marine este îmblânzită și a fost îmblânzită de rasa omului,

8 Dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om, un rău de nestăpânit, plină de otravă de moarte.

9 În ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și în ea blestemăm pe oameni care după asemănarea lui Dumnezeul evenimentelor sunt făcuţi;

10 Din aceeaşi gura iese binecuvântare și blestem. Nu ar trebui, frații mei, acestea așa să se întâmple.

11 Oare izvorul, din aceeaşi deschidere, revarsă dulce şi amar?

12 Nu se poate, fraților mei, un smochin să facă măsline sau o viţă, smochine? Nici sărată, apa dulce nu face.

13 Care e înțelept și învățat dintre voi? Să o arate din buna conduită a  faptelor sale, în blândețea înțelepciunii.

14 Dar dacă gelozie amară aveţi și intrigă, în inima voastră, nu vă lăudaţi și mințiţi împotriva adevărului.

15 Nu este această înțelepciune de sus coborâtă, ci pământească, sufletească, demonică;

16 Căci acolo unde este gelozie și intrigă (interes pentru sine), acolo este dezordine și orice lucru rău.

17 Dar cea de sus înțelepciune este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de milă și de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică..

18 Rodul dreptății în pace este semănat de cei care fac pace.

 

Capitolul 4

 

4:1 De unde sunt războaiele și de unde luptele între voi? Nu de aici, din plăcerile voastre, războindu-se în membrele voastre?

2 Doriţi și nu aveţi; ucideţi și invidiaţi și nu sunteţi în stare să obţineţi; vă certaţi şi vă luptaţi. Nu aveţi pentru ca nu cereţi;

3 Cereți și nu primiți, pentru că rău cereți, ca în ale voastre plăceri să cheltuiți.

4 Adulterilor! Nu ştiţi că prietenia cu lumea vrăjmășie cu Dumnezeu este? Oricine, deci, se doreşte a fi prieten al lumii, un dușman al lui Dumnezeu devine.

5 Sau credeţi că în zadar zice Scriptura: cu gelozie ne vrea duhul pe care l-a făcut să locuiască în noi?

6 Mai important e ca să dea har; de aceea spune "Dumnezeu, celor mândri se împotriveşte, dar celor smeriți le dă har."

7 Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu, dar împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi;

8 Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi. Curățați-vă mâinile, păcătoși, și curățați-vă inimile, suflete-împărţite.

9 Întristaţi-vă şi jeliţi şi plângeţi: Râsul vostru să se transforme în jale și bucuria în mâhnire.

10 Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța.

11 Nu vă plângeți unii de alții, fraților. Cel care își critică fratele sau îl judecă pe fratele său critică Legea și judecă Legea; dar dacă judeci Legea, nu ești un împlinitor al Legii, ci un judecător.

12 Unul este Dătătorul Legii și Judecătorul, cel capabil să mântuiască și să piardă. Tu dar, cine ești, judecând aproapele?

13 Veniţi acum, cei care ziceţi: „Astăzi sau mâine, vom merge într-un asemenea oraș și vom locui acolo un an și vom face comerț și vom câștiga"

14 Voi care nu cunoaşteţi ce va fi în ziua de mâine. Ce este viața voastră? Un abur este, pentru puțin apărând, apoi şi dispare;

15 Din contră, să vă spuneţi vouă: „Dacă voiește Domnul, şi vom trăi și vom face aceasta sau aceea”.

16 Acum dar, voi vă lăudaţi în trufia voastră: toată lăudăroşenia aceasta răutate este.

17 Ştiind aşadar binele al face și nu făcându-l, păcat pentru el este.

 

Capitolul 5

 

5:1 Veniți acum, bogaților, plângeți văietându-vă pentru suferințele, care peste voi vin.

2 Bogăţiile voastre au putrezit și hainele voastre roase de molii au devenit sunt uzate,

3 Aurul vostru și argintul au ruginit, iar rugina lor pentru o mărturie împotriva voastră va fi şi are să vă mănânce carnea voastră ca un foc. V-aţi strâns comori în ultimele zile!

4 Iată, plata lucrătorilor care v-au secerat pământurile voastre, reţinut de voi, strigă, și strigătele acelea a secerătorilor în urechile lui Iehova Sabaot au intrat.

5 Ați trăit în lux pe pământ și v-aţi desfătat. V-ați îngrăşat inimile în ziua măcelului.

6 Osândiţi, omorâţi pe cel drept, care nu se împotriveşte vouă.

7 Aveți îndelungă răbdare deci, fraților, până la prezența Domnului. Iată, plugarul aşteaptă preţiosul rod al pământului, îndelung răbdând pentru el, până când primește timpuriu și târziu.

8 Aveți răbdare şi voi, întăriți-vă inimile voastre, pentru că prezența Domnului se apropie.

9 Nu vă văicăriţi, fraților, unii împotriva altora, ca să nu fiți judecați; iată, Judecătorul la porți stă.

10 Ca exemplu luaţi, fraților, de suferinţă şi de îndelungă răbdare, profeţiii care au vorbit în numele lui Iehova.

11 Iată, fericim pe cei ce au stăruit; de stăruinţa lui Iov aţi auzit și  sfârșitul de la Iehova aţi văzut, căci plin de compasiune este Iehova și îndurător.

12 Mai presus de toate, frații mei, să nu jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ, ci fie dar al vostru "da", da; și "nu", nu, ca nu cumva sub judecată să cădeţi.

13 Suferă răul cineva printre voi? Să se roage. Este bucuros cineva? Să psalmodieze.

14 Este cineva slăbit (bolnav) printre voi? Să cheame pe bătrânii adunării și să se roage peste el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.

15 Și rugăciunea credinței îl va mântui pe cel slăbit, și îl va ridica pe el Iehova şi dacă păcate a făcut, i se va ierta lui.

16 Mărturisiți-vă dar, unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, pentru ca să fiţi vindecați. Mare-i puterea cererii celui drept în lucrare.

17 Ilie un om era cu aceeaşi fire ca noi şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă şi n-a plouat pe pământ trei ani şi şase luni;

18 Și din nou s-a rugat, și cerul ploaie a dat și pământul și-a crescut rodul.

19 Frații mei, dacă cineva dintre voi se rătăcește de la adevăr și cineva îl întoarce,

20 Să știe că cel care întoarce pe păcătos de la rătăcirea căii lui îi mântuiește sufletul de la moarte și acoperă o mulțime de păcate.